Cum recunoști atacul de panică?

Conform DSM (Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mentale), atacurile de panică sunt caracteristici în special tulburărilor anxioase, fiind un răspuns specific de frică, dar pot apărea și în cadrul altor tulburări mentale. (1)

Atacul de panică debutează brusc, fără niciun semn prevestitor și fără nicio posibilitate de a-l controla. Nivelul de frică resimțit de persoană este extrem de ridicat și disproporțional față de stimulii din situația în care se află. Este reacția clasică de „luptă sau fugă”, care apare în situații de pericol, deși în acest caz persoana nu este în pericol. De cele mai multe ori, atacul de panică apare în situații inofensive, care nu pun persoana în pericol, uneori chiar în timpul somnului. (2)
 
Persoana care face un atac de panică resimte o serie de simptome, atât la nivel fizic, corporal, cât și simptome psihologice.

Simptome fiziologice:

• palpitații, accelerarea bătăilor inimii (tahicardie);
• transpirație;
• tremurat;
• senzația lipsei de aer, hiperventilație;
• senzația de înecare;
• durere sau disconfort la nivelul pieptului;
• amețeală;
• senzația de greață;
• senzația de căldură sau de frig;
• furnicături sau amorțirea mâinilor și/sau picioarelor.

Simptome psihice:

• frica iminentă de a muri sau de a înnebuni;
• frica de a pierde controlul;
• senzația de depersonalizare (detașare de sine);
• senzația de derealizare (senzația că ceea ce se întâmplă nu e real sau că e un vis). (2), (3)

Atacul de panică nu pune viața în pericol, însă pentru persoana în cauză este de obicei o experiență terifiantă, mai ales din cauza senzației de pierdere a controlului, fricii de moarte sau de a înnebuni.

Atacul de panică trece în câteva minute, întrucât organismul nu are suficientă energie pentru a susține această reacție, însă alte atacuri de panică pot surveni pe parcursul următoarelor ore. (2)