Dinu Amalia Maria - Cabinet Individual de Psihologie

Mulți oameni ajung să se întrebe cum este posibil să doarmă suficient, să își respecte orele de somn, să aibă momente de repaus, iar dimineața să se trezească tot fără energie. Pentru unii, oboseala apare încă din primele minute ale zilei. Pentru alții, ziua începe acceptabil și se transformă rapid într-o luptă cu lipsa de chef, cu greutatea din corp și cu senzația că orice sarcină cere mai mult efort decât înainte.

Când apare această stare, atenția merge firesc spre somn. Câte ore dorm, dacă am dormit bine, dacă m-am trezit în timpul nopții, dacă am nevoie de mai multă odihnă. Somnul are, desigur, un rol esențial, însă oboseala persistentă are adesea mai multe straturi.

Corpul se poate afla într-o stare de tensiune prelungită chiar și atunci când persoana doarme. Mulți trăiesc luni sau ani într-un ritm intern accelerat, cu griji constante, responsabilități numeroase, presiunea de a rezolva totul și sentimentul că nu își permit să lase nimic din mână. În aceste condiții, organismul rămâne mobilizat. Somnul vine, însă sistemul intern nu coboară complet în zona de refacere.

Așa apare situația în care omul spune: am dormit, dar parcă nu m-am odihnit.

Mintea are și ea un rol important. Există persoane care se așază în pat cu corpul obosit, dar cu gândurile încă active. Ziua este reluată în minte, apar liste pentru mâine, conversații analizate, probleme întoarse pe toate părțile. Chiar dacă somnul se instalează, creierul rămâne într-un stil de funcționare apropiat de alertă.

În alte cazuri, oboseala vine din suprasolicitare emoțională. Cineva poate funcționa bine la serviciu, poate avea grijă de familie, poate rezolva lucruri importante și poate părea organizat din exterior, însă în interior duce stres, nemulțumiri, tensiuni relaționale sau tristeți care nu au primit spațiu. Emoțiile consumă energie, chiar și atunci când nu sunt exprimate.

De exemplu, o persoană care evită conflictul și încearcă să păstreze liniștea cu orice preț investește zilnic multă energie în autocontrol. Altă persoană trăiește cu presiunea de a nu greși și se verifică permanent. Cineva are grijă de toți din jur și rămâne constant în poziția de a susține pe ceilalți. Toate aceste mecanisme consumă resurse reale.

Există și situații în care corpul transmite că ritmul actual a depășit limitele de adaptare. Apare dificultatea de concentrare, iritabilitatea, lipsa motivației, senzația că și lucrurile simple cer efort mare. Mulți interpretează această stare ca lene sau lipsă de voință, deși organismul semnalează epuizare.

Pe lângă componenta psihologică, merită luată în calcul și partea medicală. Deficitul de fier, problemele tiroidiene, carențele de vitamine, tulburările de somn, inflamația cronică, anumite dezechilibre hormonale sau metabolice pot întreține oboseala. Atunci când starea persistă, evaluarea medicală este un pas firesc și util.

În plan practic, ajută mult observarea stilului de viață real, nu doar a numărului de ore dormite. Cum arată zilele tale, câte pauze există, câtă presiune duci, ce relație ai cu responsabilitatea, cât spațiu primește corpul pentru reglare, cât spațiu primesc emoțiile pentru a fi conștientizate.

Schimbări aparent mici aduc diferențe importante: un ritm mai previzibil al somnului, reducerea stimulării seara, mai puțin telefon înainte de culcare, mese regulate, mișcare constantă, momente scurte de liniște în timpul zilei, delimitarea între muncă și timp personal.

În plan psihologic, oboseala începe să se reducă atunci când persoana nu mai funcționează exclusiv pe pilot automat. A observa ce te încarcă, ce te golește de energie, unde spui prea des „da”, unde porți mai mult decât îți revine, unde trăiești în tensiune continuă devine extrem de valoros.

Mulți descoperă că nu somnul era singura problemă, ci felul în care își trăiau viața în stare de alertă.

Când dormi, te odihnești și tot ești obosit, corpul încearcă adesea să spună ceva mai complex decât simpla nevoie de încă o oră de somn.

Cabinet individual de psihologie Dinu Amalia Maria 

București