185 de ani de la naşterea medicului Iacob Felix

Medicul ceh, naturalizat român, Iacob Felix, membru titular şi vicepreşedinte al Academiei Române, s-a născut la 6 ianuarie 1832, la Horsice. Şi-a făcut studiile gimnaziale la Praga, iar pe cele universitare la Viena, unde a devenit doctor în medicină, în chirurgie şi maestru în obstetrică în 1858.

La sosirea în Ţara Românească, a fost medic al oraşului Olteniţa, iar după Unirea Principatelor, al judeţului Muscel, apoi la Bucureşti. S-a dedicat studiului igienei şi al demografiei şi a luat parte la administrarea sanitară a ţării. La 1860, a fost numit profesor de igienă şi de medicină legistă la Şcoala naţională de medicină din Bucureşti.

A colaborat cu doctorul Carol Davila, în perioada 1861-1864, la organizarea serviciului sanitar, iar în 1885 a fost numit medicul-şef al oraşului Bucureşti, calitate în care a rămas până în 1892, când i s-a încredinţat direcţia generală a serviciului sanitar al regatului român. În 1869, după transformarea Şcolii Naţionale de Medicină în Facultatea de Medicină, a devenit profesor la Universitatea din Bucureşti.

În 1869, a obţinut cetăţenia română, iar în 1879 a fost ales membru al Academiei Române, al cărei vicepreşedinte a fost în perioada martie 1885-aprilie 1886. Decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1883-1887). A desfăşurat o intensă muncă de cercetare, fiind socotit întemeietorul şcolii româneşti de igienă şi sănătate publică. A elaborat o serie de lucrări referitoare la igiena publică, la biostatistica şi geografia medicală din România şi la combaterea bolilor endemice şi epidemice. A murit la 19 ianuarie 1905.