Boala Peyronie - faze și opțiuni de tratament

Un articol de revizuire publicat pe 12 noiembrie 2024 în UroPrecision oferă o actualizare cuprinzătoare a opțiunilor de diagnostic și tratament pentru boala Peyronie (PD). Această afecțiune inflamatorie și fibroasă afectează până la 1 din 9 bărbați în Statele Unite și între 0.3% și 13.1% la nivel global, provocând curbura penisului, durere și un impact psihologic semnificativ. Boala evoluează în două faze distincte, fiecare cu strategii terapeutice specifice.

Context

Boala Peyronie este caracterizată de formarea de plăci fibroase la nivelul tunicii albuginee a penisului. Etiologia exactă rămâne necunoscută, dar se consideră că microtraumele repetate în timpul actului sexual, predispoziția genetică și afecțiuni inflamatorii sistemice contribuie semnificativ la apariția acestei boli.

Procesul patologic implică inflamație locală, formare de colagen în exces și ulterior fibroză, ducând la curbura progresivă a penisului și posibile disfuncții erectile.

Despre boala Peyronie

Fazele bolii

• Faza acută (activă):

  • Durata: de obicei până la 12 luni.

  • Caracteristici: durere erectilă, inflamație activă și formarea de plăci.

  • Obiectiv terapeutic: controlul durerii și limitarea progresiei fibrozei.

• Faza cronică (stabilă):

  • Caracteristici: durerea dispare, deformarea devine stabilă.

  • Obiectiv terapeutic: corectarea curburii și îmbunătățirea funcției sexuale.

Diagnostic

Diagnosticul se bazează pe:

• Istoric medical detaliat și examinare fizică.

• Inducerea farmacologică a erecției pentru evaluarea curburii.

• Ecografie peniană pentru detectarea plăcilor și a calcificărilor.

• Alte imagini (IRM cu substanță de contrast) sunt rareori necesare, dar pot fi utile în cercetare sau cazuri complexe.

Rezultate și tratamente disponibile

Tratament în faza acută

• Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru controlul durerii.

• Terapia cu unde de șoc extracorporale – cu scopul de a reduce durerea și inflamația, dar cu eficiență variabilă.

Tratament în faza cronică

1. Opțiuni nechirurgicale

• Terapia cu tracțiune peniană:

  • A demonstrat eficiență în reducerea curburii și menținerea lungimii penisului.

  • Necesită utilizare zilnică, cu aderență variabilă.

• Injecții intralezionale:

  • Collagenaza Clostridium histolyticum (CCH) – aprobată de FDA, eficientă în cazuri moderate, dar costisitoare și indisponibilă în unele țări.

  • Interferon alfa-2b – utilizat off-label, cu rezultate promițătoare în unele studii.

2. Intervenții chirurgicale

Recomandate în boala stabilă și personalizate în funcție de severitatea curburii și prezența disfuncției erectile:

• Plicație tunicală – potrivită pentru curburi <60°, fără disfuncție erectilă.

• Incizie/excizie a plăcii cu grefare – pentru curburi severe sau pierderi de lungime.

• Proteze peniene gonflabile – opțiune standard pentru pacienții cu disfuncție erectilă refractară.

Direcții viitoare de cercetare

• Tehnici imagistice avansate:

  • IRM cu substanță de contrast și scintigrama nucleară pot îmbunătăți diferențierea dintre fazele active și stabile.

• Terapie regenerativă:

  • Celule stem și plasmă bogată în trombocite (PRP) – potențial în reducerea fibrozei și îmbunătățirea funcției erectile.

• Studii clinice în curs:

  • Evaluarea terapiilor combinate și a tehnicilor chirurgicale noi.

  • Optimizarea tratamentului personalizat pe baza biomarkerilor și a caracteristicilor pacientului.

Concluzii

Boala Peyronie este o afecțiune complexă, cu impact fizic și psihologic semnificativ asupra pacientului. Deși au fost înregistrate progrese considerabile în înțelegerea și gestionarea acestei boli, rămân multe întrebări fără răspuns, în special în ceea ce privește mecanismele biologice subiacente și abordările terapeutice optime.

Evoluția continuă a instrumentelor de diagnostic și terapiilor personalizate oferă speranță pentru rezultate mai bune și o calitate a vieții crescută pentru bărbații afectați. Este esențial ca pacienții să fie evaluați într-un centru cu expertiză în patologia peniană, iar tratamentul să fie adaptat în funcție de faza bolii, severitate și comorbidități.