Bigorexia

Bigorexia sau tulburarea dismorfică musculară este o subcategorie a tulburărilor dismorfice corporale, din care fac parte și cunoscutele anorexia nervosa și bulimia nervosa.
Dismorfia este definită că o anomalie anatomică È™i pe măsură ce a devenit mai evident că în cazul bigorexiei vorbim de o tulburare psihopatologică, au început să fie utilizaÈ›i termenii de dismorfie musculară sau anorexia inversă. (1)
Toate aceste tulburări presupun o discrepanţă, o nepotrivire între imaginea corporală È™i realitate precum È™i preocuparea compulsivă de a ajunge la un corp „ideal”. Dismorfia musculară poate fi încadrată ÅŸi ca un tip de tulburare obsesiv-compulsivă, gândurile È™i comportamentele obsesive fiind axate pe imaginea corporală. (2)
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Semne și simptome
Persoanele care suferă de dismorfie musculară se precep că fiind mici È™i slabe sau lipsite de forță, deÈ™i aspecul lor este unul normal sau chiar foarte musculos. Pentru a corecta acest „defect” persoanele se angajează în activități fizice foarte intense È™i diete restrictive, folosesc în exces suplimente alimentare È™i pot recurge È™i la folosirea unor steroizi anabolizanÈ›i.
Mai mult, apar È™i schimbări la nivel comportamental, indivizii afectaÈ›i ajungând să evite alte activități sociale sau profesionale din cauza nevoii simÈ›ite de a-È™i menÈ›ine programul strict de exerciÈ›ii È™i dietă. (3)
Bigorexia este întâlnită mai frecvent la barbaÈ›i decât la femei È™i în particular în cazul atleÈ›ilor care practică sporturi ca wrestling sau culturism. Numărul cazurilor de dismorfie musculară este însă în creÈ™tere È™i nu sunt limitate doar la lumea sportivă.
Etiologie
Cauzele bigorexiei sunt multifactoriale È™i îndreptate în mai multe direcÈ›ii. Există specialiÈ™ti care înclină către o cauză psihologică predispozantă, iar alÈ›ii care înclină către un rol determinant al efectelor mass-media È™i presiunii sociale care ar impune standarde de frumuseÈ›e.
În plus, mai există È™i un număr de situaÈ›ii asociate cu persoanele care dezvoltă această afecÈ›iune, spre exemplu bullying în copilărie, o încredere scăzută în sine, singurătatea È™i izolarea de ceilalÈ›i. (4)
Diagnostic
Criterii de diagnostic pentru dismorfia musculară:
A. Preocuparea cu ideea corpului care are insuficientă masă mulsculară sau e prea slab, comportamente asociate fiind o atenÈ›ie exagerată acordată dietei sau antrenamente îndelungate care presupun ridicarea unor greutăți
B. Preocuparea aceasta se manifestă prin cel puțin 2 din următoarele:
- 1. indivizii renunță frecvent la activități sociale, profesionale sau recreaționale din cauza nevoii compulsive de a continuă programul de antrenament și a menține dieta
- 2. indivizii evită situaÈ›iile în care corpul este expus altora sau suportă aceste situaÈ›ii manifestând stări intense de anxietate
- 3. persoanele continuă programul de antrenamente, dieta sau consumul diverselor substanÈ›e anabolizante în ciuda efectelor adverse cunoscute
- 4. preocuparea legată de aspectul inadecvat al corpului sau musculaturii creează o stare de suferință care afectează și alte arii, cum ar fi cele profesionale sau sociale
C. Preocuparea principală este îndreptată spre apectul inadecvat al muÈ™chilor, spre deosebire de anorexia nervosa, unde focusul este pe greutate È™i grăsime corporală (5)
Multe dintre aceste persoane pot recurge la diverse suplimente alimentare (de exemplu creatina) sau steroizi anabolizanți, lucru care le predispune la o varietate de alte probleme de sănătate, printre care și insuficiența renală.
Alte tipuri de comportante pot fi semne de dismorfie musculară:
- antrenamente excesive, până la câteva ore zilnic È™i continuarea acestora chiar È™i în cazul durerii sau accidentărilor
- uitatul excesiv în oglindă sau, din contra, evitarea de a se privi în oglindă pentru că persoana este convinsă de imaginea sa corporală negativă
- numărarea caloriilor È™i căutarea raportului „perfect” de proteine, carbohidraÈ›i, grăsimi, vitamine (6)
Tratament
Tratamentul bigorexiei presupune în principal psihoterapie, în mod particular terapia cognitiv-comportamentală.
Pentru a vorbi însă de aceste opÈ›iuni, este important ca persoana în cauză să conÈ™tientizeze nevoia de ajutor. DiferenÈ›a faţă de anorexia nervosa constă È™i în faptul că din cauza morbidității asociate aceste persoane sunt forÈ›ate să caute ajutor, pe când cele care suferă de dismorfie musculară par a avea o stare de sănătate bună, cel puÈ›in pe termen scurt, dar conscecinÈ›ele psihologice sunt adesea nerecunoscute È™i ca atare netratate.
Participarea la grupuri de suport, practicarea meditaÈ›iei È™i a exerciÈ›iilor de respiraÈ›ie, efectuarea antrenamentelor în aer liber È™i nu în sala de fitness pot fi toate strategii care să contribuie la un mai bun control al simptomelor.
intră pe forum