Tulburarea dismorfica corporala si sindromul compulsiv obsesiv

11-01-2014
andreeea16
Nu este medic/terapeut
andreeea16
Ma numesc Andreea si am aproape 17 ani.Am avut mai multe probleme, zic eu nu foarte grave.
La varsta de 7 8 ani am fost diagnosticata cu sindromul compulsiv obsesiv, pe care nu il intelegeam nici eu, nici parintii mei la vremea aia.In fine m-am chinuit un pic cu niste ritualuri inainte de culcare care se agravasera, dar cu trecerea timpului m-am mai linistit, am capatat alte obsesii.
Incepusem sa iau felul meu de a fii ca pe ceva normal si ma gandeam ca asa sunt eu, mereu stresata, agitata, trista..si era ok asa.In timpul asta am avut si niste atacuri de panica naspa, tin minte ca aveam seara o frica intenta fara motiv si tremuram, mi se inclesta maxilarul si era ok zic eu comparand cu ce a urmat...Un fel de anorexie, urmata de depresie cu depersonalizare si derealizare care a trecut intr-un final si acum am capatat o noua boala cred
In fine, mereu am fost foarteee preocupata de aspectul meu fizic, poate prea preocupata.Doar ca ma aranjam, nu excesiv pentru ca nu imi place, dar imi vedeam de treburi.Vreau sa mentionez ca mereu m-am considerat o fata frumoasa si asta pentru ca toata lumea mi-o spune constant de cand sunt micuta.Bun, de cateva saptamani ma obsedeaza niste cosuri de pe fata(stiu ca sunt de la pubertate), dar nu ma lasa sa imi traiesc viata.Plang in fiecare zi, nu m-am dus la scoala de o saptamana si nu am iesit din casa decat pana la magazin..Ma simt urata, buboasa, parul mi se pare ca e foarte urat(nu ca nu ar fi), este foarte ars de la vopsea si scurticel...Toata lumea imi spune ca sunt lucruri care se rezolva si parul si cosurile si stiu asta, dar cand trebuie sa ies afara fac crize nu vreau sa imi pun fond de ten pentru ca m-as simti mai prost in legatura cu mine, cu hainele cu tot ce tine de mine.Cea mai mare problema fiind tenul(care stiu ca nu e ceva oribil), dar bubitele alea stau pe creierul meu ca niste pete!!!!Ma verific mereu in oglinda si cand ma vad imi vine sa crizez..Imi vine sa imi rup carnea de pe mine, sa ulru sa disper, sa ies din propria piele, imi vine pur si simplu o stare de disperaree!NU pot sa fac nimic pentru ca nu arat asa cum vreau eu si nu mai pot sa ies din casa!Cateodata am impresia ca nimic din jurul meu nu mai conteaza si ca viata mea nu merita traita doar pentru ca am cateva cosuri si parul nu este la lungimea pe care o vreau eu !
Este absurd ce zic, dar nu am pot controla, ma gandesc incontinuu numai la cum arat
Vreau sa stiu daca am dismorfobie ?sau daca a patit cineva ca mine
Multumesc frumos.
12 comentarii
0
11-01-2014, ora 21:20
clepsidra2
Nu este medic/terapeut
clepsidra2
buna andreea in legatura cu cosurile pot sa-ti spun ca eu le tin in frau cu un gel purifiant de curatare de la avene, daca te intereseaza costa 50 de lei te tine un tub cam 3 ani si rezolva problema cosurilor in proportie de 70%.
0
12-01-2014, ora 09:31
andreeea16
Nu este medic/terapeut
andreeea16
Multumesc, acelasi lucru folosesc si eu in fiecare dimineata si seara, dar pe langa asta acum iau antibiotic si ma mai dau cu 2 creme prescrise de dermatolog.dar asta e cu totul pe langa subiect :))
0
12-01-2014, ora 12:31
clepsidra2
Nu este medic/terapeut
clepsidra2
eu mai folosesc si benzaknen din austria (benzaknen suspension 50 ml de la galderma-contine-peroxid de benzoil)aceasta substanta este foarte eficienta impotriva cosurilor dar e mai greu cu procuratul ei, costa 10 euro, asta e pentru problema fetei, poate pentru cealalta problema poti primi alte sfaturi sunt convinsa.te pup.
0
12-01-2014, ora 13:36
Psiholog Ana Cristina Badita
Psihologie, Sibiu
Psiholog Ana Cristina Badita
Buna, Andreea!

