Sindromul metabolic

Sindromul metabolic reprezintă asocierea unui grup de factori de risc, care, împreună reuşesc să crească riscul pentru apariţia patologiei coronariene, accidentelor vasculare cerebrale şi diabetului tip 2.

Alte denumiri ale sindromului metabolic sunt:

• Sindromul dismetabolic
• Sindromul rezistenţei la insulină
• Sindromul X
• Sindromul Reaven

Etiologie şi factori de risc

Sindromul metabolic este prezent atunci când trei sau mai multe dintre criteriile de mai jos sunt îndeplinite:

• Obezitate de tip android (obezitate abdominală); pentru sindromul metabolic, obezitatea este definită printr-o circumferinţă abdominală > 102 cm pentru barbaţi şi > 89 cm pentru femei, deşi circumferinţa abdominală poate varia şi în funcţie de rasă;
• Trigliceridele > 150 mg/dl;
• HDL colesterolul < 40 mg/dl la barbaţi sau < 50 mg/dl la femei;
• Tensiunea arterială sistolică > 130 mmHg;
• Tensiunea arterială diastolică > 85 mmHg;
• Glicemia > 100 mg/dl;
• Scăderea toleranţei la glucoză.

Sindromul metabolic include o serie de factori etiologici precum:

• Rezistenţa la insulină

Insulina este un hormon secretat de pancreas. În mod normal, după un prânz, nivelul glicemiei noastre creşte, scopul glucozei fiind acela de a ajunge la nivel tisular, unde va fi utilizată drept combustibil de către celule. Glucoza intră în celule cu ajutorul insulinei, însă la persoanele cu rezistenţă la insulină, răspunsul celular la acţiunea acesteia este necorespunzător, glucoza neputând intra în celule. În consecinţă, nivelul glicemiei va creşte, pancreasul va încerca să secrete mai multă insulină pentru a reuşi să controleze glicemia. Iniţial glicemia este normalizată de cantitatea crescută de insulină secretată, însă în timp, se ajunge la secreţia unor cantităţi tot mai mari, ce nu mai reuşesc să compenseze glicemia postprandială. Acest proces patologic poate duce în final la apariţia diabetului tip 2.
Dacă nivelul glicemiei nu este foarte mare astfel încât să indice instalarea diabetului, vor apărea complicaţii precum creşterea trigliceridelor, a colesterolului, apariţia hipertensiunii arteriale. Acestea apar consecutiv hiperinsulinismului şi vor determina creşterea riscului cardiovascular şi a riscului de a face diabet tip 2.

• Creşterea unor marker inflamatori sistemici precum proteina C reactivă, fibrinogenul, interleukina 6, tumoral necrosis factor.

Factori de risc ce cresc posibilitatea de apariţie a sindromului metabolic:

• Vârsta, mai mult de 40% din persoanele afectate având vârsta > 60 de ani; există însă şi cazuri de sindrom metabolic în copilărie sau în cea de a doua decadă de viaţă;
• Rasa - hispanicii şi asiaticii au un risc mai crescut de a face sindrom metabolic;
• Obezitatea - un indice de masă corporală mai mare de 25 creşte riscul de apariţie a sindromului metabolic;
• Antecedente heredocolaterale de diabet tip 2;
• Antecedente personale patologice de diabet gestational;
• Alte patologii precum hipertensiunea arterială, afecţiuni cardiovasculare, sindromul ovarelor polichistice cresc de asemenea riscul pentru apariţia sindromului metabolic.

Complicaţiile ce pot apărea consecutiv sindromului metabolic sunt reprezentate de:

• Diabet;
• Boli cardiovasculare precum: patologia coronariană, accidentele vasculare cerebrale;
• Apnea obstructivă de somn.

Diagnostic

Primul contact al medicului cu pacientul va presupune date generale precum:

• vârsta
• greutatea
• indicele de masă corporală
• circumferinţa taliei
• modul de viaţă
• activitatea fizică desfăşurată
• consumul de alcool
• fumatul
• prezenţa unor cazuri de diabet zaharat tip 2 în familie.

La examenul clinic se pot depista următoarele modificări caractersitice sindromului metabolic:

• Circumferinţa abdominală poate fi cu uşurinţă măsurată în cadrul examenului fizic, fiind mai mare de 89 de cm la sexul feminin sau mai mare de 102 cm la sexul masculin;
• Hipertenisunea arterială poate fi depistată la un examen de rutină, aceasta având valori mai mari de 130 mmHg pentru tensiunea arterială sistolică şi 85 mmHg pentru tensiunea arterială diastolică.

De asemenea se pot identifica şi alte modificări precum:

• la pacienţii cu diabet zaharat prezenţa hirsutismului, a neuropatiei periferice, a retinopatiei;
• iar la pacienţii cu dislipidemie, prezenţa gerontoxonului, a xantoamelor şi a xantelasmei.

La examenele paraclinice apar modicări ale:

• Trigliceridelor ce vor avea un nivel mai mare de 150 mg/dl;
• HDL-colesterolului ce este scăzut, cu valori sub 40 mg/dl la sexul masculin şi sub 50 mg/dl la sexul feminin;
• Creşterea valorilor glicemiei ce pot depăşi valoarea de 100 mg/dl sau chiar mai mult.

Tratament

Tratamentul sindromului metabolic este unul laborios deoarece presupune în primul rând modificarea stilului de viaţă al pacientului, acest lucru fiind cel mai dificil de realizat.
Este necesară o schimbare radicală a stilului de viaţă, ceea ce presupune:

• Exerciţiu fizic regulat - câte 30-60 de minute pe zi de exerciţiu fizic moderat precum mersul în pas alert;
• Scăderea în greutate este foarte importantă, deoarece o simplă scădere ponderală de 5-10% va determina o scădere a nivelurilor de insulină, dar şi o scădere a tensiunii arteriale;
• Alimentaţia sănătoasă este unul din paşii cei mai dificili, dieta propusă foarte frecvent fiind dieta mediteraneeană; numărul de calorii este redus şi este încurajat consumul de legume, fructe, peşte, cereal integrale şi descurajat consumul de grăsimi, zaharuri concentrate;
• Renunţarea la fumat - fumatul creşte considerabil atât rezistenţa la insulină, cât şi tensiunea arterială.

La toate acestea se adaugă o monitorizare corespunzătoare a:

• Greutăţii;
• Glicemiei;
• Colesterolului;
• Tensiunii arteriale.

Această monitorizare va fi efectuată de către un doctor. Dacă nu se constată o modicicare semnificativă a stilului de viaţă, o scădere ponderală corespunzătoare sau o introducere a activităţii fizice în rutina de zi cu zi, se va propune tratamentul medicamentos. Acesta presupune tratarea farmacologică a principalilor factori de risc cardiovasculari reprezentaţi de hipertenisune, dislipidemie şi hiperglicemie, la care se adaugă administrarea zilnică a unui antiagregant plachetar (datorită riscului cardiovascular).

Cel mai bine ar fi ca apariţia sindromului metabolic să fie prevenită, acest lucru putând fi realizat printr-o dietă sănătoasă în viaţa de zi cu zi, realizarea de activitate fizică moderată de cel puţin trei ori pe săptămână, evitarea fumatului, controlul greutaţii la care se asociază un control regulat al stării de sănătate, în special tensiunea arterială, glicemia, colesterolul.