Dialogul creier–corp în depresie, îmbătrânire și neurodegenerare: Viziunea unui cercetător de la Mount Sinai

Într-un interviu amplu publicat în revista Brain Medicine, Dr. Hamilton Se-Hwee Oh, cercetător la Institutul Creier-Corp Mount Sinai și Centrul Ronald M. Loeb pentru boala Alzheimer, prezintă o viziune revoluționară asupra modului în care comunicarea dintre creier și organele periferice modelează procesele de îmbătrânire, depresie și neurodegenerare.

Context științific

În ultimele decenii, studiile asupra bolilor neuropsihiatrice au început să includă din ce în ce mai mult componente extracerebrale, precum inflamația sistemică și metabolismul periferic. Însă abordările integrative capabile să conecteze date multi-omice, experimente pe modele animale și cohortele umane sunt încă rare. Dr. Oh propune o abordare transdisciplinară ce reunește neuroștiințele, imunologia, biologia îmbătrânirii și medicina computațională pentru a identifica mecanisme cauzale și biomarkeri predictivi în depresie, durere cronică și demență.

Realizări remarcabile

• A publicat trei articole de prim autor în Nature și Nature Medicine în timpul doctoratului la Stanford în laboratorul Wyss-Coray.
• A demonstrat că organele umane îmbătrânesc la ritmuri diferite, influențând susceptibilitatea la boli cronice.
• A identificat biomarkeri sinaptici în lichidul cefalorahidian care pot anticipa apariția demenței Alzheimer cu ani înaintea debutului clinic.
• Integrează proteomică de scară largă, transcriptomică single-cell și modele animale pentru a studia rețelele creier–corp.

Direcții actuale de cercetare

În prezent, Dr. Oh investighează:

• Modul în care stresul psihologic cronic accelerează îmbătrânirea organelor periferice, afectând indirect creierul prin semnale moleculare.
• Profilarea proteomică și metabolomică a sângelui din cohorte umane și modele murine pentru a identifica proteine și metaboliți periferici care reflectă sau preced simptomele depresive.
• Intervenții precum exercițiul fizic și ketamina, studiate la nivel molecular pentru a descoperi mecanismele de reziliență și recuperare după stres cronic.

O carieră formată la intersecția dintre știință și umanism

Pasiunea lui Hamilton Oh pentru biologie s-a născut dintr-o reflecție profundă asupra vieții și suferinței umane, stimulată de conceptul de „sonder” – conștientizarea faptului că fiecare persoană trăiește o viață la fel de complexă și profundă precum a noastră. Diagnosticarea cu o boală renală rară și suferința unui prieten apropiat l-au motivat să exploreze științific cauzele afecțiunilor invizibile, dar debilitante.

Formare și tranziții cheie

De la studii asupra celulelor stem hematopoietice în laboratorul Hannei Mikkola la UCLA, până la schimbarea direcției spre neuroimunologie în laboratorul Wyss-Coray de la Stanford, Dr. Oh a îmbrățișat interdisciplinaritatea. Tranziția către Alzheimer și bioinformatică a fost dificilă, dar pandemică i-a oferit contextul ideal pentru a învăța programare și analiză de date, ceea ce i-a transformat radical traiectoria științifică.

Viziune și impact

Prin cercetările sale, Dr. Oh urmărește să descopere mecanisme biologice cauzale ale bolilor afective și neurodegenerative, cu scopul de a dezvolta terapii personalizate. El susține importanța sprijinirii cercetărilor cu risc ridicat, dar cu potențial transformator, mai ales în rândul cercetătorilor aflați la început de carieră.

Perspectivă personală

În afara laboratorului, Dr. Oh este pasionat de explorarea gastronomică a New York-ului, jogging în Central Park, filme și pickleball. În plan filosofic, se ghidează după ideea că trebuie mai întâi să descoperim ce vrem să facem, înainte de a decide ce vrem să fim.

Concluzie

Prin combinația dintre rigurozitate științifică, empatie umană și curajul de a explora necunoscutul, Dr. Hamilton Oh se profilează ca o voce importantă în medicina viitorului, capabilă să reconstruiască punțile dintre minte și corp și să redefinească tratamentele pentru milioane de oameni afectați de boli nevăzute, dar devastatoare.