Foliculita · ICD-10: L73.9

Rezumat

Foliculita este inflamarea foliculului pilos, cel mai frecvent de natură bacteriană ( Staphylococcus aureus în 70–80% din cazuri), dar și fungică, virală sau cauzată de factori mecanici și chimici.^[1] Se manifestă prin papule și pustule eritematoase centrate pe un fir de păr, prurit local și, în formele extinse sau profunde, durere și sensibilitate la atingere. Afectează orice regiune a corpului cu foliculi piloși, cu predilecție scalpul, barba, axilele, zona inghinală, membrele inferioare și trunchiul.^[2] Formele superficiale se vindecă adesea spontan sau cu tratament topic; cele profunde, recurente sau datorate MRSA necesită antibiotice sistemice. Eliminarea factorilor predispozanți (depilare traumatizantă, transpirație excesivă, imunosupresie) este esențială pentru prevenirea recidivelor.^[1]

Definiție și clasificare

Definiție și clasificare

Foliculita reprezintă inflamarea — infecțioasă sau non-infecțioasă — a foliculului pilos. Termenul acoperă un spectru larg de entități clinice, de la leziunile superficiale și autolimitante până la formele profunde, distructive, cu potențial cicatricial.^[1]

Clasificare după profunzime

• Superficiale — inflamația vizează ostiumul folicular sau porțiunea superioară a foliculului:
  • Ostiofoliculita (foliculita Bockhart) — pustulă mică la orificiul folicular, fără afectarea dermului adiacent; cea mai frecventă formă^[1]
  • Foliculita impetigo-like (supraskin) — leziuni superficiale similare impertigoului
• Profunde — inflamația depășește istmul folicular, afectând dermul perifolic:
  • Sycosis barbae — foliculita profundă cronică a bărbii, cu risc de cicatrizare
  • Furuncul — abces perifolic, forma cea mai gravă a foliculitei profunde stafilococice
  • Furunculoza — episoade recurente de furuncule, frecvent la purtătorii nazali de S. aureus^[3]
  • Foliculita decalvantă — foliculita neutrofilică cronică a scalpului, cu alopecie cicatricială permanentă^[2]

Clasificare după etiologie

• Bacteriană
  • Stafilococică (cea mai frecventă): S. aureus, inclusiv MRSA
  • Gram-negativă: Pseudomonas aeruginosa (foliculita cada de apă caldă — hot tub folliculitis), Klebsiella, Proteus, Enterobacter (la pacienți cu acnee tratați prelungit cu antibiotice)^[1]
• Fungică
  • Malassezia folliculitis (pityrosporum folliculitis) — leziuni pruriginoase pe trunchi și umeri, frecventă la adulți tineri cu transpirație abundentă^[4]
  • Tinea capitis profundă — foliculita dermatofiticoasă a scalpului
• Virală
  • Foliculita herpetică — HSV 1 sau 2 poate determina leziuni foliculare veziculoase
  • Molluscum contagiosum folicular — rar, mimică foliculita bacteriană
• Parazitară
  • Demodicoza — Demodex folliculorum, asociată rozaceei, la adulți cu imunitate local compromisă^[1]
• Non-infecțioasă
  • Foliculita eozinofilică — la pacienți HIV/SIDA, mecanisme imune; extrem de pruriginoasă
  • Foliculita perforativă — asociată bolilor renale cronice și diabetului
  • Pseudofoliculita bărbii — reacție de corp străin la firele de păr încovoiate, fără infecție activă^[2]

Cifre & epidemiologie

Cauze și patogenie

Cauze și patogenie

Staphylococcus aureus este agentul etiologic dominant în foliculita bacteriană, prezent în 70–80% din cazuri.^[3] Bacteria colonizează în mod normal nara anterioară și perineum-ul la 30–50% din populație; purtătorii nazali au risc crescut de foliculită recurentă și furunculoză. MRSA (meticilino-rezistent) este responsabil de formele severe, comunitare sau nozocomiale, mai ales în colectivități (săli de sport, cămine, unități militare).^[1]

