Diastazisul muscular și osos - explicații

Termenul „diastazis” face referire la separarea cu caracter patologic a unor segmente anatomice care se află în mod normal în continuitate sau apropiere. În majoritatea cazurilor, diastazisul apare fie la nivelul mușchilor drepți abdominali (de exemplu după sarcină) sau la nivelul oaselor care în mod normal sunt unite prin ligamente sau membrane, precum articulația dintre tibie și peroneu (tibio-peronieră) care apare de obicei în context traumatic. (1)

1. Diastazisul muscular – de ce apare și cum îl tratăm?

În majoritatea cazurilor, diastazisul muscular survine la nivelul mușchilor drepți abdominali, aceștia sunt în număr de doi și sunt situați de o parte și de alta a linei mediane a abdomenului. Drepții abdomenului se întind de la rebordul costal până la regiunea pubiană, fiind conțiunuți intr-o teacă de țesut fibros care se unește pe linia mediană și constituie limita de separație dintre aceștia (linia albă).

Termenul de diastazis definește în acest caz slăbirea rezistenței liniei albe (de cele mai multe ori cauza fiind sarcina aflată în al doilea sau al treilea trimestru), rezultând astfel creșterea distanței dintre cei doi mușchi. În cele mai multe cazuri, țesutul fibros intermuscular își recapătă rezistența la două sau trei luni postpartum, însă dacă acest lucru nu are loc, apare diastazisul.

Alte categorii de risc pentru apariția diastazisului sunt persoanele obeze, pacienții care au suferit intervenții chirurgicale multiple la nivel abdominal și femeile multipare. (2), (3)

Cum îmi pot da seama dacă am diastazis?

  • Dificultăți în menținerea posturii.

Întrucât drepții abdominali joacă un rol important în menținerea pozitiei corpului, diastazisul determină o postură deficitară.

  • Apariția unei mase de țesut la nivelul abdomenului, sesizabilă prin palpare.

Rezistența slăbită a liniei albe determină protruzia acesteia la nivelul peretelui abdominal anterior. Formațiunea devine mai evidentă în poziție de clinostatism sau prin ridicarea membrelor inferioare în poziție verticală.

  • Simptome urinare sau digestive

Diastazisul este frecvent asociat cu disfuncția mușchilor planșeului pelvin, motiv pentru care pacienții pot acuza incontinență urinară, pierderi involuntare de urină sau constipație.

  • Dureri lombare sau la nivelul pelvisului

Mușchii din zona lombară sunt nevoiți să substituie funcțiile drepților abdominali, motiv pentru care pot deveni dureroși în cazul solicitării îndelungate. De asemenea, mușchii pelvisului vor fi solicitați excesiv în timpul activităților simple.

  • Dureri sau disconfort în timpul actului sexual

Acestea sunt cauzate de disfuncția mușchilor pelvini care nu își mai pot păstra poziția anatomică și își modifică raportul față de organele genitale. (3), (4)

Cum pot trata diastazisul?

Exerciții fizice: acestea au drept scop principal recăpătarea rezistenței țesutului fibros ce alcătuiește linia albă. Printre activitățile recomandate se numără plimbările prelungite, aerobic și pilates, exercițiile care au ca țintă mușchii pelvini, diafragmul, mușchii abdominali și ai spatelui. De asemenea, s-au observat beneficii în cazul asocierii exercițiilor fizice cu terapia prin electrostimulare neuromusculară.

Tratament chirurgical: acesta se adresează cazurilor care prezintă un defect de dimensiuni crescute, iar aspectul neplăcut influențează imaginea de sine a pacientului și viața socială. Există mai multe tehnici chirurgicale care vor rezolva aspectul inestetic precum plierea (împăturirea) liniei albe la jumătate, apoi efectuarea unei suturi pe linia mediană. În cazurile care asociază distensie abdominală marcată se poate opta pentru introducerea unei plase. În funcție de complexitatea cazului se poate efectua operație deschisă sau laparoscopică. (3), (5)

2. Diastazisul osos – localizări frecvente și tratament

A. Diastazisul pubian sau disjuncția pubiană

Această afecțiune desemnează deplasarea sau întinderea ligamentelor interosoase aflate la nivelul inelului pelvin. Severitatea diastazisului depinde de afectarea ligamentară, iar în stadiu avansat poate determina desprinderea totală a pubisului și rotația externă a hemipelvisului respectiv. (6)

Simptomele diastaziului pubic includ:

  • durere acută la nivel pelvin, inghinal sau fesier;
  • edem (umflătura regiunii);
  • mișcări involuntare ale membrelor inferioare.


Cauze de apariție:

  • sarcina sau travaliul (în acest caz gravida are indicație de cezariană);
  • traumatisme la nivelul bazinului;
  • hipotiroidism;
  • osteogeneză imperfectă;
  • malformații ale vezicii urinare (extrofie vezicală). (7), (8)


Opțiuni de tratament:

  • Tratament simptomatic (recomandat în cazurile ușoare): constă în repaus fizic, sprijin la mers și tratarea durerilor, a inflamației și profilaxia tulburărilor de coagulare folosind medicație antalgică, antiinflamatoare, respectiv anticoagulantă.
  • Tratament conservator: în acest caz se recomandă menținerea poziției oaselor pelvine cu ajutorul curelelor sau chingilor de susținere.
  • Tratament chirurgical: constă în plasarea unor șuruburi sau plăci pentru a restabili poziția osoasă anatomică. (6), (7)

B. Diastazisul tibio-peronier

Cele două oase ale gambei, tibia și peroneul, sunt menținute împreună prin intermediul unei benzi de țesut fibros, iar legătura interosoasă poartă denumirea de sindesmoză. În cazul diastazisului, integritatea benzii fibroase este alterată sau compromisă, de obicei după un traumatism la nivelul gleznei.

Semne și simptome:

  • durere persistentă în cazul sprijinului pe membrul inferior afectat;
  • instabilitate la mers;
  • durere în cazul flexiei sau rotației externe a gleznei.


Cauzele de apariție:
Sunt reprezentate de traumatisme ale gleznei prin rotație externă exagerată. Se pot asocia cu fracturi, entorse sau luxații ale gleznei și pot apărea atât pe oase sănătoare (la tineri), cât și pe oasele fragilizate ale vârstnicilor.

Opțiuni de tratament:

  • Tratament conservator: în cazul în care diastazisul nu se asociază cu fracturi se optează pentru plasarea unui ghips și repaus fizic cu evitarea sprijinului pe membrul afectat. În aceste cazuri leziunea se va vindeca mai greu decât după tratamentul chirurgical.
  • Tratament chirurgical: constă în plasarea unor șuruburi pentru alinierea corectă a oaselor. (9), (10)

Forumul Boli ale oaselor, muschilor si articulatiilor:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  mai multe discuții din Boli ale oaselor, muschilor si articulatiilor
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.