Uretrita la bărbați

Uretrita la bărbați
Uretrita masculină este o afecțiune cu transmitere sexuală și constă în apariția unei inflamații acute sau cronice la nivelul mucoasei uretrale.

Din punct de vedere anatomic, uretra reprezintă un conduct prin intermediul căruia se produce golirea vezicii urinare pin eliminarea urinei spre exterior. Uretra prezintă caractere anatomice și funcții distincte la cele două sexe.
Uretra feminină prezintă dimensiuni mult mai reduse față de cea masculină și participă exclusiv la evacuarea urinei.

Uretra masculină prezintă în medie o lungime de aproximativ 16 cm și participă atât la emininarea urinei în timpul actului micțional, cât și la expulzarea spermei, în timpul ejaculării. Uretra masculină se întinde de la nivelul orificiului uretral al vezicii urinare până la nivelul meatului urinar și prezintă un traiect sub forma literei S italice.

În funcție de organele pe care le străbate, uretra masculină poate fi împărțită în 3 segmente: uretra diafragmatică (sau membranoasă), uretra prostatică și uretra spongioasă.

În funcție de mobilitatea organică, uretra masculină prezintă o porțiune fixă (segmentul uretral cuprins între prostată și perineu) și o porțiune mobilă (segmentul uretral aflat în regiunea liberă a penisului).

Din punct de vedere clinic, uretra masculină prezintă două porțiuni: porțiunea peniană (denumită și porțiunea anterioară, aflată în regiunea peniană) și porțiunea pelviană (sau porțiunea posterioară, aflată în regiunea pelviană).
La naștere, uretra masculină prezintă o lungime de aproximativ 5 sau 6 cm, la adolescență lungimea uretrei se modifică, ajungând la o dimensiune cuprinsă între 12 și 14 cm, iar la adulți și vârstnici uretra masculină prezintă o lungime de aproximativ 16 cm, datorită relaxării structurilor tisulare aflate în componența acesteia.

Din punct de vedere structural, peretele uretral este alcătuit din mucoasă urotelială, intens vascularizată, prevăzută cu numeroase glande uretrale și musculară.
Pătrunderea diferiților agenți infecțioși la nivel uretral determină pentru început apariția procesului inflamator la nivelul mucoasei uretrale, care se poate extinde cu interesarea în profuzime a muscularei și a țesutului landulare și cu extindere la nivelul organelor învecinate (glandele bulbo-uretrale, prostata etc.). [3], [4], [10], [11]

Epidemiologie

Uretrita masculină este o afecțiune inflamatorie foarte frecvent întâlnită în rândul adolescenților și al adulților. Incidența maximă a uretritei masculine este la adulții tineri (până în jurul vârstei de 25 de ani). [1], [2], [4]

Cauze și factori de risc

Majoritatea factorilor care determină apariția uretritei la bărbați sunt factori de natură infecțioasă. Dintre aceștia amintim:
  • gonococul (Neisseria gonorrhoea);
  • Chlamydia trachomatis;
  • Ureaplasma urealiticum;
  • Candida lbicans;
  • Gardenerella vaginalis;
  • Mycoplasma genitalium;
  • streptococul beta-hemolitic de grup A;
  • bacilul Koch;
  • virusul Herpex simplex. [5], [10], [11], [13]

Semne și simptome

Bărbații diagnosticați cu uretrită acută pot acuza apariția unor dureri intense în timpul actului micțional, apariția secrețiilor uretrale purulente și disurie.

În cazul bărbaților cu uretrită subacută sau cronică tabloul clinic este mai diminuat, dar persistent. Simptomatologia clinică poate fi stimulată de factori alimentari precum alcoolul, condimentele. Pe parcursul evoluției bolii, aceste manifestări clinice pot avea repercusiuni asupra psihicului bolnavului precum depresie, diferite fobii (frica de a infecta partenera de viață), tulburări comportamentale, iritabilitate etc.

Bolnavii cu uretrită mai pot acuza:
  • prurit uretral;
  • hematurie;
  • hemospermie;
  • durere în timpul actului sexual;
  • ejaculare dureroasă. [5], [10], [11], [13]

Diagnostic

Diagnosticul de uretrită la bărbați se pune pe baza simptomatologiei clinice (manifestările clinice amintite de către bolnav: durere micțională, disurie, secreții uretrale purulente) și a investigațiilor paraclinice (examen citologic și bacteriologic; teste serologice; uretroscopie, uretrocistografie) .

