Conjunctivita de piscină

La nivelul globului ocular se găsesc numeroase straturi tisulare de protecție. Conjunctiva, stratul transparent care acoperă întreaga suprafață albă a ochiului, se află în contact direct cu mediul, putând fi agresată de numeroși factori externi.

Iritarea conjunctivei, cu apariția inflamației la acest nivel se numește conjunctivită („pink eye”). Apare atât la copii, cât și la adulți și prezintă o evoluție favorabilă în cazul administrării unui tratament eficient. O informare corectă asupra acestei patologii poate grăbi procesul de vindecare prin diagnosticare precoce. (1, 2)

„Conjunctivita de piscină” se referă la acele iritații conjunctivale care apar prin expunerea ochilor la apa din piscină. Întrucât prezintă o cantitate crescută de clor, acest iritant poate perturba echilibrul tisular sau poate predispune la anumite infecții, afectând unul sau chiar ambii ochi. (3, 4)

Termenul de „pink eye” este utilizat frecvent, întrucât descrie aspectul globului ocular în cojunctivită: roz spre roșu, cu numeroase vase de sânge vizibile pentru examinator și cu umflarea elementelor de vecinătate. (5)

Factori de risc pentru conjunctivita de piscină

Clorul, principalul iritant chimic regăsit în apa din bazinele de înot, poate reprezenta atât un factor direct, cât și un factor indirect pentru dezvoltarea conjunctivitei. În funcție de metoda de apariție, conjunctivita se împarte în mai multe tipuri, fiind esențială diferențierea acestora pentru diagnostic și tratament. (2)

Conjunctivita chimică

Drept factor direct, clorul poate determina conjunctivită chimică sau alergică. (2, 6)

Fiecare bazin de înot este prevăzut cu sisteme eficiente de curățare a apei și de dezinfectare a suprafețelor. Utilizarea clorului, alături de optimizarea pH-ului apei din bazinul de înot, sunt cele mai eficiente mecanisme de îndepărtare a microorganismelor patogene. Fără aceste proceduri, bacteriile și virusurile ar determina numeroase infecții, atât oculare, cât și auriculare, cutanate sau gastroenterologice, făcând imposibil înotul în piscină. (7)

Efectul benefic al aceste substanțe chimic în bazinele de înot este, însă, depășit de efectele adverse apărute la utilizarea de cantități mult prea mari de clor. Atunci când instituția sau firma responsabilă de întreținerea bazinului, piscinei sau a unui întreg parc acvatic nu respectă reglementările referitoare la utilizarea de clor în apă, nivelurile crescute pot dăuna sănătății oculare. (7, 8)

Conjunctivita chimică apare din cauza acțiunii clorului asupra peliculei de lacrimi de la nivelul globului ocular. Fiind un agent iritant, acesta îndepărtează stratul de lacrimi cu rol de umezire permanentă a globului ocular. Astfel, suprafața oculară este extrem de susceptibilă la a se usca, devenind suplimentar iritată și inflamată. (9, 10)

Ca răspuns la agresiunea locală, sunt eliberați mediatori chimic care cresc fluxul sangvin, vasele de sânge devenind vizibile de la distanță. Având în vedere acest mecanism fiziopatologic, conjunctivita chimică nu se poate transmite de la om la om, nefiind contagioasă. (6)

Conjunctivita bacteriană

Drept factor indirect, tratarea ineficientă a apei din bazinele de înot poate determina conjunctivită bacteriană. Întrucât reglementările pentru piscine includ valori neutre spre bazice de pH, astfel încât să nu devină acidă și iritantă pentru mucoasa globului ocular, deseori această valoare de pH poate deveni ineficientă în îndepărtarea microorganismelor patogene. La acest fenomen se poate adăuga diluarea soluțiilor de clor de către companiile de distribuție. (9)

Printre patogenii ce se pot acumula în piscină și pot determina infecții oculare, se numără și Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa sau Haemophilus influenzae. Acest tip de conjunctivită este extrem de contagios, secrețiile prezente la nivelul ochiului putând infecta alte persoane prin contact mână-ochi. Astfel, perioada de transmitere durează atât timp cât sunt vizibile secrețiile la nivelul ochiului afectat. (4, 5)

Conjunctivita virală

La fel ca în cazul patogenilor ce pot determina conjunctivită bacterienă, anumite virusuri, cum ar fi adenovirusurile, pot supraviețui sub acțiunea moderată a clorului, determinând infecții. De obicei, infecțiile virale afectează ambii globi oculari și sunt, de asemenea, extremd e contagioase prin contact mână-ochi. (6, 8)

În cazul celor două tipuri de conjunctivită, virală sau bacteriană, există anumiți factori predispozanți ce cresc șansele de dezvoltare a unei infecții (4, 8, 11) :

• utilizarea lentilelor de contact, prin iritarea suplimentară a conjunctivei și prin favorizarea la nivel local a cantonării și multiplicării microorganismelor patogene;
• prezența de leziuni la nivelul conjunctivei sau în jurul ochiului, cu tăieturi sau arsuri;
• existența unei infecții active la nivelul ochiului contralateral;
• lipsa dezinfectării regulate și riguroase a echipamentului de înot pentru copii și adulți, inclusiv ochelari, cască, prosop;
• existența unei alte persoane contaminate în același bazin, în același timp cu dumneavoastră;

Semne și simptome

Este important de identificat cât mai repede simptomele unei conjunctivite, pentru a putea semnala eficient medicul de familie. Tabloul clinic diferă în funcție de cauză, manifestările alergice putând fi diferențiate de cele infecțioase.

