La persoanele cu dificultăți de învățare s-a observat o progresie mai rapidă către diabet sever

Un studiu observațional de cohortă publicat în BMJ Open Diabetes Research & Control, realizat pe baza datelor din Clinical Practice Research Datalink (CPRD) din Regatul Unit, a analizat influența dizabilităților de învățare asupra controlului glicemic, tratamentului și mortalității în rândul persoanelor diagnosticate cu Diabet zaharat de tip 2.
În Regatul Unit, peste 950.000 de adulți trăiesc cu dizabilități de învățare, fiind expuși unui risc crescut de boli cronice, inclusiv diabet zaharat de tip 2. Această populație se confruntă cu provocări suplimentare legate de gestionarea bolii, inclusiv dificultăți în comunicarea cu personalul medical și aderență scăzută la tratamentele complexe. Deși mortalitatea crescută în rândul acestor persoane este bine documentată, lipsesc date de amploare privind managementul diabetului și rezultatele pe termen lung.

Despre studiu

Metodologie

Au fost analizate datele a 280.300 de adulți diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2 între 2004 și 2021, dintre care 2074 (0,74%) aveau o dizabilitate de învățare la momentul diagnosticului. Studiul a exclus cazurile cu mai puțin de 6 luni de urmărire, pacienții cu diagnostic anterior de diabet sau cei care au inițiat tratament cu insulină prea devreme, pentru a limita includerea cazurilor de diabet de tip 1.

Variabile urmărite

• Control glicemic – determinat prin nivelurile de hemoglobină glicată (HbA1c) la 2 și 5 ani post-diagnostic.
• Inițierea tratamentului cu insulină – considerat indicator de progresie către o formă severă de boală.
• Complicații microvasculare și macrovasculare – evaluate separat, excluzând cazurile existente înainte de diagnostic.
• Mortalitate – atât generală, cât și legată de complicații diabetice, în subcohorta cu date ONS disponibile.

Analize statistice

S-au utilizat modele de regresie logistică, liniară și Cox proporțională pentru a evalua relațiile dintre dizabilitate și variabilele de interes, ajustând pentru factori de confuzie precum vârsta, sexul, etnia și indicele de deprivare.

Rezultate

Caracteristici ale cohortelor

Persoanele cu dizabilități de învățare erau, în medie, mai tinere (51 vs. 64 ani), mai des de sex masculin, cu obezitate severă și provenind din zone defavorizate. De asemenea, aveau un număr mai mare de consultații medicale prediagnostic (15 vs. 12) și frecvent prezentau complicații diabetice încă de la diagnostic.

Control glicemic

• La 2 ani post-diagnostic: HbA1c mai mic cu 0,05% (interval de încredere 95%: -0,07 la -0,02; p<0,001).
• La 5 ani: diferență similară de -0,05% (interval de încredere 95%: -0,08 la -0,02; p=0,004).
• Probabilitate mai mică de control glicemic slab la 2 ani (raport de șanse 0,82, interval de încredere 95%: 0,73–0,92) și la 5 ani (raport de șanse 0,81, interval de încredere 95%: 0,70–0,94).

Inițierea insulinei și complicații

• Complicații vasculare: fără diferențe semnificative între grupuri (macrovasculare raport de risc 1,13, microvasculare raport de risc 1,09).
• Insulină: tendință spre inițiere mai rapidă în grupul cu dizabilități (raport de risc 1,20, interval de încredere 95%: 1,00–1,45, p=0,052).

Mortalitate

• Mortalitate generală: risc aproape dublu (raport de risc 1,81, interval de încredere 95%: 1,60–2,04, p<0,001).
• Mortalitate asociată diabetului: risc dublu (raport de risc 2,01, interval de încredere 95%: 1,43–2,84, p<0,001).

Interpretare și implicații

Contrar ipotezei inițiale, persoanele cu dizabilități de învățare au prezentat un control glicemic mai bun. Acest fenomen poate reflecta:

• Monitorizare mai frecventă și acces sporit la servicii de îngrijire primară.
• Sprijin din partea îngrijitorilor, ceea ce poate îmbunătăți aderența la tratamente și monitorizare.
• Inițiere mai rapidă a terapiei cu insulină, corelată cu controlul glicemic mai eficient ulterior.

Cu toate acestea, mortalitatea rămâne semnificativ mai mare în rândul acestui grup, ceea ce evidențiază vulnerabilitatea generală și necesitatea unor intervenții mai bine direcționate.

Limitări

• Proporții mari de date lipsă (etnie, HbA1c, IMC), mai ales în grupul cu dizabilități.
• Subreprezentarea minorităților etnice în grupul cu dizabilități, limitând analiza diferențiată.
• Posibilă clasificare greșită a expunerii (persoane diagnosticate cu dizabilitate după debutul diabetului).
• Bias de supraviețuire și pierderi la urmărire mai frecvente în rândul persoanelor cu dizabilități.

Direcții viitoare

Este necesară investigarea suplimentară a rolului tratamentului cu insulină și a calității îngrijirii sociale în această populație. Accesul inegal la îngrijire, dificultățile de comunicare și lipsa adaptărilor în sistemul de sănătate pot contribui la rezultatele negative observate. Formarea suplimentară a profesioniștilor din domeniul sănătății și adaptarea serviciilor ar putea reduce disparitățile și ar îmbunătăți prognosticul pentru persoanele cu dizabilități de învățare.

Concluzii

Acest studiu oferă dovezi solide că persoanele cu dizabilități de învățare au un profil paradoxal în contextul diabetului de tip 2: control glicemic mai bun, dar mortalitate crescută. Aceste constatări subliniază importanța monitorizării personalizate și a adaptării sistemului de îngrijire pentru a răspunde nevoilor acestui grup vulnerabil.