Nu cosurile sunt problema, dupa cum bine ai sesizat.
Exista o posibiltate sa fie un inceput de dismorfofobie. Te preocupa in mod exagerat un defect fizic minor, pe care stii ca il poti camufla si care este foarte frecvent in adolescenta, dupa cum ai relatat. Iar consecintele sunt evidente: nu mergi la scoala si eviti orice iesire din casa de teama ca toata lumea ar observa si te-ar judeca, nu?
Presupunand ca nu a intervenit nimic intre timp la scoala, iar cauza exclusiva este modul in care te evaluezi tu (esti hipercritica privind aspectul fizic), ar fi indicat sa mergi la un psiholog clinician pt. o evaluare precisa.
Scrii ca ai avut sindrom obsesiv-compulsiv. Acesta nu se vindeca de la sine si se poate suprapune peste o personalitate obsesiva, adica perfectionista, cu standarde ridicate. Ai urmat psihoterapie, ai luat medicamente?
Este foarte important si mediul familial (de la gene la felul in care ai fost crescuta): a fost laudata mai mult pentru aspectul fizic? Cum este mama ta? Sunt multe detalii de care as avea nevoie ca sa pun un diagnostic (iar cel mai bine ai fi evaluata intr-un cabinet psihologic).

psih. Ana Badita
0
12-01-2014, ora 16:22
andreeea16
Nu este medic/terapeut
andreeea16
Multumesc pentru raspuns,
Da cam toata viata mi s-a spus ca sunt frumoasa si cam atat.Din partea familiei si din partea prietenilor...Dar parca pana acum nu ma preocupa in modul in care ma preocupa acum
Azimineata am fost rau de tot, urlam si plangeam pana mi-am rupt bluza de pe mine(la propriu) am rupt-o in doua, dupa care am inceput sa sparg obiecte de prin casa...Foarte rau m-am simtit, simteam ca nu am scapare, ca nu pot face nimic si cred ca in momentele alea as fi fost in stare sa ma tai pe fata sau sa imi smulg tot parul din cap...Mai mult asta ma ingrijoreaza, crizele astea, simt ca sunt prea multe lipsuri in viata mea, vreau sa am parul perfect, tenul perfect, hainele sa stea aranjate perfect, imi fac dusuri foarte des, sunt obsedata pur si simplu de lucrurile estetice.Am luat si calmepam si tot ma simteam agitata, simt ca nu pot sa umplu aceste lipsuri si ca trebuie sa astept, imi fac mereu scenarii in cap cu mine imbracata in haine impecabile, parul lung pana la fund, casa aranjata intr-un fel perfect..si imi dau seama ca nu pot avea nimic din aceste lucruri acum si crizez...Stiu ca poate suna stupid, dar ma simt foarte rau si fizic de cateva zile mi se astupa urechile, ma doare stomacul, transpir(asta in timpul crizelor), aproape mai pot sa vorbesc si sunt foarteragusita pentru ca urlu de o saptamana, parca sunt isterica..Vreau sa stiu de ce fac aceste crize..
Am luam cipralex mai demult cand aveam alte probleme si am facut si terapie..
Acum, cu problemele astea noi trebuie sa ma duc dinnou la psihoterapie.
0
12-01-2014, ora 17:19
Psiholog Ana Cristina Badita
Psihologie, Sibiu
Psiholog Ana Cristina Badita
Aceste "crize", cum le numesti, sunt simptom al bolii. Cauzele pot fi diverse. In orice caz, contribuie si mediul si exista o componenta genetica. Asta se va vedea in urma evaluarilor.
Iti recomand calduros sa mergi la un psiholog clinician pentru un diagnostic (cand ti-a fost facuta ultima evaluare?), iar apoi la psihoterapie (poti urma in paralel cu medicatia).
Am mai postat undeva si reiau aici explicatiile privind functionarea terapiei cognitiv-comportamentale in tulburarea obs.-comp. si nu numai:


DESPRE PSIHOTERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALA

Ca psihoterapeut format in aceasta abordare pot sa ofer cateva informatii privind modul in care functioneaza si care sunt tehnicile (in general). Mentionez ca sunt deschisa la diverse abordari (cum ar fi psihoterapia existentiala), sunt convinsa ca pentru anumite probleme sau persoane unele pot fi mai eficiente decat altele, in functie si de cauzele problemelor, de implicarea pacientului si de talentul terapeutului. Insa formarea mea imi permite sa fac precizari in principal in acest caz.

In primul rand, se trateaza pacientul, NU boala. Sunt tehnici specifice, insa ele trebuie adaptate fiecarui caz in parte. De aceea este greu de spus ce ar merge la unul sau altul pana nu se face o evaluare riguroasa cateva sedinte) inainte.