Patogenia implică trei etape: (1) colonizare — bacteria depășește flora cutanată normală sau apare un dezechilibru al microbiomului; (2) penetrare — microorganismul pătrunde în foliculul pilos prin microtraume (ras, epilat, frecare), macerare cutanată sau obstruarea ostiumului (comedoane, sebum excesiv); (3) declanșarea inflamației — activarea neutrofilelor, macrofagelor și citokinelor proinflamatorii (IL-1β, TNF-α) generează eritemul, edemul și conținutul purulent al pustulei.^[2]

Factori predispozanți

• Mecanici: ras (lama umedă, apăsare excesivă), epilare, frecare de îmbrăcăminte strâmtă, bandaje ocluzive^[1]
• Chimici: uleiuri, unsori, produse cosmetice ocluzive, droguri topice
• Biologici: transpirație excesivă (hiperhidroză), macerare cutanată în pliuri, obezitate
• Imunologici: diabet zaharat, HIV/SIDA, corticoterapie sistemică, chimioterapie, imunosupresoare, malnutriție
• Acvatici: piscine, cade cu hidromasaj sau băi cu apă clorinată insuficient sau contaminate cu Pseudomonas aeruginosa^[3]
• Medicamentos: antibiotice sistemice prelungite (favorizează foliculita cu Gram negativi), steroizi topic (foliculita steroidică), inhibitori EGFR

Semne și simptome

Semne și simptome

Tabloul clinic al foliculitei este dominat de pustule foliculare — leziuni de 2–5 mm, centrate pe un fir de păr, cu conținut purulent alb-gălbui, înconjurate de un halou eritematos. Inițial, leziunile pot debuta ca papule inflamatorii, evoluând ulterior spre pustule cu vârful flasc.^[1] Pruritul este aproape universal prezent și poate fi intens, în special în foliculita eozinofilică sau cea cu Malassezia.^[4]

Distribuție topografică

Foliculita poate apărea pe orice zonă pilozitate, dar anumite forme au predilecție regională: scalpul (foliculita decalvantă, tinea capitis), barba (sycosis barbae), axilele și zona inghinală (frecvent la femei după depilare), membrele inferioare (mai ales la femei), fesele și zona lombară (populații cu transpirație abundentă sau port de haine ocluzive).^[2]

Forme clinice particulare

• Foliculita „cazii de apă caldă” (hot tub folliculitis, Pseudomonas): debutează la 8–48 ore după expunerea la apă contaminată, cu papulo-pustule pruriginoase difuze, predominant pe trunchiul inferior și fese, frecvent autolimitante în 7–10 zile^[3]
• Foliculita cu Malassezia: papulo-pustule monomorfe, foliculare, pe trunchi și umeri, pruriginoase, agravate de căldură; culturi bacteriene negative; antifungicele topice/orale sunt eficiente^[4]
• Foliculita eozinofilică: leziuni papulo-pustuloase intense pruriginoase pe față, scalp și trunchi superior, la pacienți HIV cu CD4 <300 cel/μL^[2]
• Sycosis barbae: formă profundă cronică la bărbați care se bârbieresc; noduli inflamatori la baza foliculilor din barbă, cu posibilă cicatrizare^[1]

Top simptome — frecvență și valoare diagnostică

Frecvența arată cât de des apare simptomul la pacienții cu această afecțiune. Specificitatea arată cât de mult orientează el către acest diagnostic: un simptom poate fi foarte frecvent și totuși nespecific (apare în zeci de boli), iar altul poate fi rar, dar aproape decisiv. Un simptom singur nu pune diagnosticul.

⚠ Prezentare de urgență dacă apare oricare dintre: febră.

