Durerea de antebraț

Durerea de antebraț este frecvent înregistrată în practica medicală; sub diferite forme și intensități, durerea de antebraț poate limita capacitatea de mobilizare a membrului superior afectat și poate reprezenta un adevărat motiv de îngrijorare pentru persoana în cauză. În formele severe, durerea de antebraț poate duce la agravarea calității persoanei afectate, prin limitarea desfășurării diferitelor activități cotidiene sau profesionale.

Antebrațul este porțiunea membrului superior cuprinsă între articulația cotului și încheietura mâinii, alcătuită din două oase lungi ulna (sau cubitusul) și radiusul. Aceste două oase lungi sunt unite prin intermediul membranei interosoase și alcătuiesc articulația radioulnară. Datorită musculaturii și vascularizației aflate în componența sa, antebrațul asigură mobilitatea membrului superior, alături de braț.

[1], [2], [3], [4]

Cauzele durerii de antebraț

Principalele afecțiuni sau condiții patologice care pot duce la apariția durerii de antebraț sunt:

• traumatismele antebrațului, precul fracturile oaselor antebrațului, lovituri, zdrobirea oaselor anebrațului, entorse, luxații, etc.
• lezarea articulației radioulnare
• deteriorarea ligamentelor de la nivelul antebrațului
• leziuni ale nervilor antebrațului
• artrita reumatoidă
• tendinoza De Quervain
• tromboza venelor profunde ale antebrațului
• tenosinovita
• infecțiile sistemului limfatic
• gripa sau răceala
• sindromul de tunel carpian
• diabetul zaharat
• sindromul pronator
• sindromul de compartiment
• afecțiunile glandei tiroide.

De asemenea, pot fi descriși anumiți factori de risc care pot favoriza apariția durerii de antebraț. Dintre aceștia amintim suprasolicitarea fizică a antebrațului (febra musculară apărută frecvent în urma activităților sportive sau în urma altor eforturi fizice intense care implică mobilizarea membrului superior), utilizarea excesivă a tastaturii de la calculator, adoptarea unei poziții vicioase a gâtului sau a umerilor, expunerea antebrațului la temperaturi scăzute. [1], [2], [3], [4]

Caracteristici clinice ale durerii de antebraț

După cum spuneam anterior, durerea de antebraț poate îmbrăca diferite caractere și intensități, în funcție de afecțiunea cauzatoare. În contextul distrugerii structurilor nervoase, care apare frecvent în cazaul traumatismelor antebrațului, în caz de deteriorare a ligamentelor antebrațului sau în cazul unor bolnavi diagnosticați cu diabet zaharat sau afecțiuni ale glandei tiroide (boli a căror mecanism patogenic este caracterizat prin distrugerea structurilor nervoase), durerea de antebraț poate îmbrăca un caracter de arsură sau de „lovitură de pumnal”.

Durerea de antebraț apărută în contextul artritei, răcelii sau a gripei, este moderată, surdă.

Durerea de antebraț specifică sindromului de tunel carpian prezintă caracterul de arsură și iradiază la nivelul degetelor mâinii.

În evoluție, durerea de antebraț poate limita mobilizarea membrului superior afectat și poate fi însoțită de amorțeală, parestezii, scăderea tonusului muscular la nivelul antebrațului, edem al antebrațului și al mâinii.

Manifestările clinice care apar în asocierea durerii de antebraț variază în funcție de boala de fond, astfel:

• durerea de antebraț specifică artritei este însoțită de inflamarea articulației radioulnară, a articulației cotului sau a mâinii, caracterizată prin edem, eritem și căldură locală, rigiditate articulară, febră, scădere pondeală, oboseală și durere la nivelul articulației afectate.
• durerea de antebraț specifică traumatismelor antebrațului poate fi însoțită de echimoză locală, limitarea mobilității antebrațului, deformarea antebrațului.
• durerea de antebraț apărută în răceli sau a gripe este expresia durerilor musculare specifice acestor afecțiuni și poate fi însoțită de febră, frisoane, transpirații abundente, tuse seacă sau productivă, oboseală, stare generală alterată, obstrucție nazală, durere de gât, secreții nazale abundente, strănut.
• durerea de antebraț în infecția vaselor limfatice existente la nivelul membrului superior este însoțită de edem și căldură locală, înroșirea zonei afectate, creșterea sensibilității locale la palpare și erupție cutanată la acel nivel, sub aspectul unor dungi de culoare roșie.
• durerea de antebraț specifică sindromului de tunel carpian apare prin iradierea durerii de mână la nivelul antebrațului și a umerilor și este asociată altor manifestări clinice specifice acestei afecțiuni, precum amorțeala mâinii, parestezii resimțite la acel nivel, senzație de arsură locală, slăbiciune musculară și senzația de scăderea a forței la nivelul membrului superior afectat. [1], [2], [4]

Diagnosticarea durerii de antebraț

Pentru diagnosticarea durerii de antebraț este necesar consultul medical de specialitate, care va cuprinde efectuarea anamnezei și a examinării clinice a bolnavului.

Anamneza trebuie să cuprindă date referitoare la momentul apariției durerii de antebraț și a celorlalte manifestări clinice însoțitoare, modul de evoluție al durerii de antebraț din momentul debutului până în momentul prezentării la medic, existența anumitor factori declanșatori, alte afecțiuni de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, intervenții chirurgicale la care bolnavul a fost expus, condiții de viață și de muncă ale bolnavului, dacă fumează sau consumă alcool, medicamente administrate.

În cadrul examinării clinice, medicul va inspecta și va plapa regiunea antebrațului, pentru e evalua mobilizarea acestui segment anatomic și pentru a decela prezența anumitor semne clinice sugestive unei anumite afecțiuni.

În urma consultului medical, medicul va pune un diagnostc prezumtiv al afecțiunii care a determinat apariția durerii de antebraț; acest diagnostic va fi confirmat sau infirmat ulterior, prin intermediul investigațiilor paraclinice recomandate, reprezentate de examenul radiologic al membrului superior afectat, ecografia membrului superior afectat, tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară, teste electromiografice. [1], [2]

Tratamentul durerii de antebraț

Ameliorarea și combaterea durerii de antebraț se poate realiza prin repaus la pat cu imobilizarea membrului superior afectat, prin aplicarea locală la nivelul antebrațului a compreselor calde sau reci, evitarea suprasolicitării fizice a membrului afectat și prin administrarea medicamentelor analgezice sau antiinflamatoare, pe cale orală sau locală (aplicare topică, medicamente sub formă de geluri, creme, unguente, etc.).

De asemenea, durerea de antebraț mai poate fi combătută prin intermediul anumitor exerciții fizice specifice gimnasticii medicale, precum extensii ale încheieturii mâinii sau a cotului de la nivelul membrului superior afectat, rotații ale încheieturii mâinii de la nivelul membrului afectat și exerciții de creștere a masei musculare la nivelul antebrațului afectat.

Prin intermediul acestor măsuri terapeutice, durerea de antebraț va dispărea până la un timp, însă va reveni odată cu încetarea efectului medicamentos, datorită lipsei de corectare a bolii de fond. În acest context, este extrem de importantă corectarea bolii de fond care a dus la apariția durerii de antebraț. Boala de fond este factorul cauzator, iar durerea de antebraț este efectul acesteia. În lipsa bolii de fond, durerea de antebraț nu va mai reapărea. În schimb, în contextul persistenței bolii de fond, în ciuda tratamentului simptomatic administrat, durerea de antebraț va reveni datorită lipsei de corectare a factorului etiologic.

• Tratamentul fracturilor de antebraț poate fi conservator, reprezentat de imobilizarea antebrațului în aparat gipsat sau chirurgical, reprezentat de efectuarea osteosintezei pe cale chirurgicală.
• Tratamentul artritei reumatoide constă în administrarea medicamentelor antireumatice.
• Pentru a împiedica distrugerea structurilor nervoase, specifică diabetului zaharat, este extrem de importantă limitarea evoluției bolii prin administrarea tratamentului corespunzător. Tratamentul diabetului zaharat constă în administrarea de insulină sau a medicamentelor antihiperglicemiante noninsulinice.
• Tratamentul afecțiunilor glandei tiroide constă în administrarea antitiroidienelor de sinteză sau în efectuarea tiroidectomiei (în cazul hipertiroidismului), respectiv a terapiei de substituție hormonală cu Levotiroxină (în cazul hipotiroidismului).
• Tratamentul răcelii sau a gripei constă în administrarea de antiifnalamtoare, analgezice și antivirale sau antibiotice, în funcție de agentul patogen incriminat (virus sau bacterie).
• Tratamentul sindromului de tunel carpian constă în purtarea ortezelor pe timpul nopții și administrarea medicamentelor antiinflamatoare, în cazul formelor ușoare, iar în cazul formelor se vere de boală se impune tratamentul chirurgical, care constă în decompresia tunelului carpian (procedură chirurgicală realizată pe cale clasică, deschisă sau endoscopic). [1], [2], [3]