Busuioc - Ocimum basilicum

Denumire stiintifica: Ocimum basilicum

Denumire populara: busuioc; basileac, borjolica, bosioace, bosioc rosu, bosiog, bosoioc, busiloc, busioc de gradina, floare de apa sfintita, floare de dragoste, floare de noroc, floare de paine noua, malacina, matacina, mejioran, vasileac

Descriere: Specie erbacee anuala de cultura, ramificata de la baza, inalta de 20-60 cm, cu tulpini paroase in patru muchii, frunze ovate, opuse, inflorescente spiciforme.

Recoltare: Planta se recolteaza in plina inflorire.

Partile utilizate: Partea aeriana.

Actiune: Diuretic, antiinflamator, carminativ (favorizeaza expulzarea gazelor intestinale), emolient, antiemetic (cu actiune preventiva sau curativa in greturi sau varsaturi), tonic-amar, antiseptic.

Indicatii terapeutice: Apetit scazut, colici, colita de fermentatie, meteorism, diaree, anorexie, astenii, gripa, bronsita, afectiunile gatului, rani care se vindeca greu.

Preparare si administrare: Infuzie - 2 lingurite de frunze uscate si o cana de apa fierbinte se lasa la infuzat jumatate de minut si se strecoara. Se bea o cana in caz de meteorism. Alifie - se topesc 200 g untura de porc si se adauga doi pumni de frunze. Se amesteca cu o lingura de lemn si se lasa pe foc pana cand face spuma. Se lasa la racit pana a doua zi, cand se pune din nou pe foc, pana devine limpede, apoi se strecoara prin tifon.