Diagnostic clinic

Diagnostic clinic

Diagnosticul foliculitei este predominant clinic, bazat pe aspectul morfologic și distribuția leziunilor. Medicul identifică papule sau pustule centrate pe foliculi piloși, cu halou eritematos, pe zone pilozitate ale pielii. Pruritul intens orientează spre forme eozinofilice sau Malassezia, durerea spre forme profunde bacteriene.^[1]

Anamneza relevantă

Anamneza ghidează etiologia: expunere recentă la piscine/cade cu hidromasaj (Pseudomonas), depilare sau ras recent (forme mecanice), tratament cu antibiotice sau corticosteroizi sistemici, statut HIV sau alt imunocompromis, contacte cu persoane cu infecție cutanată.^[3]

Examen dermatologic

Se evaluează: numărul și dimensiunea leziunilor, prezența fluctuenței (semn de abcedare), extensia eritematoasă perilesională, cicatrici sau alopecie asociată (sugestive pentru forme profunde/cronice), distribuția topografică (scalpul → foliculita decalvantă sau tinea, fese/trunchi inferior → Pseudomonas sau Malassezia, barbă → sycosis barbae).^[2]

Diagnostic paraclinic

Diagnostic paraclinic

Investigațiile paraclinice nu sunt necesare de rutină în formele ușoare tipice, autolimitante.^[1] Ele sunt indicate când: etiologia este incertă, răspunsul la tratament lipsește, leziunile sunt severe/extensive, sau pacientul este imunocompromis.

Culturi bacteriene

Recoltarea conținutului pustular (prin presiune ușoară sau aspirație cu ac fin) permite izolarea agentului etiologic și testarea sensibilității la antibiotice (antibiogramă). Este esențială în: suspiciunea de MRSA, forme recurente sau refractare, pacienți internați sau cu comorbidități.^[3]

Examen micologic

Examenul direct (KOH 20%) din conținutul leziunilor sau scalp evidențiază sporii de Malassezia sau hife de dermatofit. Culturile pe medii speciale (Sabouraud, Dixon) confirmă specia.^[4]

Biopsie cutanată

Indicată în formele atipice (suspiciune de foliculită eozinofilică, perforativă, granulomatoasă sau malignitate cutanată în diagnostic diferențial). Examenul histopatologic identifică infiltratul inflamator predominant (neutrofilic → bacterian, eozinofil → HIV/alergic, limfocitar → viral/autoimun).^[2]

Investigații sistemice

Glicemie și HbA1c (diabet zaharat ca factor predispozant), hemoleucogramă și VSH/PCR (extensia infecției), serologice HIV (în formele eozinofilice sau recidivante inexplicabile), imunoglobuline și subpopulații T (în imunodeficiențe primare).^[3]

Diagnostic diferențial

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial al foliculitei include entități cu leziuni papulo-pustuloase sau nodulare pe tegumentul pilos, care pot mima clinic foliculita sau pot coexista cu aceasta:

• Acneea vulgară — comedoane (puncte negre/albe) asociate pustulelor; distribuție pe față, trunchi, umeri; predominant la adolescenți; comedoanele LIPSESC în foliculita bacteriană pură^[1]
• Keratosis pilaris — papule foliculare keratozice asimptomatice, de culoarea pielii, pe fețele externe ale brațelor și coapselor; lipsa componentei inflamatorii și a pustulelor
• Pseudofoliculita bărbii — leziuni inflamatorii perfoliculare la bărbații cu par cret, fără infecție activă; histologia arată corp străin, nu neutrofile^[2]
• Miliaria pustulosa — erupție sudoriparoasă obstructivă, papulo-pustuloasă, pe zonele de transpirație maximă; nu este folicular-centrată; regresează la răcire
• Dermatita de contact — vezicule sau pustule difuze, nu centrate pe folicul, cu antecedente de expunere la alergeni sau iritanți
• Rozaceea papulo-pustuloasă — pustule și papule pe centrul feței, fără comedoane, cu eritem difuz persistent; Demodex implicat, nu S. aureus^[4]
• Impetigo bullous — bule superficiale cu lichid serocitrin, care devin custe aurii, fără centrarea pe folicul; tipic copii^[3]
• Hidrosadenitei supurative (acnee inversă) — noduli și abcese recurente la axile, zona inghinală și fese; implicare foliculară și apocrino-glandulară; traiect fistulic caracteristic

