25 de ani de la moartea prozatorului Vladimir Colin

Prozatorul Vladimir Colin s-a născut, la 1 mai 1921, la Bucureşti. A urmat doar un an (1944-1945) cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii din oraşul natal. A fost activist al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist şi redactor la Editura C.C. al U.T.C. (1945-1946), redactor la Radio (1946-1947) şi la "Revista literară" (1947-1948), secretar general de redacţie la revista "Flacăra" (1948-1950) şi "Viaţa românească" (din 1958).

A debutat, în 1944, în ziarul "Victoria", cu poemul "Manifest", semnat Ştefan Colin, şi a continuat cu volumul de poezii "27 poeme" (1947). După ce în anii '50 a semnat numeroase scrieri proletcultiste, irelevante, Vladimir Colin s-a afirmat, mai întâi, ca autor de basme, apoi ca autor de literatură ştiinţifico-fantastică, excelând în science-fiction, şi anume în science-fantasy, numărându-se printre primii reprezentanţi ai genului la noi. El a fost scriitorul cel mai tradus peste hotare dintre toţi cei care au ilustrat acest gen în România.

Printre cărţile pentru copii şi tineret pe care le-a scris se numără: "Basme" (1953, Premiul de Stat), "Poveştile celor trei mincinoşi" (1956), "Zece poveşti pitice" (1957), "Basmele Omului" (1958). Consacrarea ca autor de literatură fantastică avea să vină cu romanul "A zecea lume" (1964). A continuat cu alte volume de povestiri şi romane, multe dintre ele alegorice: "Viitorul al doilea" (1966), "Pentagrama" (1967), "Un peşte invizibil" (1970), "Capcanele timpului" (1972, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), "Dinţii lui Cronos" (1975), "Grifonul lui Ulise" (1976), "Babel" (miniroman, 1978, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), "Imposibila oază" (1984).

A mai alcătuit o antologie a prozei contemporane franceze de anticipaţie ("Un pic de neant", 1970) şi a publicat antologia "Les meilleures histoires de science-fiction roumaine" (1975). A tradus opere ale lui Maiakovski, Béranger, Jules Verne, André Gide ş.a. În 1984 a suferit un accident vascular cerebral, în urma căruia şi-a pierdut capacitatea de a scrie. A fost distins, de-a lungul timpului, cu importante premii: trei premii EUROCON, conferite la reuniunile Societăţii Europene de Science Fiction, Medalia de aur (1976) la Poznan (Polonia), Premiul Europa pentru cel mai bun roman (1980) la Stresa (Italia), Premiul Provincia di Trento, conferit de Universitatea din Padova (Italia) pentru creaţia în domeniul basmului, Marele Premiu la San Marino pentru întreaga operă (1989).

A murit la 6 decembrie 1991.