Criza paroxistică de hipertensiune arterială

Criza paroxistică de hipetensiune arterială, cunoscută și drept criză vegetativă paroxistică, reprezintă semnul clinic patognomonic pentru feocromocitom, o tumoră rară, cel mai adesea benignă. cu o incidență de 2-8 cazuri la 1 milion de locuitori, ce se dezvoltă la nivelul glandelor suprarenale. Tumora se găsește frecvent la nivelul unei singure glande, dar poate apărea și bilateral și constă în producția excesivă de catecolamine (adrenalină și noradrenalină) și diverse peptide din medulosuprarenală ce acționează asupra reeptorilor adrenergici corespunzători.

Vasoconstricția sistemică (efect α1) duce la creșterea rezistenței arteriale periferice, iar stimularea cardiacă produce creșterea debitului cardiac (efect β1), în cele din urmă producând hipertensiune arterială.

Majoritatea feocromocitoamelor sunt descoperite la persoanele cu vârste cuprinse între 20-50 ani, însă tumora poate apărea la orice vârstă. Cu toate acestea, apariția hipertensiunii la tineri nu justifică screening-ul pentru excluderea unui feocromocitom, exceptând cazurile de antecedente familiale sau persoanle cu sindroame genetice asociate (1, 2, 3, 5).

Factori precipitanți

  • Sport
  • Micțiune, defecație
  • Palparea sau percuția abdomenului sau a zonei lombare
  • Insucerea anesteziei
  • Stres psihic
  • Intervenții chirurgicale
  • Temperatură scăzută
  • Medimante ce declanșează secreție catecolaminică
  • Alte proceduri invazive
  • Alimente bogate în tiramină (unele brânzeturi, bere, vin, ciocolată, Mezeluri afumate) (1, 3, 5).


Semne și simptome

Criza paroxistică de hipertensiune arterială prezintă o serie de semne și simptome patognomonice:

  • Hipertensiune arterială paroxistică sistolo-diastolică

- semnul cel mai constant ce inițiază adesea investigațiile suplimentare. cu valori tensionale foarte ridicate, apărute brusc,
- apare pe fond de Tensiune arterială normală sau hipertensiune arterială permanentă. Rareori poate apărea hipotensiune și chiar colaps.

  • Tulburări de ritm cardiac –fibrilație/ flutter, tahicardie/ bradicardie (foarte rar)
  • Transpirații abundente
  • Cefalee cu caracter pulsatil


Alte manifestări:

  • Tahipnee
  • Tegumente reci și palide
  • Greață, vărsături, diaree
  • Piloerecție
  • Dureri toracice/ abdominale (abdomen acut), dureri lombare, musculare
  • Agitație
  • Tremor
  • Psihoză
  • Convulsii
  • Hiperglicemie
  • Intoleranță la cald


Criza paroxistică de hipetensiune arterială descrie astfel, 4 etape:

  • 1. Prodromală- cu tulburări psihice
  • 2. De stare- cu hipertensiune arterială paroxistică, paloare, durere
  • 3. De rezoluție- cu transpirații, înroșirea tegumentelor, hipotensiune
  • 4. Post-criză- pacientul se linștește, dar este epuizat psihic și fizic.


Cel mai adesea, criza vegetativă paroxistică poate dura de la câteva minute la câteva ore, simptomatologia clasică fiind reprezentată de triada –cefalee, transpirații și palpitații. Finalul acesteia este marcat de poliurie, bradicardie, înroșirea tegumentelor, dar și de hipotensiune arterială. (1, 2, 3, 4, 5, 6).

Diagnostic

Investigații paraclinice

Testele de laborator sunt esențiale în diagnostiul paraclinic al crizei paroxistice de hipertensiune arterială. Acestea vor decela valori crescute ale catecolaminelor libere urinare (epinefrină și norepinefrină) dar și ale metaboliților urinari reprezentați de metanefrine urinare. Catecolaminele plasmatice prezintă de asemenea, valori crescute, atingând până la de 3-4 ori limita superioară a normalului.

După episodul acut și stabilizarea pacientului, investigațiile pot continua, având ca scop localizarea exactă a tumorii, alcătuită din celule cromafine hipersecretante de catecolamine. În acest sens, tomografia computerizată și rezonanța magnetică abdominală pot evidenția o masă abdominală, bine delimitată, situată în loja suprarenală (în cazul unui feocromocitom clasic) cu densitate scăzută central și mai densă si neomogenă în periferie. În situația unei evaluări negative la nivel abdominal, este necesară extinderea investigațiilor în torace și pelvis.