Boli înrudite

Tratament

Tratament

Strategia terapeutică depinde de: etiologia suspectată, profunzimea leziunilor, extensia și severitatea, statutul imun al pacientului și sensibilitatea la antibiotice.^[1]

Tratament local (topic)

Este suficient în formele ușoare-moderate superficiale:

• Antibiotice topice: mupirocin 2% cremă/unguent (3 aplicații/zi, 5–10 zile) sau acid fusidic 2% (Fucidin cremă) — eficace pe stafilococi și streptococi^[5]
• Antiseptice: soluție de povidon-iodat, clorhexidină 2–4%, permanganat de potasiu (băi; ajutor în formele extensive sau cu soluție de continuitate)^[1]
• Antifungice topice: ketoconazol 2% șampon sau cremă, ciclopirox 1% loțiune — în foliculita cu Malassezia^[4]
• Retinoizi topici: tretinoin sau adapalen — în formele comedogenice, adjuvant

Tratament sistemic

Indicat în: forme profunde sau extensive, implicare a feței/scalpului/zonelor cu risc de cicatrizare, eșec al tratamentului topic, imunocompromis, MRSA confirmat sau suspectat:

• Cefalosporine orale: cefalexin 500 mg × 4/zi, 7–10 zile — prima linie în foliculita bacteriană obișnuită, sensibilă la meticilină^[3]
• Doxiciclina: 100 mg × 2/zi, 7–14 zile — alternativă, eficace și în formele cu Gram negativi^[5]
• Cotrimoxazol (TMP-SMX): 160/800 mg × 2/zi, 7–10 zile — de elecție în MRSA comunitar (CA-MRSA)^[3]
• Antifungice orale: fluconazol 150 mg/săptămână, 4 săptămâni, sau itraconazol 200 mg/zi — în foliculita extinsă cu Malassezia^[4]
• Eritromicina sau claritromicina: alternativă la alergicii la peniciline

Tratamentul formelor speciale

• Hot tub folliculitis: de obicei autolimitantă; ciprofloxacin 500 mg × 2/zi în formele extensive sau la imunocompromiși^[3]
• Foliculita decalvantă: tetraciclină + rifampicin (600 mg/zi) ciclic, antibiotice topice, dapsone în cazuri refractare; controlul recidivelor pe termen lung^[2]
• Foliculita eozinofilică HIV: antiretrovirale (reconstrucție imunologică esențială), itraconazol 400 mg/zi sau permethrin topic; UVB bandă îngustă în forme rezistente^[2]
• Pseudofoliculita bărbii: lama electrică sau laser diodă pentru depilare permanentă, retinoizi topic, evitarea rasului prea de aproape^[1]

Complicații

Complicații

Depistarea și tratamentul prompt reduc riscul de complicații, care pot fi locale sau sistemice:

Complicații locale

• Furunculul — progresia inflamației perifolicolare la un nodul fluctuent dureros, cu abces central; necesită incizie și drenaj chirurgical^[3]
• Furunculoza recurrentă — episoade repetate de furuncule, frecvent la purtătorii nazali sau perineali de S. aureus; necesită decolonizare (mupirocin nazal 5 zile/lună)
• Carbunculul — confluența mai multor furuncule adiacente cu abcese multiple interconectate; mai frecvent la pacienți diabetici sau imunodeprimați
• Celulita bacteriană — extensia infecției la dermul și hipodermul adiacent; eritm difuz, cald, dureros, fără leziuni foliculare distincte; necesită antibiotice sistemice^[1]
• Alopecia cicatricială — distrugerea foliculului pilos în formele profunde (foliculita decalvantă, sycosis barbae avansată) determină pierdere permanentă de păr^[2]
• Cicatrici cheloide sau hipertrofice — la persoanele cu predispoziție genetică

