De ce e contagios căscatul?

De ce e contagios căscatul?

©

Autor:

De ce e contagios căscatul?
AÈ›i început să căscaÈ›i doar văzând imaginea alăturată? În acest caz vă număraÈ›i printre cele 42-55% de persoane pentru care căscatul este contagios. Spre deosebire de căscatul spontan, cel contagios nu este un semnal al oboselii sau plictiselii, ci se pare că ar avea o legătură strânsă cu nivelul de empatie.

În ciuda numeroaselor teorii privind căscatul, apărute încă din perioada Antichității, dar È™i a frecvenÈ›ei zilnice a acestui comportament, cercetarea È™tiinÈ›ifică privind căscatul a început abia în anii '80, odată cu studiile lui Robert Provine, psiholog È™i cercetător în neuroÈ™tiinÈ›e la Universitatea din Maryland (SUA). (1), (2)

Câteva aspecte care se cunosc despre căscat:
  • variază ca durată, iar durata medie este de 5-6 secunde;
  • nu este un reflex;
  • apare la majoritatea speciilor de nevertebrate;
  • nu avem posibilitatea de a ascunde un căscat;
  • apare la fiinÈ›a umană încă dinainte de naÈ™tere;
  • studiile au confirmat că un căscat spontan este asociat cu somnul/oboseala (căscăm dimineaÈ›a la trezire È™i când ni se face somn) È™i plictiseala;
  • este contagios la oameni È™i cimpanzei. (3), (4)

Căscatul contagios apare la vederea, auzul, cititul sau chiar gânditul la o altă persoană care cască. Spre deosebire de căscatul spontan, prezent încă din timpul vieÈ›ii intrauterine, căscatul devine contagios doar după vârsta de 5-6 ani. (5)

DeÈ™i molipsirea este uÈ™or de observat, cercetătorii mai au încă de investigat cauzele È™i mecanismele implicate în căscatul contagios. Cercetările lui Robert Provine au sugerat că acesta este un comportament social programat neurologic. S-a speculat că neuronii în oglindă ar fi implicaÈ›i în acest proces, la fel ca È™i în cazul altor comportamente contagioase (râsul, de exemplu). Neuronii în oglindă sunt celulele nervoase care se activează când persoana realizează o acÈ›iune, dar È™i atunci când aceasta observă pe alÈ›ii făcând acÈ›iunea respectivă. Dar scanările cerebrale prin intermediul imagisticii prin rezonanță magnetică au infirmat această teorie, pentru că au indicat o activitate la nivelul unor zone cerebrale care nu sunt asociate cu activitatea neuronilor în oglindă, ci cu imitaÈ›ia motrică, empatia È™i comportamentele sociale

S-a observat, de asemenea, că persoanele cu un nivel redus de empatie (cum e cazul unor afecÈ›iuni neurologice sau tulburări psihice, cum sunt autismul, respectiv schizofrenia) nu se „molipsesc” atunci când altcineva căscă, aducând încă un argument teoriei conform căreia nivelul de empatie ar fi un factor important în contagiunea căscatului. (3), (6)

Totodată, se presupune că la intensitatea „contaminării” ar contribui È™i apropierea emoÈ›ională de cel care cască (cu cât e mai puternică, cu atât susceptibilitatea de a căsca e mai mare) È™i apartenenÈ›a la grupul respectiv (căscatul e mai probabil să fie contagios între membrii familiei sau între membrii unui grup). O teorie evoluÈ›ionistă, nesusÈ›inută È™tiinÈ›ific, este că în istoria evoluÈ›iei, căscatul ar fi ajutat la coordonarea unui grup de oameni sau animale (căscatul unui membru care semnala un eveniment era întâmpinat de căscatul celorlalÈ›i membri) È™i că acest răspuns vestigial s-ar fi transmis până astăzi. (4), (5)

Un studiu mult mai recent (2014) a pus sub semnul îndoielii legătura dintre empatie È™i căscatul contagios, identificând un singur factor semnificativ statistic care a influenÈ›at căscatul contagios – vârsta: cu cât participanÈ›ii înaintau în vârstă, cu atât probabilitatea de a căsca era mai mică. Dar vârsta nu a explicat decât 8% din variabilitatea răspunsului contagios al căscatului, restul rămânând fără nicio explicaÈ›ie. (7)

Probabil că studii viitoare vor putea oferi mai multe răspunsuri în privinÈ›a mecanismelor implicate în căscat È™i a explicării cauzelor contagiunii acestui comportament. Cercetătorii de la Duke Center for Human Genome Variation, autorii studiului de mai sus, vor să investigheze rolul unor factori genetici care ar putea sta la baza molipsirii căscatului È™i ar putea explica totodată diferenÈ›ele dintre persoanele cu autism È™i schizofrenie È™i cele fără probleme de sănătate privind acest comportament. (7)

Data actualizare: 11-08-2024 | creare: 13-03-2017 | Vizite: 3403
Bibliografie
(1)Why do we yawn?, link: https://www.loc.gov/rr/scitech/mysteries/yawn.html
(2)Yawning and its physiological significance, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3678674/
(3)Yawning, link: http://www.americanscientist.org/issues/feature/2005/6/yawning/99999
(4)Yawning...And Why Yawns Are Contagious, link: https://faculty.washington.edu/chudler/yawning.html
(5)Young Children Display Contagious Yawning When Looking at the Eyes, link: https://www.esciencecentral.org/journals/young-children-display-contagious-yawning-when-looking-at-the-eyes-2375-4494.1000101.php?aid=12311
(6)Contagious yawning and psychopathy, link: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0191886915003645
(7)Contagious Yawning May Not Be Linked to Empathy; Still Largely Unexplained, link: https://corporate.dukehealth.org/news-listing/contagious-yawning-may-not-be-linked-empathy-still-largely-unexplained
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Căscatul frecvent
  • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum