Endocardita infecțioasă în sarcină

Rata anuală de incidență a endocarditei infecțioase este de 1 la 1.000 de pacienți cu boală cardiacă congenitală și 3-12 la 1.000 de bolnavi cu proteze valvulare.

Din cauza rezultatelor controversate ale studiilor în ceea ce privește profilaxia endocarditei, în timpul nașterii vaginale sau cezariene nu se recomandă tratament antibiotic, ci doar măsuri de igienă nespecifice și asepsie. Spre deosebire de regurgitările valvulare cronice, cele acute pot cauza insuficiență cardiacă severă. De asemenea, sunt frecvente emboliile cerebrale și periferice.

Tratamentul endocarditei infecțioase în sarcină este asemănător cu cel administrat la pacientele care nu sunt gravide, incluzând antibioticele permise în sarcină: penicilină, ampicilină, amoxicilină, eritromicină, daptomicină, oxacilină și cefalosporine.

Riscul teratogen al aminogozidelor și tetraciclinelor este crescut în toate trimestrele de sarcină. Intervenția chirurgicală de urgență este indicată la gravidele cu șoc cardiogen sau insuficiență cardiacă refractară.

În ceea ce privește infecția necontrolată sau prevenirea emboliilor, operația ar trebui efectuată după estimarea riscului fetal și matern. Dacă fătul este viabil, el ar trebui scos înaintea intervenției chirurgicale. (2)