Complicații sistemice (rare, formele severe)

• Bacteriemie și sepsis — diseminarea hematogenă a S. aureus, mai frecvent la imunocompromiși sau în infecțiile cu MRSA; risc de endocardită, osteomielită, artrite septice^[3]
• Sindromul toxic stafilococic — secundar toxinelor exfoliative ale unor tulpini de S. aureus; erupție eritrodermică generalizată, febră, hipotensiune

Monitorizare și urmărire

Monitorizare și urmărire

Formele ușoare, tratate topic, se reevaluează la 2 săptămâni pentru verificarea vindecării. Formele sistemice sau recurente necesită un plan de urmărire mai structurat:^[1]

• La 7–10 zile: verificarea răspunsului la antibiotice; dacă nu există ameliorare → culturi din leziuni + antibiogramă + reconsiderarea etiologiei (fungi, virusuri, Gram negativi)
• La 4–6 săptămâni (furunculoză recurrentă): culturi nazale și perineale pentru identificarea portajului de S. aureus; testarea MRSA; screeningul familial dacă portajul este confirmat
• Monitorizarea factorilor predispozanți: glicemia (diabet), CD4 și încărcătură virală (HIV), statusul imunologic la imunocompromiși
• Decolonizarea: protocol de 5 zile/lună (mupirocin nazal + clorhexidina baie) în furunculoze cu portaj stafilococic confirmat^[3]

Ghidul pacientului

Ghid pentru pacient

Dacă aveți leziuni mici asemănătoare cu bubiulițe cu lichid gălbui în zona firelor de păr, probabil este vorba de foliculită. Iată ce trebuie să faceți:

• Nu storceți și nu înțepați leziunile — aceasta răspândește bacteriile și crește riscul de cicatrice
• Igienă locală: spălați zona de 2 ori/zi cu săpun antibacterian sau soluție de clorhexidina; uscați bine, mai ales în pliuri
• Aplicați crema antibiotic prescrisă (mupirocin, acid fusidic) exact pe leziuni, de 3 ori pe zi, timp de 7–10 zile
• Evitați factorii declanșatori: ras cu lama deschisă (folosiți lama electrică), haine strâmte din materiale sintetice, uleiuri sau unsori blocante de pori
• Nu împărțiți prosoapele sau lama de ras cu alte persoane — foliculita bacteriană se transmite prin contact direct cu obiecte contaminate
• Mergeți la medic dacă: apare febră, leziunile se extind rapid, apare roșeață semnificativă pe o arie mai mare, sau dacă nu există ameliorare în 5–7 zile de tratament

Ghidul specialistului

Ghid pentru specialist (dermatolog, medic de familie)

Decizia terapeutică

• Forme ușoare, leziuni <5, afebrile: tratament topic 7–10 zile (mupirocin sau acid fusidic) + antiseptic local; reevaluare la 2 săptămâni
• Forme moderate-severe, extensive, febrile sau cu factor de risc: antibiotic sistemic (cefalexin 500 mg × 4/zi sau doxiciclina 100 mg × 2/zi, 7–10 zile); cultură + antibiogramă
• Suspiciune MRSA (contact cu persoane infectate, expunere sport de contact, eșec cefalexin): cotrimoxazol 160/800 mg × 2/zi sau clindamicin 300 mg × 3/zi^[3]

Protocol decolonizare furunculoze recurente

Cultură nazală și perineală pentru S. aureus. Dacă pozitiv: mupirocin unguent nazal aplicat de 2×/zi timp de 5 zile, repetat lunar 6 luni; baie zilnică cu clorhexidina 4%, 5 zile; schimbarea lenjeriei și dezinfecția obiectelor personale. Screening membrilor familiei care trăiesc în aceeași locuință.^[3]

Indicații de biopsie

Forme atipice (erupție foliculară la HIV, suspiciune foliculită eozinofilică, nonresponsivă la antibiotice), suspiciune de granulom folicular, excluderea pseudolimfomului cutanat sau limfomului.

Evoluție și prognostic

Evoluție și prognostic

Marea majoritate a foliculitelor superficiale au evoluție favorabilă, cu vindecare spontană sau sub tratament topic în 1–2 săptămâni, fără sechele.^[1] Prognosticul este influențat de:

• Etiologie: foliculita bacteriană obișnuită → excelent; MRSA/furunculoze recurente → rezervat fără tratament sistemic și decolonizare
• Profunzimea: formele superficiale — vindecare completă; formele profunde (sycosis, decalvantă) — risc de cicatrice și alopecie permanentă^[2]
• Statutul imun: imunocompromis (HIV, diabet necontrolat) → risc crescut de diseminare și recurențe frecvente
• Eliminarea factorilor predispozanți: modificarea tehnicii de ras, tratamentul diabetului, antiretrovirale în HIV → reducea dramatică a recurențelor

Foliculitele fungice (Malassezia) au tendința de recurență la întreruperea antifungicelor, mai ales în climaturi calde și la pacienți cu seboreic skin.^[4]

Prevenție și screening

Prevenție și screening

Prevenție primară

• Igiena corectă a pielii: spălare zilnică cu săpun blând; schimbarea zilnică a hainelor purtate la activitate fizică
• Tehnica corectă de ras: lama proaspătă, gel de ras hidratant, direcția firului de păr, clătire cu apă rece; alternativa: lamă electrică sau epilare cu laser
• Evitarea macerării cutanate: haine din bumbac respirabil, uscarea completă a pliurilor după baie sau sport
• Igiena piscinelor și căzilor cu hidromasaj: niveluri adecvate de clor (1–3 ppm) și pH 7.2–7.8 reduc dramatic riscul de foliculita cu Pseudomonas^[3]
• Nu împărțiți obiectele personale: prosop, lama de ras, echipament sport

Prevenție secundară (recurențe)

La pacienți cu furunculoze recurente: decolonizare activă (mupirocin nazal lunar, clorhexidina baie), tratamentul diabetului zaharat și al altor comorbidități imunosupresoare, fotoprotecție UV la foliculita eozinofilică HIV.^[2]

Situații speciale

Situații speciale

Copii și adolescenți

Foliculita la copii este frecventă pe scalp (tinea capitis în diferențial), față și extremități. Antibioticele topice (mupirocin) sunt prima opțiune; la copii <8 ani, tetraciclina este contraindicată — se preferă cefalexin sau eritromicina.^[1]

Sarcina

Se preferă antibioticele topice (mupirocin, acid fusidic — categoria B) față de terapia sistemică. Când e necesară terapia sistemică, cefalexin este sigur (categoria B). Doxiciclina este contraindicată (afectare dentară fetală). TMP-SMX — evitat în primul trimestru (antagonist folaților) și la termen (hiperbilirubinemie neonatală).^[5]

Pacienți cu HIV/SIDA

Foliculita eozinofilică apare la CD4 <300 cel/μL; tratamentul antiretroviral cu reconstituire imunologică este intervența cheie. Itraconazol 400 mg/zi sau permethrin 5% topic pot ameliora simptomele pe termen scurt.^[2]

Pacienți diabetici

Hiperglicemia compromite chimiotactismul neutrofilelor și funcția macrofagelor. Controlul glicemic strict (HbA1c <7%) este o măsură terapeutică adjuvantă esențială. Culturile și antibiograma sunt obligatorii (risc MRSA și Gram negativi mai mare).^[3]