În eventualitatea lipsei localizării tumorale după explorarea cervico-toraco-abdomino-pelvină și a suspiciunii unui feocromocitom malign cu eventuale metastaze sau a unei localizări incerte, se poate recurge la scintigrafie cu metaiodobenzilguanidină (MIBG). Această metodă poate decela mici arii radioiodocaptante reprezentate de tumorile ce au proveniență în celule derivate din crestele neurale.

Tomografia cu emisie de pozitroni poate fi utilă, de asemenea, pentru evindențierea tumorii.

Scintigrafia cu trasori radioactivi cuplați cu analogi de somatostatin este utilă în cazul unor tumori cu receptori pentru somatostatin.

Testarea genetică are o importanță semnificativă în cazul pacienților cu crize paroxistice de hipetensiune arterială dintr-o serie de motive:

  • Unele mutații genetice pot cauza multiple afecțiuni, iar rezultatele testelor genetice pot indica necesitatea screening-ului în acest sens.
  • Anumite afecțiuni sunt adesea recidivante sau canceroase, iar testarea genetică ușurează luarea deciziilor în ceea ce privește tratamentul pe termen lung în funcție de necesitate.
  • Rezultatele testării pot îndrepta membrii familiei către screening-ul pentru feocromocitom sau alte afecțiuni asociate.


Testarea genetică implică;

  • Gena RET- asociată sindromului MEN 2
  • Gena NF-1- asociată neurofibromatozei de tip 1
  • VHL- asociată sindromului Von Hippel-Lindau
  • Genele succinat dehidrogenazei (1, 5).

Diagnostic diferențial

  • Pseudofeocromocitom- reprezentat de crize paroxistice de hipertensiune arterială și rezultate negative pentru feocromocitom ce nu se corelează cu prezența stresului
  • Hipertensiune cauzată de stres
  • Episoade de panică- asociate cu durere precordială, cefalee, palpitații, flush, vertij, apărute odată cu creșterea presiunii sanguine.
  • Alte cauze- Anxietate; Hipertiroidism; Migrene; Encefalopatie hipertensivă; Afecțiune coronariană; Hipertensiune renovasculară; Afecțiuni ale sistemului nervos central; Cocaină; Amfetamină; Clozapină. (4)


Tratament

Scopul tratamentului în cazul crizei paroxistice de hipertensiune arterială îl reprezintă controlul presiunii arteriale prin blocarea receptorilor α.

Tratamentul constă în alfa-blocante – Fentolamina- administrată intravenos în doze de 5mg, fiecare la interval de 5 minute sau în perfuzie 1 mg/min. Doza se mărește până când tensiunea arterială se normalizează, având o atenție sporită însă, pentu a nu se produce colapsul.

După administrearea de alfa-blocant se va putea folosi și un beta-blocant, dar niciodată nu se va începe cu cel din urmă.

În cazul aritmiilor, se poate utiliza Lidocaină (50-100 mg intravenos) sau Propranolol (0, 1-10 mg intravenos), după administrarea alfa-blocantului.

Cu toate acestea, intervenția chirurgicală, curativă, minim invazivă reprezintă tratamentul de elecție pentru feocromocitom ce trebuie avut în vedere după combaterea puseului de hipertensiune. În cazul existenței unilaterale a tumorii, nu se va pune problema de apariția insuficienței corticosuprarenale (1, 2, 3, 5).

Complicații

Crizele paroxistice de hipertensiune arterială nu sunt lipsite de complicații, putând afecta mai multe organe, în special țesuturile aparatului cardiovascular, creierului și rinichilor. Astfel, apar o serie de complicații:


Prognostic

Prognosticul de supraviețuire la 5 ani la pacienții cu tumori benigne ce sunt rezecate chirurgical este foarte bun. După intervenție, nivelul de catecolamine revine la normal însă în unele cazuri, poate fi necesar controlul medicamnetos al hipertensiunii arterile. Testele paraclinice se realizează constant pentur a verifica statusul unei eventuale recidive (2).


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Puseu de tensiune - explicații și sfaturi pacient
    • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum