Ce rol are ceara din urechi?

Ceara din urechi, denumită și cerumen, este o substanță de culoare maronie sau portocalie secretată în canalul auditiv al oamenilor și a altor mamifere. Rolurile ei sunt de protecție a tegumentului de la nivelul canalului auditiv, de curățare și lubrifiere, precum și de apărare împotriva bacteriilor, fungilor și apei. (1)

Ceara din urechi este formată din celule moarte ale pielii, din păr și din secrețiile glandelor ceruminoase și sebacee ale canalului auditiv extern. Componentele principale ale cerumenului sunt acizii grași cu lanț lung, atât saturați cât și nesaturați, colesterolul, sculaneul și alcoolii. Excesul sau acumularea de ceară la nivelul urechii pot determina compresie pe timpan, pot bloca canalul auditiv extern și pot cauza chiar pierderea auzului. (1)

Anual, aproximativ 2,3 milioane de persoane din Anglia se prezintă la spital pentru probleme legate de acumularea de ceară în urechi. (2)

În 1980, câțiva cercetători au colectat ceară de la aproximativ 12 persoane, pe care au amestecat-o într-o soluție cu alcool, adăugând apoi o serie de bacterii. Rezultatele au arătat că ceara a distrus 99% din bacterii, printre care H. Influenzae și o tulpină provenită de la E. Coli și care poartă de numirea de K-12. Alte tulpini de E. Coli, precum și Streptococcus și Staphylococcus, au avut o rezistență mai mare la ceară, fiind distruse în proporție de 30%, până la 80%. Totuși, cercetătorii au demonstrat atunci că ceara are efecte bactericide asupra tuturor bacteriilor testate. (2)

Aceleași rezultate s-au obținut și într-un studiu din Germania în 2011, când un număr de 10 peptide din structura cerumenului a prevenit creșterea bacteriilor și fungilor. În concluzie, infecțiile canalului auditiv extern apar atunci când mecanismele de apărare ale cerumenului diminuă. (2)

Totuși, un studiu din 2000 condus în Insulele Canare sugerează că, în majoritatea cazurilor, ceara promovează creșterea bacteriană, inclusiv a E. Coli. (2)

Rezultatele diferite obținute de studii se datorează faptului că cele din 1980 și 2011 au utilizat ceară uscată iar cel din 2000, ceară umedă. Astfel, s-a ajuns la concluzia că există 2 tipuri de ceară, determinate genetic de gena ABCC11. Forma mai lichidă, de culoare galbenă-maronie se întâlnește mai ales la populațiile de rasă caucaziană și africană, în timp ce forma mai uscată, de culoare albă, apare la persoanele din Asia de Est și la nativii americani. (2, 3)

În concluzie, printre funcțiile cerumenului se numără:

• Lubrifierea canalului auditiv extern și protecția împotriva apei

Proprietățile lubrifiante se datorează conținutului crescut de lipide din sebumul produs de glandele sebacee. În forma umedă de ceară, aceste lipide conțin colesterol, scualen, alcooli și acizi grași cu lanț lung.

• Protecția împotriva substanțelor străine, spre exemplu fungi, bacterii, praf
• Proprietățile antibacteriene

S-a observat că ceara reduce viabilitatea unei varietăți de bacterii, printre care Haemophilus influenzae, Staphyloccocus aureus și Escherichia Coli, până la 99%. De asemenea, cerumenul inhibă creșterea a două tipuri de fungi care cauzează otomicoză. Proprietățile antibacteriene se datorează prezenței acizilor grași, lizozimului și mai ales, acidității cerumenului. (1, 3)