Dificultăţi de învăţare

Dificultățile de învățare sunt acele tulburări neurologice caracterizate prin afectarea capacității reierului în a acumula, procesa și analiza anumite informații. Deseori, dizabilitățile de învățare sunt însoțite de tulburări de concentrare și de memorie.

Timpul și dificultatea de acumulare a informațiilor în cazul persoanelor cu diferite dizabilități de învățare este mult mai mare față de celelalte persoane.

Conform datelor din literatura de specialitate, aproximativ 10% din totalitatea populației de pe glob este afectată de aceste dificultăți de învățare, cuprinzând aproximativ 6 milioane de adulți diagnosticați cu această tulburare. Totodată, 40% dintre copiii înscriși în formele de învățământ special prezintă aceste tulburări de învățare. Cercetătorii susțin faptul că, un procent cuprins între 6% și 10% din populația școlară se confruntă cu dificultăți de învățare.

Dificultățile de învățare reprezintă un adevărat motiv de îngrijorare pentru persoanele în cauză, fie ele adulți sau copii. Pentru a veni în ajutorul acestor persoane și pentru a le optimiza capacitatea de învățare și memorare, industria farmaceutică a elaborat numeroase produse medicamentoase, naturiste și nu numai. [1], [2], [3], [4], [5]

Tipuri de dificultăți de învățare

Principalele dificultăți de învățare, descrise în literatura de specialitate, sunt:

• Dislexia, reprezintă dificultatea unei persoane de a învăța să scrie, să citească și chiar să vorbească.
• Disgrafia reprezintă reducerea capacității unei persoane în a învăța să scrie corect.
• Discalculia reprezintă dificultatea unei persoane în a înțelege și a rezolva problemele matematice.
• Dispraxia reprezintă pierderea abilității creierului în a-și planifica succesiunea mișcăriilor. [3], [4], [5]

Cauzele dificultăților de învățare

Factorii etiologici care duc la apariția dificultăților de învățare nu sunt cunoscuți până în momentul de față. Au fost descoperite însă anumite aspecte care, conform cercetătorilor care s-au ocupat de studiul dificultăților de învățare, pot reprezenta factori de risc favorizanți ai acestor tulburări. Dintre acestea amintim:

• maturizarea lentă și tardivă a copilului
• prematuritatea
• apariția unor probleme de sănătate la scurt timp după naștere
• apariția unor probleme de sănătate în prima copilărie
• prezența anumitor tulburări ale sistemului nervos
• ereditatea.

S-a constatat faptul că cele mai numeroase cazuri de dificultăți de învățare sunt înregistrate în rândul băieților; aceasta s-ar putea datora faptului că, în mod normal, băieții se maturizează ceva mai târziu decât fetele. [3], [4], [5]

Manifestări clinice specifice dificultăților de învățare

Dificultățile de învățare pot fi înregistrate atât la copii, cât și în rândul persoanelor adulte și sunt caracterizate din punct de vedere clinic prin numeroase manifestări clinice specifice, precum:

