Durerea postoperatorie după chirurgia cardiacă: lacune majore în dovezile privind combinațiile optime de analgezice

Un studiu publicat în Journal of Advanced Nursing de cercetătorii din rețeaua Cardiac Surgery International Nursing and Allied Health Professional Research Network (CONNECT) atrage atenția asupra unei probleme critice în recuperarea pacienților după operațiile pe cord deschis. Analiza, coordonată de profesoara Rochelle Wynne de la Deakin University, a evaluat eficiența regimurilor multimodale de analgezice utilizate după chirurgia cardiacă și a identificat o lipsă semnificativă de dovezi științifice privind combinațiile optime de medicamente pentru controlul durerii.
În Australia, peste 12.000 de persoane sunt supuse anual chirurgiei pe cord deschis - o intervenție de durată, esențială pentru repararea valvelor cardiace sau realizarea de bypass-uri arteriale. Deși aceste proceduri salvează vieți, aproximativ 30% dintre adulți continuă să acuze durere până la un an după operație. Această durere persistentă încetinește recuperarea, crește riscul de complicații și determină o rată mai mare de re-spitalizare.

În mod tradițional, managementul durerii postoperatorii implică utilizarea de analgezice opioide (precum morfina), non-opioide (precum paracetamolul) și antiinflamatoare nesteroidiene (precum ibuprofenul). Ghidurile internaționale recomandă abordări multimodale care combină aceste medicamente, însă până acum nu există dovezi clare privind combinația optimă care să maximizeze recuperarea și să minimizeze efectele adverse.

Despre studiu

Echipa condusă de profesoara Wynne a realizat o revizuire sistematică cu meta-analiză a studiilor publicate între 1 ianuarie 1995 și 1 iunie 2024. Au fost căutate articole în opt baze de date majore și trei registre de studii clinice, identificându-se 3.823 de citări. Dintre acestea, 123 de articole au fost evaluate integral, iar 29 de studii randomizate controlate (RCT) au îndeplinit criteriile de includere.

Analiza a inclus un total de 2195 de participanți cu vârsta medie de 60,4 ± 6,6 ani (interval 40–79 ani), majoritar bărbați (76,1%). În 96,6% dintre studii, intensitatea durerii a fost evaluată în repaus. Din cele 29 de studii eligibile, doar 10 (34,5%) au avut date adecvate pentru o analiză combinată a rezultatelor.

În cadrul acestei meta-analize, intensitatea medie a durerii în repaus a fost de 3,3 (±1,5) în grupurile de control și 2,7 (±1,9) în grupurile care au primit intervenții multimodale. Totuși, niciun studiu nu a comparat direct combinații între diferite clase de analgezice (opioide și non-opioide), iar 37,9% dintre studii au analizat exclusiv diferențele între două opioide complete, administrate pentru mai puțin de 72 de ore postoperator.

Calitatea metodologică a studiilor a fost, în general, scăzută: risc de bias ridicat și raportare deficitară a rezultatelor, ceea ce limitează puterea concluziilor. Autorii au respectat standardele PRISMA-P pentru raportare, însă subliniază lipsa de indicatori standardizați pentru evaluarea durerii și a recuperării funcționale.

Rezultate și concluzii

Rezultatele evidențiază o subinvestigare sistematică a modului în care durerea postoperatorie este măsurată, tratată și corelată cu recuperarea pacienților după chirurgia cardiacă. În ciuda recomandărilor existente pentru utilizarea unui management multimodal al durerii, nu există dovezi empirice solide care să justifice combinațiile prescrise în prezent.

Autorii subliniază nevoia urgentă de:

• realizarea de studii clinice robuste și centrate pe pacient, care să testeze combinații specifice de analgezice;
• dezvoltarea de instrumente standardizate pentru măsurarea durerii acute postoperatorii;
• investiții în formarea specializată a asistenților în chirurgie cardiotoracică pentru îmbunătățirea evaluării și managementului durerii;
• traducerea rapidă a dovezilor în protocoale clinice eficiente care să reducă incidența durerii cronice postoperatorii.

Potrivit autoarei principale, profesoara Rochelle Wynne, „această analiză reprezintă un punct de plecare pentru a dezvolta o bază de dovezi solidă privind cele mai bune practici în tratamentul durerii acute după chirurgia cardiacă”. Ea adaugă că evaluarea adecvată precede tratamentul ideal, iar în prezent ambele aspecte sunt insuficient abordate în practica clinică.

Implicații clinice

Această revizuire arată clar că nici evaluarea durerii, nici tratamentul acesteia nu ating standardele necesare pentru o recuperare optimă după intervențiile cardiace majore. Deși utilizarea analgeziei multimodale este recomandată în ghidurile internaționale de recuperare accelerată, lipsa de dovezi empirice și variațiile mari în metodele de măsurare a durerii indică o problemă fundamentală de implementare.

În absența unor protocoale bazate pe dovezi, pacienții riscă nu doar o recuperare lentă, ci și dezvoltarea durerii cronice – o condiție care afectează calitatea vieții și generează costuri suplimentare pentru sistemul de sănătate. Studiul oferă, astfel, o bază esențială pentru definirea unor strategii terapeutice personalizate și validate clinic în managementul durerii postoperatorii.