Sindromul Munchausen

Sindromul Munchausen este un termen pentru tulburarile psihiatrice in care cei afectati simuleaza boli, traume psihologice pentru a atrage atentia sau simpatia societatii. Este cunoscut si drept sindromul dependentei de spital sau sindromul sperantei. Asistentele il denumesc zboruri frecvente deoarece pacientii revin la spital cum revin avioanele la aeroport. Totusi, exista discutii pentru a reclasifica aceste tulburari drept somatoforme, fiind neclar daca persoanele afectate sunt sau nu constienti de faptul ca atrag atentia asupra lor.

Denumirea de Munchausen deriva de la baronul von Munchausen - militar prusac care isi exagera fantastic povestirile militare si care a fost criticat ironic de catre un scriitor in cartea Aventurile baronului de Munchausen.
Sindromul Munchausen este legat de sindromul Munchausen prin proximitate adica abuzul fata de alta fiinta, de obicei un copil pentru a cauta atentie sau simpatie fata de atacator.

In sindromul Munchausen persoana afectata exagereaza sau ceeaza simptome de boala pentru a determina inceperea unei investigatii medicale, tratament, atentie, simpatie si confort de la personalul medical. In unele cazuri extreme, persoanele suferind de sindromul Munchausen cunosc medicina foarte bine si pot reproduce simptome care sa determine analize si tratamente scumpe, prelungirea spitalizarii si operatii fara a fi necesare. Rolul pacientului este unul familiar si plin de confort, indeplinind o necesitate psihologica la aceste persoane. Sindromul este diferit de hipocondrii deoarece pacientii cu sindrom Munchausen sunt constienti de exagerarile lor, in timp ce pacientii care sufera de hipocondrie chiar cred ca au o boala.

Factorii de risc pentru a dezvolta acest sindrom cuprind traumele in copilarie si cresterea alaturi de bone si nu parinti. Sindromul Munchausen aritmogen descrie indivizii care stimuleaza sau simuleaza aritmia cardiaca pentru a cistiga atentia medicala.

Medicii care suspecteaza acest sindrom la un pacient trebuie sa excluda mai intii posibilitatea ca pacientul sa fie intr-adevar bolnav intr-un stadiu initial care nu este inca detectabil clinic. Este importanta identificarea in istoricul pacientului deprivarea de dragostea parinteasca, cresterea alaturi de bone pentru o perioada lunga de timp, abuzul mental si fizic, inclusiv cel sexual. Daca pacientul este la risc de a-si face rau siesi sau altor persoane, acesta trebuie internat intr-un spital de psihiatrie.

Terapia medicala trebuie sa focalizeze tulburarile de panica, tulburarile de comportament si tulburarile de granita ale personalitatii. Prognosticul pacientului depinde de categoria tulburarii sale; depresia si anxietatea de exemplu, raspund in general bine la medicatie si terapia cognitiva comportamentala, in timp ce tulburarile de granita ale personalitatii cum sunt tulburarile de personalitate este presupusa a fi pervaziva si mai stabila in timp, oferind astfel un prognostic negativ.

Patogenie si cauze

Literatura medicala aduce in atentie o documentatie suficienta de pacienti care au exagerat intentionat, simulat, agravat sau auto-indus o boala sau leziuni pentru scopul principal de a-si asuma rolul de bolnav cunoscut drept sindrom Munchausen.

Criteriile incadrarii la acest sindrom sunt urmatoarele:
  • pacientul produce intentionat sau simuleaza semne sau simptome fizice sau psihologice
  • motivatia pentru acest comportament este de a-si asuma rolul de pacient
  • cauzele externe pentru acest comportament sunt absente.