• Dificultăți de menținere a echilibrului
• Tulburări de coordonare
• Dificultăți în manipularea obiectelor mici, precum utilizarea pixurilor sau a creioanelor, legarea șireturilor sau încheierea nasturilor
• Învățarea tardivă a vorbirii la copii (întârziere a vorbirii)
• Dificultăți de scris, de citit
• Greșeli frecvente de ortografie
• Dezvoltarea tardivă a vocabularului la copii
• Dificultăți în înțelegerea noțiunii timpului
• Dificultăți de pronunție
• Comportament impulsiv
• Nivel crescut de energie (nu poate sta liniștit mai mult de câteva minute), hiperactivitate
• Capacitate scăzută de concentrare și de atenție
• Amintirea cu dificultate a noțiunilor utilizate în mod repetat
• Dificultăți în amintirea instrucțiunilor și a informațiilor
• Pierderea ușoară a ideilor
• Imposibilitatea de a se concentra asupra situației actuale
• Repetarea permanentă a aceleiași idei
• Schimbarea frecventă a subiectului de discuție
• Flux ideativ limitat
• Lipsa de reflectare a consecințelor care pot apărea în urma modului de acțiune
• Pierderea frecventă a obiectelor personale
• Dificultăți în aranjarea obiectelor personale și în a face ordine în spațiul de lucru sau de locuit
• Tendință crescută în a inversa litere, cifre sau numere
• Dificultăți în a face diferența între partea stângă și partea dreaptă
• Dificultăți în perceperea gesturilor persoanelor din jur
• Dificultăți în „citirea” expresiilor faciale a persoanelor din jur
• Dificultăți în integrarea gândurilor și în organizarea aspectelor care țin de viața personală
• Impresie de om neascultător, inconștient, lipsit de bun simț
• Dificultăți în înțelegerea conceptelor de bază în matematică
• Dificultăți în efectuarea calculelor aritmetice
• Dificultate în interpretarea conceptelor temporale
• Neândemânare generală
• Imagine de sine distorsionată
• Dificultatea în a copia cu precizie un anumit model
• Coordonare vizuală și motorie slabă
• Lentoare în îndeplinirea sarcinilor
• Incapacitatea de a reflecta asupra consecințelor acțiunii
• Dificultăți de raționament (raționament deficitar)
• Gândire dezordonată
• Scăderea memoriei de scurtă durată și de lungă durată
• Aptitudini organizatorice slabe
• Gândire dezordonată
• Interpretarea greșită a comportamentului celor din jur
• Somn agitat
• Scăderea toleranței la frustrare
• Adaptare dificilă la schimbările de mediu
• Lipsa de interacțiune cu persoane de aceeași vârstă
• Comportament inadecvat
• Ușor de manipulat și de distras
• Incapacitatea de reacție
• Instabilitate emoțională
• Întârzierea etapelor de dezvoltare (limbaj, motircitate, etc.)
• Dificultate în luarea deciziilor
• Naivitate excesivă.

Trebuie reținut însă faptul că, nici una dintre persoanele care prezintă dificultăți de învățare nu va avea toate dintre manifestările clinice amintite anterior, iar clasificarea acestor tulburări în forme ușoare, moderate sau severe nu este legată de numărul de manifestări clinice apărute, ci în funcție de durata acestora. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratamentul dificultăților de învățare

Toate tratamentele administrate în scopul ameliorării și corectării deficitelor de învățare se bazează capacitatea creierului de a se modifica, de a elabora celule cerebrale noi ca răspuns la procesul de învățare și de a forma noi conexiuni. Această proprietate a creierului poartă denumirea de „neuroplasticitate”.

În cazul copiilor care prezintă dificultăți de învățare, trebuiesc solicitate instituțiile de învățământ pentru a-i evalua și ulterior pentru a le asigura servicii de educație specială, prin întocmirea unui plan individual de învățământ, adaptat nevoilor acestora.

De asemenea, acești copii cu dificultăți de învățare trebuie să beneficieze de susținere și ajutor din partea părinților. Aceștia din urmă trebuie să-și aloce suficient timp pentru a se ocupa de copiii lor, pentru a-i asculta, pentru a le oferi afecțiune, pentru a-i încuraja în activitățile în care micuții se descurcă, pentru a stabilirea regulilor și activităților din familie, pentru a-i corecta în caz de greșeli și pentru a-i recompensa, atunci când cei mici au parte de reușite. Părinții sunt sfătuiți să-și accepte copiii așa cum sunt ei (chiar cu dificultăți de învățare), să le corijeze comportamentul și să-i ajute să se dezvolte intelectual prin implicarea lor în sarcini ușoare (precum gestionarea unor sume mici de bani, lecturare, implicarea în jocuri educaționale care să le dezvolte gândirea, etc.).

Tratamentul dificultăților de învățare presupune integrarea, atât a copiiilor, cât și a adulților, în programe de terapie ocupațională (precum terapie de vorbire în cazul copiiilor cu dificultăți lingvistice, etc.). Aceste terapii ocupaționale presupun abordarea multi-senzorială, abordarea unor strategii vizuale și de management, adoptarea unor tehnici pentru îmbunătățirea stimei de sine și organizarea jocurilor educaționale utile pentru dezvoltarea laturii intelectuale.

Terapia prin muzică sau prin artă poate fi, de asemenea, utilă în cazul persoanelor care prezintă dificultăți de învățare.

De asemenea, în caz de asociere a depresiei sau a anxietății se recomandă combaterea acestora prin administrarea tratamentului simptomatic cu antidepresive sau anxiolitice. [1], [2], [3], [4], [5]