Următoarele semne și simptome fac parte din tabloul clinic al conjunctivitei chimice (2, 4, 5, 6) :

• roșeață ușoară a conjunctivei (la nivelul porțiunii albe a ochiului) ;
• mâncărime oculară, uneori chiar severă, cu senzație de arsură;
• senzație de disconfort la nivelul ochiului, ce determină clipire incontrolabilă și dorința de a ține ochiul închis;
• prezența în cantități variabile a scurgerilor oculare, însă acestea sunt clare, asemenea apei, fără a deveni supurative;
• umflarea pleopei la nivelul ochiului afectat;
• sensibilitate crescută la stimulii luminoși;

Din tabloul clinic al conjunctivitei de piscină de cauză infecțioasă fac parte urmatoarele semne și simptome (1, 5, 6) :

• roșeață la nivelul ochiului cu aspect de inflamație severă, asociată cu umflarea pleoapei și a elementelor din vecinătate;
• durere oculară, cu senzație de pulsare prin caracterul inflamator al afecțiunii (mai puțin frecvent caracter de arsură, cu mâncărimi);
• senzație intensă de disconfort la nivelul globului ocular;
• scurgerea de lichid patologic, cu aspect modificat: culoare galben-verzuie, consistență crescută, asemănătoare unei creme, asociata frecvent cu formarea de cruste și cu alipirea genelor, îngreunând clipitul;
• scăderea acuității vizuale prin procesul inflamator;
• fotofobie accentuată;

Atunci când identificați aceste simptome, mai ales în cazul copiilor este extrem de important să contactați medicul de familie pentru solicitarea unui consult de specialitate. Deși anumite conjunctivite pot fi autolimitante, cel mai frecvent întâlnit în cazul conjunctivitelor virale, întârzierea tratamentului poate prelungi suferința oculară, cu anumite consecințe severe. (3, 4)
De asemenea, contactarea medicului de familie și a medicului oftalmologc este necesară dacă, alături de simptomele de conjunctivită, asociați și febră, simptome respiratorii, slăbiciune musculară sau stare de amețeală, deoarece acestea pot indica o afecțiune sistemică.
Coronavirusul SARS-CoV-2 poate determina și conjunctivită, fiind importantă monitorizarea și diagnosticul diferențial cu o anumită conjunctivită de piscină. (5)

Diagnostic

Diagnosticul conjunctivitei de piscină este stabilit de către medicul oftalmolog prin realizarea anamnezei și a examenului clinic complet. Alături de examenul oftalmologc general, în cazul scurgerii de lichid patologic, medicul oftalmolog poate cere teste suplimentare de culturi bacteriene sau analize virale pentru identificarea microorganismului patogen implicat. (2)

Tratament

Tratamentul conjunctivitei diferă în funcție de factorul declanșator.

Pentru conjunctivita chimică, cel mai benefic gest este clătirea extensivă cu apă a ochilor la scurt timp de la declanșsare iritației oculare. Drept tratament adjuvant, se pot administra lacrimi artificiale și, la nevoie, se pot aplica limitat comprese reci. În cazul în care simptomele nu dispar după aceste intervenții, este recomandată contactarea medicului de familie pentru consult suplimentar. (2, 5)

În cazul conjunctivitei de natură infecțioasă, tratamentul diferă în funcție de patogenul implicat. Pentru cauza virală, tratamentul nu este țintit, fiind deseori adjuvant, pentru a susține imunitatea organismului în lupta împotriva virusului respectiv. (5, 6, 11)

Pentru conjunctivita bacteriană, administrarea locală a antibioticelor reprezintă cea mai eficientă strategie de tratament. Dacă infecția bacteriană persistă peste o săptămână- două săptămâni de tratare cu antibiotice, trebuie să contactați medicul de familie sau medicul oftalmolog. De asemenea, eliminarea prin mișcări blânde ale secrețiilor și crustelor de la nivelul ochiului poate favoriza vindecarea, însă este necesar să asigurați limitarea infecției, folosind întotdeauna tampoane sau șervețele noi. (3, 4)

Prevenția

Este foarte important să ne protejăm ochii de substanțele iritative și de patogenii prezenți in bazinele de înot. Pentru a ne scădea șansele de a dezvolta conjunctivită de piscină, putem lua următoarele măsuri de protecție (2, 6, 8, 11):

• purtați ochelari de protecție pentru piscină, limitând astfel contactul ochilor cu apa;
• evitați pe cât posibil atingerea ochilor cu mâinile atunci când sunteți la bazin; de asemenea, spălați frecvent atât mâinile, cât și fața;
• evitați utilizarea lentilelor de contact atunci când înotați, întrucât pot favoriza infecțiile;
• evitați activitățile de la piscină cât timp vă recuperați în urma unei intervenții oftalmologice sau dacă prezentați un traumatism ocular temporar;
• evitați utilizarea produselor altor persoane, cum ar fi prosoape, ochelari, picături oftalmice speciale;
• o hidratare adecvată poate favoriza drenajul sangvin și limfatic la nivel ocular, scăzând șansele de infectare;