Viața cu boala

Viața cu foliculita cronică sau recurentă

Pacienții cu furunculoze recurente sau foliculita cronică pot experimenta un impact semnificativ asupra calității vieții, mai ales când leziunile apar pe față, scalp sau în zone vizibile. Câteva strategii practice:

• Jurnal al eruptiilor: notați circumstanțele (sport, piscină, aliment, stress, ciclu menstrual) care precedă episoadele — identificarea tiparelor ajută medicul să adapteze tratamentul
• Rutina de îngrijire a pielii: produse non-comedogenice, fără uleiuri grele, cu pH neutru; gel de duș cu clorhexidina 2% de 2 ori/săptămână în perioadele cu risc
• Gestionarea stresului: stresul cronic suprimă imunitatea cutanată; tehnicile de relaxare (mindfulness, yoga) pot reduce frecvența episoadelor
• Sprijin psihologic: în formele cronice severe (hidrosadenita, foliculita decalvantă), consilierea psihologică sau grupurile de suport sunt parte integrantă a tratamentului

Ultimele studii

Întrebări frecvente

Glosar

Ostiofoliculita

Forma superficială a foliculitei, caracterizată prin pustule mici la orificiul foliculului pilos, fără afectarea dermului adiacent. Sinonim: foliculita Bockhart.

Pustulă foliculară

Leziune cutanată elementară — ridicătură cu conținut purulent (puroi), centrată pe un fir de păr; semnul cardinal al foliculitei bacteriene.

Sycosis barbae

Foliculita profundă cronică a bărbii, cauzată de S. aureus, cu papulo-pustule recurente la baza firelor de barbă; risc de cicatrizare.

Foliculita decalvantă

Foliculita neutrofilică cronică și distructivă a scalpului, care duce la alopecie cicatricială permanentă; tratament îndelungat cu antibiotice.

Malassezia folliculitis

Foliculita cauzată de levura Malassezia furfur/globosa, manifestată prin papulo-pustule monomorfe, nepruriginoase, pe trunchi și umeri; necesită tratament antifungic.

Hot tub folliculitis

Foliculita cu Pseudomonas aeruginosa contractată în piscine sau cade de hidromasaj cu apă insuficient clorinată; erupție pe trunchi și fese la 8–48 ore de la expunere; de obicei autolimitantă.

Furunculoză recurrentă

Episoade repetate de furuncule (≥3 episoade/an), frecvent asociate cu portajul nazal sau perineaol de S. aureus; necesită decolonizare activă.

CA-MRSA

MRSA de achiziție comunitară (Community-Acquired Methicillin-Resistant Staphylococcus aureus) — tulpini rezistente la meticilină, răspunzătoare de infecții cutanate severe în afara spitalului; tratat cu cotrimoxazol sau clindamicin.

Concluzii

Concluzii

Foliculita este o afecțiune dermatologică frecventă, cu etiologie predominant bacteriană (S. aureus), dar cu un spectru larg cauzal (fungic, viral, iatrogen, non-infecțios). Diagnosticul este clinic în marea majoritate a cazurilor; investigațiile paraclinice sunt rezervate formelor severe, recurente sau atipice. Tratamentul topic este suficient în formele ușoare; antibioticele sistemice și identificarea agentului etiologic sunt necesare în formele profunde, extensive sau la pacienți imunocompromiși. Prevenția recidivelor — prin eliminarea factorilor predispozanți și decolonizarea activă — este la fel de importantă ca tratamentul episodului acut. Complicațiile sunt rare când diagnosticul și tratamentul sunt prompte.^[1][2][3]

Bibliografie

Autori și revizuire

Conținut redactat din surse medicale de referință (ghiduri de societate, revizuiri sistematice, date epidemiologice oficiale), cu citări numerotate în text. Nu înlocuiește consultul medical de specialitate.