Terapiile cognitiv-comportamentale (le voi numi CBT, cognitive behavioral therapies, pentru ca sunt mai multe) sunt o combinare fundamentata stiintific a terapiilor cognitive cu cele comportamentale.

Cautati pe site-ul lor http://www.eabct.com/ (se gaseste si varianta in romana): aici se relateaza in ce consta CBTul, tehnici, proceduri, organizarea sedintelor.

In cateva cuvinte: in modelul teoretic Stres- vulnerabilitate se considera ca patologia este rezultatul unei vulnerabilitati - genetice, cognitive (stil de gandire disfunctional), interpersonale etc. - peste care s-a suprapus un stresor (cronic sau acut). Astfel s-au depasit resursele percepute de gestionare a situatiei (persoana simte ca nu mai face fata).
In CBT se accentueaza factorul cognitiv (scheme cognitive, convingeri dezadaptative, ganduri automate), privit ca determinant pt producerea si mentinerea simptomatologiei, dar si cel comportamental (principiile conditionarii clasice si operante, pe care nu le detaliez aici).

Exemple de ganduri automate disfunctionale:

- cu referire la propria persoana:"Sunt urat"
- cu referire la viitor: "Nu voi reusi nimic in viata"
- cu referire la lumea in care traim: "Ceilalti sunt profitori, "este o lume plina de pericole"

Exemple de procese prin care se ajunge la ganduri automate disfunctionale:

- gandirea dihotomica (in alb-negru: "Daca nu am luat 10 sunt un ratat")
- inferenta arbitrara (extragem concluzii fara dovezi suficiente: "X nu mi-a raspuns la telefon, deci nu ma mai iubeste")
- suprageneralizarea ("nu am fost acceptat dupa interviu- rezulta ca sunt incompetent si niciodata nu o sa ma angajez")
- gandirea emotionala (ceva e adevarat pentru ca asa simtim noi, fara niciun fel de dovada sau cu dovezi contrarii)

Scheme cognititve (care stau la baza gandurilor automate, acestea din urma fiind situational specifice):

- de autodepreciere/neajutorare (worthless, helpless) ("indiferent ce fac, sunt fara valoare")
- de neacceptare (unlovable) ("indiferent ce fac, sunt de neiubit")

Se considera ca modul in care evaluam stimulii din jur sau din interior ne determina reactiile emotionale, comportamentale si fiziologice. Procesarea poate fi constienta sau inconstienta.

Exemplu: A (eveniment activator) - Maine am un examen la care nu am invatat.
B (beliefs - ganduri) - "Sunt proasta, n-o sa inteleg niciodata nimic, mai bine renunt din start"
C (consecinte) - nu ma duc la examen sau ma duc fara sa fi invatat nimic

Aici convingerea bazala a persoanei este de autodepreciere, tipica depresivilor sau celor care se descurajeaza usor: nu au incredere in abilitatile lor, sunt convinsi ca nu vor reusi oricat s-ar stradui si renunta sau depun efort insuficient, cu gandul ca n-are niciun sens. De aceea performanta frecvent nu le reflecta abilitatile.

In cazul unei tulburari anxioase (cum este anxietatea generalizata sau tulburarea obsesiv-compulsiva), de ex., pot fi prezente scheme de neajutorare, adica putem considera lumea un loc periculos, impredictibil, oamenii tentati sa ne faca rau si in care oricand ceva teribil s-ar putea intampla. Prin compulsii/ritualuri cei care au TOC incearca de obicei sa se protejeze de toate aceste rele (numara in gand, folosesc formule magice, amulete etc.).

Ce se face in terapie? Cum ne ajuta ea?

Mai intai se face evaluarea (se folosesc interviuri ca SCID I si SCID II, pentru a se afla problemele clinice (cum ar fi depresia, anxietatea generalizata sau OCD) si, respectiv, tipul de personalitate (cum ar fi cea obsesiva sau evitanta sau depresiva etc.). Se pune un diagnostic.

Apoi se va familiariza pacientul cu interventia si se va evalua si nivelul de motivatie si de pregatore pentru schimbare (cat de dornic este, cat de mult efort e dispus sa depuna in terapie si in afara ei?).

Se monitorizeaza gandurile (obsesiile) - pacientul ar putea tine un jurnal al situatiilor in care apar si al antecedentelor (ce s-a intamplat inainte de a aparea) (aparea mai sus o sugestie in acest sens, este foarte buna).
Dupa monitorizare urmeaza restructurarea cognitiva. Se ia fiecare obsesie. Pacientul de regula stie intr-o oarecare masura ca este absurda (altfel ar fi incadrat in categoria psihozelor). Se poate merge pe firul ei si se vor oferi alte argumente contra (de ce e foarte putin probabil sau complet imposibil sa se intample) si se va explica faptul ca in aceasta lume un grad de impredictibilitate va exista intotdeauna si trebuie tolerat.