Diagnosticul diferențial al uretritei masculine trebuie realizat cu:
  • orhita;
  • epididimita;
  • balanita;
  • prostatita;
  • infecțiile tractului urinar la bărbați;
  • artrita reactivată;
  • scurgerile apărute în cazul bolnavilor cu sondă uretro-vezicală. [6], [9], [12]

Investigații paraclinice

  • Examenul citologic - în urma examinării la microscopul optic al frotiului efectuat pe baza secrețiilor uretrale prelevate, poate fi observată prezența unor celule cu nuclei numeroși, cu numeroase incluziuni intranucleare și cromatină intensă.
  • Examenul bacteriologic - examinarea directă la microscopul optic a secrețiilor uretrale prelevate dimineața, la trezirea bolnavului din somn, înainte ca acesta să urineze, permite identificarea germenilor infecțioși.
  • Spermocultura este utilă pentru identificarea germenilor infecțioși prezenți în spermă.
  • Testele serologice sunt utile pentru depistarea infecțiilor cu Chlamydia, Mycoplasma sau Sifilis.
  • Uretrocistografia antegradă sau retrogradă este recomandată în cazul uretritelor recidivante. Această investigație permite vizualizarea stricturii la nivel uretral, cât și a refluării substanței de contrast la nivelul glandelor Cooper, a glandelor para-uretrale sau la nivelul cavernelor prostatice.
  • Efectuarea testelor Multiplex de amplificare a acidului nucleic (NAAT) permit identificarea germenului implicat în apariția procesului infecțios la nivel uretral, în cazul uretritelor apărute în urma infecției cu Chlamydia trachomatis sau gonococ.
  • Examinarea sedimentului urinar obținut în urma centrifugării primilor 20-30 ml de urină emisă dimineața, la trezirea bolnavului din somn, poate evidenția prezența germenului infecțios. [1], [2], [10], [11]

Tratament

Tratament etiologic
Tratamentul cu antibiotice administrat în cadrul uretritei masculine are drept scop distrugerea agentului patogen care a determinat apariția infecției locale și prevenirea recidivelor. Se recomandă ca antibioterapia să fie administrată atât individului infectat, cât și partenerei sale.
În cazul uretritei acute masculine apărută în urma infecției cu gonococ se poate administra Penicilină timp de 10 zile, Tetraciclină, Biseptol, Ciprofloxacin, Spectinomicină, Ceftriaxonă 250 i. m în doză unică, Cefixim 400 mg în doză unică sau Cefpodoxim 400 mg în doză unică.

Uretrita acută apărută în urma infecției cu Chlamydia sau Mycoplasma poate fi tratată prin administrarea de Doxiciclină 100 mg o dată pe zi, timp de 20 de zile sau Eritromicină 200 mg de două ori pe zi, pentru o perioadă cuprinsă între 7 și 10 zile, până la dispariția completă a simptomatologiei și până la negativizarea testelor bacteriologice.
În cazul uretritelor cronice se administrează antibiotice conform antibiogramei în asocierea medicamentelor antiinflamatorii. Durata tratamentului în cazul uretritei cronice este cuprinsă între 3 și 6 săptămâni.
În cazul uretritelor masculine apărute în urma infecției cu Trichomonas vaginalis se administrează Metronidazol sau Tinidazol.

Tratarea uretritelor masculine apărute în urma infecției cu Candida albicans se va realiza prin administrarea de Ketoconazol 150 mg doză unică sau Stamicin pentru o perioadă cuprinsă între 7 și 10 zile.
Uretritele masculine apărute în urma infecției cu Ureaplasma urealiticum sau mycoplasme pot fi tratate prin administrarea de Clindamicină sau Tetraciclină. Uretrita masculină generată de infecția cu Mycoplasma genitalium poate fi tratată prin administrarea de Azitromicină.

În cazul uretritelor masculine de etiologie virală (uretrita apărută în urma infecției cu Herpex simplex) se pot administra antivirale (Aciclovir, Zovirax) timp de 7 zile, în asocierea medicamentelor antialgice, pentru ameliorarea durerilor.

Tratament local
În caz de apariție a balanitei micotice se recomandă administarea locală a unor unguente, creme sau loțiuni pe bază de antimicotice, precum: Miconazol cremă sau loțiune, Clotrimazol cremă 1%, Econazol, Butaconazol cremă 2%, Nidoflor, Macmiror sau Natamicină cremă 2%. [1], [2], [7], [8], [9], [10], [11], [13]

Evoluție, prognostic și complicații

În urma administrării precoce a tratamentului corespunzător, majoritatea cazurilor de uretrită masculină evoluează spre vindecare. Prognosticul bolii este favorabil.
În prezent, datorită administrării precoce a antibioterapiei, complicațiile apărute în cadrul uretritelor masculine sunt rare. Acestea pot fi:
  • epididimită;
  • prostatită;
  • stricturi uretrale: în cadrul uretritelor masculine recidivante sau persistente, pe suprafața mucoasei uretrale se formează anumite cicatrici care în timp pot determina apariția unor stricturi la nivelul uretrei;
  • diverticuli uretrali;
  • abces uretral;
  • fistulă uretrală. [2], [11], [13]

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK