Caracteristicile familiei funcționale

©

Autor:

Advertorial oferit de Lupea Crina Stefania

ADNOTARE

Este destul de dificil să stabilim gradul de funcționare al unei familii. Gradul de funcționare al unei familii, poate fi determinat de claritatea limitelor din familie, care sunt necesar a fi bine conturate, dar și flexibile. Astfel, e necesar să existe interacțiuni prin respectarea individualității persoanei, conținerea acesteia și încurajarea de către familie a manifestării personalității, pentru a se putea contura și m-ai apoi pentru definirea propriei identități. Atenția asupra copilului și primirea acestuia cu iubire necondiționată, contribuie la crearea sentimentului de sine, sentiment care aduce siguranță, validare, încredere și libertatea de a evolua psiho-emoțional. Disponibilitatea familiei pentru a răspunde nevoilor copilului într-un interval de frustrare tolerat de copil, contribuie în mare măsură la dezvoltarea unei personalități prietenoase, cu o stimă de sine ridicată, deschisă la nou, autonomă, cu respect de sine și pentru ceilalți, dispusă spre creștere și evoluție personală.

INTRODUCERE

Cine a fost mai întâi oul sau găina? Această este și întrebarea mea legată de posibilitatea de a avea o familie funcțională. Un membru sănătos poate crea o familie sănătoasă sau o familie sănătoasă poate forma membrii sănătoși? Pornind de la această întrebare atunci când mă uit înspre familie îi văd membrii și atunci când mă uit spre membrii săi, văd și modul de funcționare a familiei, o familie funcțională s-ar defini printr-un set de reguli clare dar și flexibile care contribuie la o stare de echilibru dar și la sănătatea emoțională a membrilor săi. Ca aceștia să beneficieze de o stare emoțională bună, asta înseamnă că încă din momentul concepției, copii să fie conectați prin iubire la mama, iar după naștere să primească atenția și iubirea de care au ei nevoie. Iubirea necondiționată a mamei, a tatălui și a celorlalți membri din familie securizează copilul și îl ajută să dezvolte o stimă de sine sănătoasă.

MATERIALE ȘI METODE

În cadrul cabinetului individual de psihoterapie, observația participativă a pacienților aflați la finalul proceselor de psihoterapie.

Franz Rupert, definește starea de sănătate psihică a individului prin: ”iubire de sine și prețuire, capacitatea de intra în contact cu alții și de a comunica, încredere în sine, optimism, capacitatea de a te putea bucura de viață, a fi deschis spiritual dar și a avea alternative de acțiune <Froschl, 2000>”. [1, p.81]

Referitor la starea de sănătate a familiei, această este în raport cu calitatea relațiilor dintre membrii săi. Astfel, dacă între membrii săi există granițe clare, bine conturate, dacă persoanele au un contact deplin cu sine, dacă ”ne putem simți față de proprii părinți că niște copii, mici, siguri și protejați, dacă suntem egali cu partenerul nostru sexual, că bărbat sau femeie, și stăm unul în față celuilalt în deplinătatea propriilor noastre puteri, suntem pentru copii noștri, din toată inima, mama sau tată, dacă suntem prezenți pentru prietenii noștri că parteneri de discuții sau joc interesați sau că sprijin de nădejde în situații grave, cooperăm cu șefii sau cu subordonații și colegii noștri și îi tratăm cu respectul cuvenit, și dacă ne-am găsit locul în contextul social în care trăim și ne simțim aparținând unei comunități.” [2, p.82]

Sediul confortului și al afecțiunii, locul unde se poate retrage în siguranță individul alături de persoane care îl sprijină, este mediul familial. Relațiile armonioase dintre membrii familiei, care se bazează pe deschidere, atenție, iubire și comunicare prin împărtășirea emoțiilor și sprijin emoțional, determina dezvoltarea sănătoasă a copiilor și structurarea unor individualități bine conturate. În funcție de calitatea relațiilor din interiorul familiei, copilul dezvoltă moduri de a relaționa cu cei din viață să. Pe lângă satisfacerea unor nevoi de baza, că adăpost, hrană, îmbrăcăminte și educație, copii au și nevoie de atenție, iubire necondiționată, respect, comunicare și încurajarea unei autonomii personale. În relațiile ulterioare cu școală, societatea, propria familie, este foarte importantă hrănirea de către părinți a stimei de sine prin: încurajarea copilului de către părinți, astfel încât acesta să acționeze fără teamă de eșec sau de judecată, ajutând la creșterea încrederii de sine a copilului, prin a-l ajută pe copil să își conștientizeze resursele pentru a se putea baza pe ele, dezvoltându-și în acest fel un sentiment de sine (de identitate), care să stea la baza autovalidarii prin accesarea unei conștiințe a propriilor valori și limite personale dar și prin a-l respectă, accepta și iubi necondiționat, dezvoltând în copil iubirea și respectul de sine. Bineînțeles că toate acestea pot fi susținute în condiții de maturitate emoțională, de sănătate fizică și psihică, de o viață socială și profesională împlinită, satisfăcătoare, o situație politică națională și internațională echilibrată dar și condiții de pace și un climat natural în condiții de normalitate. În acest fel ne asigurăm un mediu social sănătos cu membrii ai familiei și ai societății, maturi, respectuoși, deschiși spre comunicare și colaborare, cu identități diferite și separate care pot funcționa împreună fără a-și încalcă spațiul personal.