De obicei in obsesii pot fi eficiente trei lucruri:

1. EXPUNEREA LA OBSESII FARA A EFECTUA RITUALURILE (pt a se trage concluzia ca nimic groaznic nu s-a intamplat)

Se iau pe rand, ierarhic, de la cele mai usor de tolerat. Apoit expunerea va fi asociata treptat cu o stare de relaxare.
La inceput este indicat sa se faca ins edinta, apoi pacientul are ca teme pt acasa expunerea in diverse situatii la obsesiile sale.

2. AMANAREA obsesiilor (cand este dificila expunerea, pacientul la va "refuza" invadarea spatiului mental pana la o anumita ora - "ca pe niste musafiri nepoftiti" (multumesc prof. dr. Mircea Miclea pentru metaforele sale interesante)

3. DISTRAGEREA (pacientul se va implica intr-o activitate, preferabil cu un consum sporit de energie - un exercitiu fizic, o plimbare - sau care sa-i stimuleze simturile - un dus fierbinte, o bucata de gheata in mana etc.)


In urma studiilor clinice (pacienti cu CBT, cu alte forme de terapie sau numai efect placebo si pacienti carora nu li s-a administrat nimic) CBT este considerata una dintrele cele mai eficiente psihoterapii. Insa metoda in sine conteaza mai putin la ameliorarea simptomelor decat relatia terapeutica (care trebuie sa fie bazata pe incredere in eficienta terapiei si profesionalismul terapeutului, empatie, sinceritate, autenticitate etc., iar aici terapeutul are contributia esentiala) si factorii care tin de pacient (de la efortul depus, la nivelul de inteligenta si suportul social).


Este important de mentionat ca anxietatile, depresiile si obsesiile noastre sunt semne pe care ni le ofera corpul nostru: ne avertizeaza ca nu ne indreptam in directia potrivita, nu ne urmam calea dorita in viata (profesional, personal). Daca avem un "steag sub care sa luptam "(am citat din nou acelasi mare profesor si psiholog) putem tolera mai usor orice fel de obstacole: stim de ce traim.

Pentru alte intrebari, imi poti scrie mesaj privat.

Ai grija de tine si mult succes!
Daca nu faci ceva nimic nu se va schimba de la sine.

psiholog si psihoterapeut Ana Badita
0
12-01-2014, ora 19:04
andreeea16
Nu este medic/terapeut
andreeea16
Multumesc frumos
0
18-03-2014, ora 13:08
Psiholog Ana Cristina Badita
Psihologie, Sibiu
Psiholog Ana Cristina Badita
Buna, Andreea!

Ai incercat cate ceva din ce am mentionat? Sunt curioasa daca au fost eficiente acele tehnici :)

Ana Badita
0
18-03-2014, ora 17:16
andreeea16
Nu este medic/terapeut
andreeea16
Buna seara
Cred ca problema mea nu se poate rezolva asa usor, pot sa incerc eu pana maine dimineata si sa ma expun la obsesii si sa-mi distrag atentia cu alte lucruri.E cam in zadar, am incercat si am tot incercat, dar odata ce apare gandul negru si disperarea e cam greu sa mai gandesti limpede.

Sunt momente de disperare in care simt ca nu exista o cale de scapare, ca sunt prinsa in propria piele, imi vine sa rup carnea de pe mine, sa recurg la gesturi extreme, nici nu stiu cum sa explic.Nu mai conteaza nimic si parca pt putin timp(nu tin foarte mult crizele acelea)nu mai conteaza nimic si nimeni decat obsesia care pur si simplu ma transforma in alt om.Dupa aceste crize, cad pur si simplu intr-o stare depresiva pana a doua zi, sau si cateva zile...
Ce sa fie asta, doamna psiholog?
0
31-03-2014, ora 23:13
clara_p
Nu este medic/terapeut
clara_p
@ andreeea16

Accepta ca esti bolnava.
Fa tratament.
0
27-04-2014, ora 17:18
Maiiia
Nu este medic/terapeut
Maiiia
Buna Andreea da-mi adresa ta de e-mail sa vb pe privat daca nu te deranjeaza.
0
27-01-2015, ora 21:51
Alina R
Nu este medic/terapeut
Alina R
Buna Andreea.

