A fi mamă și a fi tată – între iubire, echilibru și devenire

A fi mamă și a fi tata de la Adam și Eva și până azi, rămâne, dincolo de epoci și contexte sociale, una dintre cele mai profunde experiențe umane. Este o temă care ne privește pe toți, pentru că fiecare dintre noi este copilul cuiva și poartă, conștient sau nu, amprenta modului în care a fost îngrijit, văzut, protejat sau, uneori, rănit.

Rolul de părinte presupune, în esență, asumarea responsabilității față de dezvoltarea fizică, emoțională și psihologică a unui copil. Deși funcția parentală a rămas aceeași, formele familiei s-au diversificat: părinți singuri, părinți plecați la muncă în străinătate, părinți adoptivi, adolescenți deveniți părinți sau adulți care își cresc copilul sub presiunea propriilor frici și neîmpliniri.

Se vorbește frecvent despre iubirea părintească necondiționată, însă realitatea arată că iubirea nu este întotdeauna suficientă dacă nu este dublată de maturitate emoțională. Sunt părinți care nu știu să ofere siguranță afectivă pentru că, la rândul lor, nu au primit-o. În aceste situații, copilul poate ajunge să poarte poveri emoționale care nu îi aparțin: frustrările, traumele sau așteptările nerealiste ale adultului.

La polul opus, din dorința de a face „totul perfect”, unii părinți devin hiperprotectivi sau excesiv de controlatori. Între absența emoțională și supracontrol există un echilibru fragil, iar copilul are nevoie exact de acest echilibru: limite clare, dar și libertate; siguranță, dar și spațiu pentru explorare; ghidaj, nu constrângere.

Copiii nu cresc sănătos emoțional având părinți perfecți, ci părinți disponibili, autentici și consecvenți. Ei învață mai puțin din ceea ce li se spune și mult mai mult din ceea ce trăiesc. Modul în care părintele gestionează conflictul, greșeala, frustrarea sau eșecul devine un model interior pentru copil.

A fi mamă sau tată nu este definit exclusiv de legătura biologică, ci de implicare, prezență și asumare. Parentalitatea este un proces dinamic, care se construiește zilnic, prin gesturi mici, prin ascultare reală și prin capacitatea de a repara relația atunci când apar rupturi.

În final, rolul de părinte este și o experiență profund transformatoare pentru adult. Copiii nu vin doar să fie formați, ci și să ne confrunte cu propriile limite, să ne invite la autocunoaștere și la dezvoltare personală. A fi mamă și a fi tată înseamnă nu doar a crește un copil, ci și a crește, odată cu el, ca om.

Pentru o abordare mai amplă a acestei teme, cu explicații din perspectivă psihologică, materialul video este disponibil aici:
https://youtu.be/urvpFtu-M68