Atunci când există situații stresante sau traumatizante, ceea ce contribuie la menținerea sau dobândirea echilibrului interior sau a stării de sănătate, este confruntarea cu propriile trăiri personale, cu realitatea și integrarea părților disociate. ”Percepția, simțirea, gândirea, amintirea și conștiința de sine, trebuie să concorde iarăși și să se poată ocupă atât de realitatea trecută, cât și de cea actuală” [3, p.367]. Adică ceea ce este sănătos, caută un contact conștient cu părțile traumatizante.

REZULTATE SI DISCUTII

Ceea ce poate caracteriza o familie funcțională este efortul tuturor membrilor de a petrece timp împreună, oferirea de sprijin emoțional în situații de stres, acceptarea ajutorului celor apropiați familiei, eforturi personale de depășire a situațiilor dificile, încurajarea activităților în natură, a sporturilor, comunicare deschisă și empatie, pregătirea tinerilor pentru autonomie și preluarea responsabilităților.

În ce privește calitatea relațiilor din familie, depinde în mare măsură și de libertatea alegerii în relație, fiecare face ceea ce e necesar pentru a-și folosi la maxim propriul potențial. Tot la liberă alegere este și dragostea împărtășită partenerului de cuplu, copilului, părintelui sau prietenilor, ceea ce contribuie la evoluție și creștere spirituală fără a dăuna relației. Fiecare face ce crede că e potrivit pentru funcționalitatea familiei, iar în situația în care un anumit comportament al unui membru perturbă bunăstarea familiei, atunci se discuta împreună despre acest aspect. Împreună, dar separat, fiind identități diferite, și având același rol, cam asta este adevărată resursă a unei familii funcționale. Nici o relație nu arată ca o linie dreapta, dar într-o relație funcțională, acestea se ating între ele într-un mod plăcut, apoi se intersectează și cu alte linii din viață lor, într-un ritm firesc ale unei relații solide. Între linii există un spațiu personal, ceea ce permite fiecăruia libertatea de a explora zone din viață să, cum ar fi: spiritualitatea, carieră profesională, afaceri, creșterea copiilor. Dar, apropierea caldă a acestor linii în momentul nașterii unui copil, în condițiile în care identitățile rămân în continuare diferite, iar relația se menține.

„Până la urmă separarea și uniunea sunt polii fundamentali ai experienței noastre, începând cu dezvoltarea timpurie, până la moarte și poate chir dincolo de ea. Procesul intim nu neagă acea polaritate sau fapt al individualității noastre: el o transcende și o transformă prin operarea liberă și creativă a sinelui.” [4, p.95 ]

CONCLUZII

O familie funcțională se caracterizează prin respectarea clară a limitelor interpersonală, întâlnirea dintre cei doi realizându-se la frontieră contact, ceea ce permite în stare de libertate evoluția personală a fiecăruia și implicit a familiei. Maturizarea emoțională a fiecăruia implică și maturizarea mediului familial, ceea ce determina comunicare deschisă și sinceră, ajutor emoțional reciproc, empatie, încredere și confort emoțional, reguli clare, dar flexibile, intimitate plăcută fără pierderea identității, un contact real cu sine și cu ceilalți, conștiința de sine a propriilor valori, împărtășirea sentimentelor de afecțiune.

AUTORI:
1) Lupea Crina Ștefania, Doctorand, Psihoterapeut cabinet individual, Sibiu, Romania
2) Calancea Angela, Doctor, Conferențiar Universitar, ULIM, Chișinău, Republica Moldova

Data actualizare: 04-02-2020 | creare: 04-02-2020 | Vizite: 26
Bibliografie
1.      Rupert F. Traumă, atașament, constelații familiale, Ed.Trei, București, 2012, p.81
2.      Ibidem, p.82
3.      Traumă, anxietate și iubire - Constelarea intenției: calea către o autonomie sănătoasă, Ed. Trei, București, 2019,  p.367
4.      Wheeler G. și Backman S. Pe tărâmul intimității, Ed. Gestalt Books, București, 2013, p.95
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.