Nu s-a stabilit un defect al creierului sau disfunctie pentru a cauza comportamentele care caracterizeaza acest sindrom. Un studiu pe cinci cazuri de sindrom Munchausen sugereaza deficite neurocognitive. Un alt studiu de caz raporteaza rezultatele evaluarii CT detectind hiperperfuzia hemitalamusului drept la un astfel de pacient. Ramine de vazut daca aceste rezultate sunt aplicabile pe grupuri mari de bolnavi si cum sunt legate acest disfunctii de sindrom.

Semne, simptome, diagnostic

Patru caracteristici ale sindromului Munchausen sunt in mod particular proeminente si cresc semnificativ riscul de morbiditate si mortalitate.

  • Primul este manipularea periculoasa a propriului corp, incluzind ingestia de chimicale, autoinfectia, agravarea plagilor. Desi acesti pacienti au in general cunostinte medicale si date despre patologii, manipularile lor determina uneori leziuni severe, dizabilitate permanenta si deces.
  • Cel de-al doilea, pacientul se plaseaza la risc de boli iatrogene si leziuni prin provocarea personalului medical sa efectueze proceduri si terapii medicale inutile. In unele cazuri rezultatul negativ este parte din planul pacientului.
  • Al treilea, pacientii dau adesea informati incomplete sau false asupra istoricului medical, ceea ce determina intentional sau accidental cresterea riscului de morbiditate si mortalitate.
  • In final desi acesti pacienti se prefac mai frecvent a fi bolnavi nu trebuie exclusa posibilitatea imbolnavirii lor.

Putini pacienti accepta examenul psihiatric sau psihologic. Printre cei care accepta multi raporteaza abuz sexual, fizic sau psihic, neglijenta parintilor emotionala. Descriu a fi separati de familia lor pentru perioade lungi. Pacientii care au acest sindrom cu adevarat mint mereu. Abuzul in copilarie pe care-l acuza poate fi plin de detalii si elaborat. Fata de pacientii cu tulburari de convesie, acestia fabrica constient, exagereaza sau induc semne si simptome. Dar ca si pacientii cu tulburare de conversie, cei cu sindrom Munchausen nu sunt constienti de motivatiile din spatele rolului lor de bolnavi.

Diagnostic

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:

Tratament

Ingrijirea medicala in esenta a acestor persoane trebuie sa urmareasca aceeasi maniera ca si cea pentru orice alt pacient, in ciuda naturii dramatice a pacientului sau cererea sa de interventii invazive sau noninvazive exagerata. Acesti pacienti tind sa pacaleasca medicul pentru a face mai multe teste si a incerca cit mai multe tratamente decit necesar.

Nicio terapie medicamentoasa nu este indicata inca pentru acest sindrom.
Desi pacientii sunt un risc real pentru ei insesi rar reprezinta subiectul periculozitatii sociale. Pentru un astfel de pacient, a accepta internarea intr-un spital de psihiatrie voluntar este probabil foarte rar, doar daca pacientul nu mimeaza simptome psihologice.

Preventie

Nu se pot face multe pentru a preveni dezvoltarea acestui sindrom. Cea mai buna ipoteza sustine ca boala se dezvolta dintr-o combinatie de factori legati de dezvoltarea personalitatii si experientele initiale cu bolile si personalul medical. Nu s-a demonstrat o diateza biologica, desi studiile RMN si testele neuropsihologice au iesit nespecific anormale.

Prognostic

Prognosticul pentru sindromul Munchausen sever este prost, chiar si la pacienti selectati care s-au recuperat. Un semn de prognostic pozitiv este prezenta unei tulburari mentale tratabile cum este depresia majora. Unii medici cred ca ambele tulburari atenueaza odata cu virsta si maturitatea. Totusi acesti pacienti nu vor sa accepte ca au o boala psihologica si nu doresc sa urmeze tratament psihiatric. Chiar daca accepta, nu exista inca baze ale modelelor factorilor etiologici responsabili pentru dezvoltarea si mentinerea acestui sindrom si nici tratamente testate stiintific.

Data actualizare: 03-04-2014 | creare: 10-03-2011 | Vizite: 12666

Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK