Dinu Amalia Maria - Cabinet Individual de Psihologie

Auzim frecvent că adolescenții sunt impulsivi, inconștienți sau că iau decizii fără să se gândească la consecințe. Comportamente precum urcatul într-o mașină condusă cu viteză excesivă, participarea la provocări periculoase, consumul de alcool la o petrecere sau explorarea unor experiențe noi îi determină pe mulți adulți să se întrebe de ce adolescenții aleg tocmai acele situații care le pot pune sănătatea sau chiar viața în pericol.

Din perspectiva psihologiei dezvoltării, aceste comportamente urmează o logică proprie și reflectă procese complexe care însoțesc trecerea de la copilărie la viața de adult. Înțelegerea acestor mecanisme îi ajută pe părinți să privească dincolo de comportamentul vizibil și să răspundă într-un mod care sprijină dezvoltarea adolescentului, fără a pierde din vedere importanța limitelor și a responsabilității.

Ce înseamnă asumarea riscului în adolescență?

Asumarea riscurilor face parte din procesul firesc de dezvoltare al adolescenței. În această etapă, tânărul începe să se desprindă treptat de familie, își construiește propria identitate și încearcă să descopere cine este, ce poate face și care îi sunt limitele. Curiozitatea, dorința de explorare și căutarea unor experiențe noi contribuie la dezvoltarea autonomiei și la pregătirea pentru viața de adult.

Explorarea se poate manifesta în multe feluri. Alegerea unui liceu într-un alt oraș, participarea la un concurs dificil, învățarea unui sport nou sau susținerea unui discurs în fața colegilor presupun asumarea unor riscuri care favorizează dezvoltarea încrederii în sine. În schimb, consumul de alcool, experimentarea substanțelor psihoactive, provocările periculoase promovate pe rețelele sociale sau conducerea imprudentă implică riscuri care pot avea consecințe importante asupra sănătății și dezvoltării adolescentului.

Diferența dintre aceste comportamente nu este dată de dorința de explorare, deoarece aceasta reprezintă o caracteristică firească a adolescenței. Diferența este dată de capacitatea adolescentului de a evalua consecințele propriilor decizii și de impactul pe care aceste comportamente îl au asupra dezvoltării sale.

Cum influențează dezvoltarea creierului asumarea riscurilor?

Mulți părinți se întreabă cum este posibil ca un adolescent să cunoască foarte bine consecințele unui comportament și, cu toate acestea, să aleagă exact varianta cea mai periculoasă.

Explicația se află în modul în care se dezvoltă creierul în această perioadă. Cercetările din neuroștiințele dezvoltării arată că regiunile cerebrale implicate în căutarea noutății, a recompensei și a emoțiilor intense devin foarte active încă de la începutul adolescenței. În schimb, cortexul prefrontal, regiunea responsabilă de planificare, anticiparea consecințelor, controlul impulsurilor și luarea deciziilor, își continuă maturizarea până în jurul vârstei de 25 de ani.

Acest ritm diferit de dezvoltare explică faptul că un adolescent poate cunoaște foarte bine regulile și consecințele unui comportament, iar într-o situație încărcată emoțional să ia o decizie complet diferită.

Imaginați-vă un adolescent care urcă într-o mașină condusă cu viteză de un prieten. Într-o discuție obișnuită, va spune că viteza excesivă produce accidente și că respectarea regulilor de circulație este importantă. În momentul în care se află alături de grupul de prieteni, intervin emoțiile, dorința de apartenență și intensitatea experienței. Decizia este influențată de toate aceste procese și de contextul în care se află, nu exclusiv de informațiile pe care adolescentul le cunoaște.

De ce influențează atât de mult grupul de prieteni?

Mulți părinți observă că, odată cu intrarea în adolescență, opiniile prietenilor încep să cântărească mai mult decât sfaturile primite acasă. Schimbarea produce îngrijorare și este interpretată frecvent ca o îndepărtare de familie. Din perspectiva psihologiei dezvoltării, relațiile cu cei de aceeași vârstă au însă un rol esențial în construirea identității.

Adolescentul încearcă să afle cine este, ce valori îl reprezintă și cum își găsește locul într-un grup. Acceptarea de către ceilalți oferă sentimentul de apartenență și contribuie la dezvoltarea imaginii de sine. Tocmai din acest motiv, posibilitatea de a fi exclus, ridiculizat sau respins capătă o încărcătură emoțională foarte mare.

Imaginați-vă o petrecere la care majoritatea adolescenților consumă alcool. Un tânăr ezită. Cunoaște efectele consumului și știe care sunt regulile stabilite în familie. În același timp, simte că un refuz l-ar putea transforma în „cel diferit”, iar grupul l-ar putea privi altfel. În câteva secunde, nevoia de apartenență intră în conflict cu evaluarea consecințelor, iar decizia este influențată de ambele procese.

Același mecanism explică participarea la provocări periculoase promovate pe rețelele sociale, urcarea într-o mașină condusă imprudent sau acceptarea unor comportamente pe care adolescentul le-ar evita într-un alt context. Comportamentul reflectă influența puternică a grupului într-o etapă a vieții în care identitatea este încă în formare.

Când asumarea riscurilor transmite că adolescentul are nevoie de ajutor?

Curiozitatea și explorarea contribuie la dezvoltarea adolescenților și fac parte din această etapă a vieții. O atenție suplimentară este necesară atunci când comportamentele riscante cresc în intensitate, se repetă frecvent sau pun în pericol sănătatea și viața adolescentului.

Consumul repetat de alcool sau de substanțe psihoactive, automutilarea, participarea constantă la comportamente extrem de periculoase, agresivitatea severă, fuga repetată de acasă sau implicarea în acte de violență pot exprima existența unei suferințe emoționale care depășește procesul obișnuit de explorare.

Comportamentul reprezintă partea vizibilă a unei dificultăți mai profunde. Anxietatea, depresia, experiențele traumatice, conflictele familiale, sentimentul de respingere sau dificultățile de integrare în grup pot rămâne ascunse în spatele unor decizii care îi surprind sau îi sperie pe adulți.

Privirea orientată exclusiv asupra comportamentului oferă doar o parte din imagine. O înțelegere mai profundă apare atunci când atenția se îndreaptă și către emoțiile, nevoile și experiențele care stau la baza acestor conduite. Din această perspectivă, comportamentul devine o formă de exprimare a unei dificultăți emoționale, iar înțelegerea lui reprezintă primul pas către o intervenție eficientă.

Cum îi pot sprijini părinții pe adolescenți?

Influența părinților rămâne esențială pe tot parcursul adolescenței, chiar dacă relațiile cu prietenii ocupă un loc din ce în ce mai important. Schimbarea apare în felul în care această influență este exercitată. Copilul care accepta cu ușurință regulile începe să își formuleze propriile opinii, pune întrebări, negociază și își dorește mai multă autonomie. Aceste transformări contribuie la construirea identității și fac parte din procesul firesc de maturizare.

Relația dintre părinte și adolescent reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de protecție. Un tânăr care simte că poate vorbi despre greșelile lui fără teama de a fi umilit, ridiculizat sau respins va cere ajutor cu mai multă ușurință atunci când traversează o situație dificilă. Dialogul, disponibilitatea emoțională și interesul autentic pentru ceea ce trăiește adolescentul construiesc sentimentul de siguranță de care acesta are nevoie pentru a reveni către adult în momentele importante.

Limitele continuă să aibă un rol esențial. Adolescenții au nevoie de reguli clare, consecvență și responsabilități adaptate vârstei lor. Acestea oferă un cadru de siguranță și îi ajută să își dezvolte treptat capacitatea de a lua decizii și de a evalua consecințele propriilor alegeri. Relația și limitele se completează reciproc, iar echilibrul dintre apropiere și fermitate susține dezvoltarea unei autonomii sănătoase.

Experiențele de viață, maturizarea creierului și relațiile sigure contribuie treptat la dezvoltarea autocontrolului și a capacității de a lua decizii din ce în ce mai responsabile. Adolescența reprezintă o etapă de învățare, iar fiecare experiență oferă ocazia dezvoltării unor resurse care vor însoți viitorul adult.

Concluzie

Asumarea riscurilor face parte din procesul de dezvoltare al adolescenței și contribuie la construirea autonomiei, identității și încrederii în propriile resurse. Frecvența, intensitatea și consecințele acestor comportamente diferențiază explorarea caracteristică acestei etape de situațiile care exprimă o dificultate emoțională și necesită sprijin de specialitate.

În spatele multor decizii care îi îngrijorează pe părinți se află procese complexe de dezvoltare psihologică, biologică și socială. Înțelegerea acestor mecanisme permite o abordare mai echilibrată și creează premisele unei relații în care adolescentul se simte în siguranță să exploreze, să greșească, să învețe și să își asume treptat responsabilitatea propriilor alegeri.

În practica mea de psiholog clinician și psihoterapeut integrativ, lucrez cu adolescenți și părinți pentru înțelegerea dificultăților emoționale, dezvoltarea relației dintre ei și construirea unor resurse care susțin dezvoltarea sănătoasă și adaptarea la provocările specifice acestei etape de viață.

**Amalia Dinu**  

**Psiholog clinician și psihoterapeut integrativ, București**