Ce se întâmplă cu osul și gingia atunci când lipsește un dinte

La început, lipsa unui dinte pare o problemă mică. Te obișnuiești să mesteci pe cealaltă parte, zâmbești mai atent și îți spui că o să rezolvi „cândva”. Doar că, între timp, în gură se întâmplă lucruri pe care nu le vezi și nici nu le simți imediat.

Dintele nu stă acolo degeaba. El ține osul activ și gingia într-o formă stabilă. Când dispare, zona rămâne fără stimulare. Osul începe să se retragă încet, iar gingia îl urmează. De aceea, trebuie să înlocuiești dintele pierdut cât mai devreme posibil. Una dintre soluțiile care ajută la menținerea osului este implantul dentar, pentru că preia rolul rădăcinii pierdute, mentine structura osoasă și previne absorbția osului maxilar, conform dentalelite.ro.

Resorbția osului maxilar

Osul maxilar are nevoie să fie „folosit”. De fiecare dată când mesteci, rădăcina dintelui transmite forță către os. Când dintele lipsește, osul nu mai primește acest semnal și începe să se subțieze. Procesul este lent, dar sigur. În luni sau ani, volumul osos scade. Asta poate face mai complicată orice intervenție ulterioară și poate schimba inclusiv forma feței în timp.

Gingia nu rămâne nici ea neschimbată. Pe măsură ce osul se retrage, gingia își pierde sprijinul. Poate coborî, se poate subția sau poate lăsa spații între dinți. Mulți observă mai întâi că dinții vecini par mai „lungi” sau că mâncarea se adună mai ușor într-o anumită zonă. Sunt semne mici, dar care arată că echilibrul din gură s-a modificat.

Dinții vecini migrează

Când un dinte lipsește, ceilalți nu rămân pe loc. Dinții vecini tind să se migreze spre spațiul liber, iar dintele de pe arcada opusă poate coborî, pentru că nu mai are contact. Toate aceste mișcări schimbă mușcătura și felul în care mesteci.

La început nu observi mare lucru. După un timp, însă, pot apărea sensibilități, uzură inegală sau dureri la mestecat. 

De ce punțile dentare nu rezolvă problema osului

Din punct de vedere estetic, puntea dentară poate rezolva problema, golul dispare. Osul, însă, rămâne fără stimulare. Pentru că puntea se sprijină pe dinții vecini și nu pe os, zona de sub gingie continuă să se retragă. În timp, acest lucru poate duce la modificări ale gingiei sub punte și la probleme la dinții care o susțin. 

Cu cât trece mai mult timp de la pierderea dintelui, cu atât osul se reduce mai mult. Asta înseamnă că opțiunile de tratament pot deveni mai limitate sau pot necesita proceduri suplimentare. Nu este o situație rară. Mulți ajung la medic ani mai târziu și află că zona are nevoie de reconstrucție osoasă înainte de orice alt pas.

Spre deosebire de punți, implanturile dentare sunt soluții aproape permanente și salvează și dinții vecini (care în cazul punților trebuie piliți). Implanturile dentare se prind direct în osul maxilarului și ajung să facă parte din el. Practic, osul se leagă de implant, ceea ce îl ajută să rămână stabil în timp. Titanul din care este făcut implantul se integrează cu osul, așa că nu se mișcă și nu pune presiune greșită pe zonă, așa cum se poate întâmpla în cazul altor tipuri de lucrări dentare, potrivit Mayo Clinic.

Orice decizie ai lua, cu cât problema este evaluată mai devreme, cu atât soluțiile sunt mai simple și, de multe ori, mai puțin costisitoare.