Nimeni nu spune nimic despre aceasta tulburare obsesiv - compulsiva. Acest cacat de "boala".Nimeni nu spune nimic concret. Toti medicii spun tot felul de baliverne, simptome, cauze.Nici ei nu au habar de unde provine aceasta maladie si alte tampenii de genul asta. Ca este biologic s-au nu nimeni nu stie. Aceasta maladie ordinara provine din mintea noastra bolnava. Cei slabi la minte capata aceasta maladie, prostie mai bine zis. O minte puternica nu poate fi afectata. Creierul nostru poate fi controlat de noi. Asa cum ne impunem aceste idei eronate, fixe asa putem sa ni le scoatem din cap. Cum sa scapam de ele? Aceasta scarba, imputita, ordinara maladie o putem vindeca NOI. Pur si simplu lasam lucrurile asa cum sunt. Lasam lucrurile si mintea libera. Mi-a venit in minte un gand rau.Ce fac ? Incerc sa repar "raul " - ating obiectele de nenumarate ori, ma intorc din drum imaginandu-mi cine stie ce si in ce fel si alte lucruri. Chinuindu-ne mai bine spus ca sa iasa bine.Ei, lucrurile astea din mintea noastra sunt o mare Minciuna. Nu suntem Dumnezeu ca sa avem puterea sa implinim ceea ce gandim. Sunt doar ganduri care vin de la diavol, s-au din mintea noastra bolnava.Deci gandurile le lasam asa cum vin. Numai facem ritualuri chiar daca ne este greu. NIMIC NU ESTE ADEVARAT.NIMIC NU SE INTAMPLA, CHIAR DACA LE FACEM SAU NU.
Nimeni nu ne poate vindeca, doar noi ne putem vindeca. Nici un medicament din lumea asta nu poate schimba mintea, dimpotriva o poate imbolnavi. Psihoterapie? Stiu psihologii, psihiatrii mai bine decat noi? Stiu ei prin ce trecem ? Ei au facut o scoala si atata tot. E bine sa stai de vorba cu cineva sa te incurajeze, poate si cu un pshiholog sau psihiatru, dar nimeni nu te poate vindeca definitiv, doar tu poti face asta. Te vindeci pe moment si peste o perioada iar apare.Ce rezultate ai, daca tu nu ai vointa si credinta? Ca sa te vindeci complet trebuie sa lasi totul la voia intamplarii. Sa-ti spui in gand ca nu este nimic adevarat si daca asa crezi in sufletul tau ca raul se va intampla lasa-l asa.Toti murim, lasa gandul asa cum vine, fara ritualuri si alte imagini si obsesii. Nu vei muri pt. ca nimic nu se va intampla, o sa vezi. Si chiar daca ai starea de neliniste lasa asa, numai face ritualuri. Poti lua doar calmante pt, anxietate, atacuri de panica, dar nu le mai face. O sa vezi cu timpul ca aceste ganduri si obiceiuri dispar si o sa fi vindecat. Aceasta boala nu exista e doar in mintea noastra. Noi am modificat mintea. Asa o putem modifica in bine, intr-o minte normala. Nimic nu se va intampla indiferent ca faci s-au nu ritualuri. Tot asa vezi, tot asa simti. Stiu ca este greu. Incepul este greu, dar mai tarziu veri rade.Mergi la biserica, tine post, spovedete-te si ai sa vezi ca scapi de aceasta prostie. SPUNE IN FIECARE ZI IN GAND RUGACINEA INIMII - DOAMNE ISUSE CRISTOASE MILUESTE-MA PE MINE PACATOASA SI VEI FI VINDECAT. SIGUR. Va scrie un om care s-a vindecat prin propria vointa. Am avut si ajutoare Dumnezeu, Maica Domnului si sotul meu.
Adaugă un comentariu / răspuns

15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomanda un Psihoterapeut sau cauta unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care va prezinta peste 2500 de terapeuti din Romania. Avantajul acestui site este ca pune mare pret pe recomandarile pacientilor. Gasiti prezentari detaliate ale serviciilor psihologice, cititi recomandari, va puteti programa online. In plus, exista o sectiune cu o multime de articole interesante si teste psihologice.
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Comportamentul obsesiv-compulsiv asociat cu o mutație genetică
  • Persoanele care se culcă târziu au mai puțin control asupra gândurilor obsesive
  • Dezvoltarea toleranței la anxietate - cheia în reducerea simptomelor tulburării obsesiv-compulsive
  • Mirosul unei lămâi poate ajuta persoanele cu tulburări de percepție corporală
  •  
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.