Dispneea nocturnă

Dispneea paroxistică nocturnă este o condiție patologică care îngreunează respirația pacientului pe timpul nopții. Această senzație de scurtare a respirației, trezește pacientul din somn, după aproximativ 1-2 ore, și este ameliorată de poziția verticală. (1) Termenul de paroxistic descrie simptomele ce apar spontan și trec foarte repede. (2)

Dispneea nocturnă poate fi de origine fiziologică, patologică sau socială. Fiziopatologia dispneei implică activarea centrilor respiratori de la nivel bulbar, stimularea receptorilor căilor respiratorii superioare sau inferioare, a parenchimului pulmonar și stimularea peretelul toracic implicat în actul respirator și activitatea susținută de către mușchii respiratori. Dispneea de efort poate fi fiziologică și în concordanță cu activitatea fizică susținută. Poate deveni patologică atunci când apare la un nivel de activitate care înainte era bine tolerat. (1)

O persoană de aproximativ 70 kg, în repaus, poate avea o rată a frecvenței respiratorii de 12-15 respirații pe minut. O persoană normală, în mod obișnuit, nu este conștientă de efortul său respirator, până când ventilația pulmonară este îngreunată. Deoarece dispneea este subiectivă, aceasta nu se corelează mereu cu gradul de alterare fiziologică. (1)

• Creșterea cererii ventilatorii ca și consecință în cadrul unei boli febrile, stare hipoxică, anemie severă sau acidoză metabolică
• Scăderea capacității ventilatorii din cauza prezenței unui revărsat pleural, pneumotorax, leziuni costale sau slăbiciune musculară
• Rezistență crescută a căilor respiratorii
• Scăderea complianței pulmonare (1)

Simptome

Persoanele ce resimt episoade de dispnee nocturnă se pot confrunta cu următoarele episoade:

• Trezirea bruscă noaptea, de regulă la puțin timp după adormire (1-2 ore)
• Senzația lipsei de aer pentru aproximatov 30 de minute sau chiar mai mult de la trezirea bruscă în timpul nopții
• Anxietate asociată din cauza senzației de sufocare sau a dificultății respiratorii
• Necesitatea de a schimba poziția pentru a putea respira mai ușor, poziția verticală ameliorând simptomatologia (3)

Cauze

Cauzele dispneei nocturne provin în aproximativ 90 % din cazuri din cauza problemelor cardiace, pulmonare sau probleme de sănătate mentală. Dificultatea în respirație poate să apară când inima nu poate pompa suficient sânge oxigenat sau plămânii nu pot realiza schimbul de gaze corect. Aceste cauze se regăsesc în patologii, precum:

• Insuficiență cardiacă
• Astm bronșic
• Boală pulmonară cronică obstructivă (BPOC)
• Pneumonie
• Tulburări psihogene - boli fizice ce apar pe fond de stres emoțional sau anxietate (2)
• Apneea obstructivă de somn
• Emboli pulmonari (3)

Insuficiența cardiacă este definită drept un sindrom clinic caracterizat prin incapacitatea cordului de a-și îndeplini funcția de pompă, pentru a asigura un debit cardiac corespunzător necesităților metabolice tisulare, în condițiile unei întoarceri venoase corecte. (4)

Disfuncțiile cardiace sunt adesea însoțite de dificultate în actul respirației și se asociază adesea cu insuficiență cardiacă congestivă.

Această patologie asociază pe lângă dispneea nocturnă, și o dificultate respiratorie în poziție culcată, ortopneea. (2) Dispneea poate fi însoțită și de alte simptome, precum oboseală, toleranță scăzuta la efort și retenție de lichid. (5) Persoanele ce se confruntă cu ortopnee, asociază și prezența de edeme (umflături) la nivel de membre inferioare, în special, caracteristice retenției de lichide. Lichidul reținut fie în abdomen, fie la nivelul membrelor, din cauza gravitației, în poziție culcată acesta poate să se deplaseze, îngreunând astfel funcția de pompă a inimii, cauzând o dificultate în a respira. (3)

Boală pulmonară cronică obstructivă reprezintă îngustarea căilor respiratorii ce poate fi însoțită de simptome precum respirație șuierătoare, tuse sau producție de mucus. Fumatul favorizează aceasta îngustare a bronhiilor respiratorii. (6)

Factori de risc pentru dispnee nocturnă

Există o serie de factori de risc asociați insuficienței cardice și dispneei nocturne:

• Istoric de afecțiuni cardiace
• Tensiune arterială crescută
• Boală coronariană
• Nivel ridicat de colesterol
• Diabet zaharat
• Obezitate
• Consum de tutun și alcool
• Dieta nesănătoasă
• Nivel scăzut de activitate fizică (2)

Factorii de risc asociați problemelor pulmonare și dispneei nocturne pot fi:

• Fumatul
• Aerul poluat
• Alergeni - îngreunează respirația mai ales în timpul nopții (2)

Diagnostic

Pentru diagnostic, având în vedere că dispneea noctură paroxistică nu apare izolat și este însoțită de o problemă cardiacă sau pulmonară, se va încerca identificarea cauzei. Astfel, în funcție de necesitate, se pot efectua o serie de teste și investigații:

• Examinare fizică alături de măsurarea tensiunii arteriale, auscultarea inimii și a plămânilor
• Teste de sânge - analiza nivelului de electroliți, albumină, creatinină, biomarkeri
• Radiografie toracică în vederea identificării unui cord mărit sau plămâni măriți
• ECG
• Ecocardiograma - pentru o mai bună vizualizare a inimii, identificarea unei posibile probleme de disfuncție ventriculară saul valvulară
• Spirometrie
• Test de stres - evaluează felul în care răspunde persoana la efort și modificările ce apar consecutiv
• Cateterism cardiac
• Imagistică prin rezonanță magnetică (2)

Tratament

Tratamentul dispneei nocturne depinde de cauză. Înainte de începerea administrării medicației, o schimbare a stilului de viață ar fi indicată, precum:

• renunțarea la fumat
• menținerea unei greutăți corporale în limite adecvate
• limitarea consumul de alcool și cafea
• evitarea mâncărurile grase
• menținerea de activate fizică- foarte important de consultat doctorul pentru a nu pune presiune prea mare asupra cordului
• managementul stresului (3)

Având în vedere că dispneea nocturnă nu apare izolată, fiind o consecință a unei patologii deja existente, se va începe tratamentul bolii de bază. Pentru bolile de natură cardiovasculară se pot administra:

• Diuretice (furosemid, torsemide, indapamida)
• Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (captopril, enalapril, ramipril)
• Blocanți ai receptorilor angiotensinei 2- Atacand (candersartan)
• Antagoniști de aldosteron (spironocaltonă)
• Beta blocanți (bisoprolol, metoprolol succinat)
• Hidralazină și izosorbid dinitrat (3)

Concluzie

Dispneea nocturnă îngreunează respirația, trezește noaptea persoana din somn la câteva ore după ce a adormit și se ameliorează prin schimbarea din poziție culcată în poziție verticală. Dispneea poate fi ușoară sau severă, în funcție de ce alte comorbidități sufera persoana respectivă, principalele cauze fiind cele cardiovasculare și respiratorii. Este important de mers la doctor pentru o evaluare atentă și pentru a putea primi cât mai repede un diagnostic corect. Având în vedere că dispneea nocturnă nu apare într-un context izolat, necesită identificarea cauzei și administrarea tratamentului bolii ce provoacă această simptomatologie.