tulburare psihica declansata de sinuciderea unei rude ?
Buna ziua, va rog daca un specialist poate sa-mi dea o opinie, sfat...
De 3 ani locuiesc cu prietenul meu. Anul trecut o ruda de-a lui s-a sinucis prin spanzurare, iar familia a considerat necesar sa faca poze in pozitia aia de groaza, si sa i le trimita pe mail prietenului meu, cu anuntul mortii !
De atunci, prietenul meu pune tot felul de intrebari macabre: oare ce simte omul cand se sufoca, oare o fi adevarta ca apare un orgasm (?!) si altele. De câteva ori, ca o mângâiere, si-a pus mâna pe gâtul meu, dar l-am respins mirata, i-am spus ca nu-mi place, ca e periculos si i-am cerut sa nu mai faca asta niciodata.
In urma cu cateva zile, dupa o zi linistita care nu anunta nimic, ne-am asezat ca toti oamenii noaptea in pat. Am stins lumina si eram pe punctul sa alunec spre somn, cand deodata am simtit o adiere pe pielea de la baza gâtului apoi mâna lui a urcat spre gât si l-a cuprins. M-am trezit ingrozita, si am inceput sa-l izbesc cu toata forta peste mâna ! El a urlat ca cum indraznesc sa dau in el ?! m-a imobilizat si mi-a cuprins capul in palme apasându-l in perna. In semi-intuneric (ca era o lumina din strada) i-am vazut ochii lucind, nu exprimau nimic, parca nu era el. Am reusit sa ma eliberez, si m-am refugiat intr-un colt, el urlându-mi si ingramadindu-ma in colt, apoi a parasit camera. Tremuram ingrozitor si foarte greu am reusit sa ma urnesc sa aprind lumina, apoi am fugit in alta camera, si acolo am petrecut noaptea, cu groaza sa nu intre peste mine.
De atunci nu am mai vorbit deloc, ne evitam reciproc, nu stiu cum sa procedez, ce sa discut ?!
Va spun sincer ca mi-e frica de el, dorm cu usa incuiata, mi-e groaza sa ma intorc acasa de la serv, si cand intru in casa incep sa-mi tremure picioarele si mâinile.
Mentionez ca niciodata nu a fost agresiv, nici macar verbal.
Acum fac legatura cu unele situatii: in ultimele luni am avut cateva cosmaruri (visam ca ma sufoc, ca nu pot sa respir ca ma apasa ceva imens, ca ma zbat sa ma eliberez dar nu pot, ca incerc sa strig dupa ajutor dar niciun sunet nu iese). Intr-unul din aceste cosmaruri, cand m-am trezit, el ma tinea in brate si se uita la mine; mi-a spus ca da, a vazut ca ma agit, dar astepta sa termin! I-am spus indignata ca gasesc mai normal sa ma fi trezit imediat ! Acum ma gândesc ca poate ma strangea de gât cu palma si se uita la mine ?!
Va rog foarte mult, cum sa procedez ? Ma simt ca si cum mi-a murit cineva drag, mi-e dor de el, dar am in fata un barbat de care imi este frica. Mi-e imposibil sa mai dorm cu el, de frica.
Cum sa fac? Este posibil ca imaginile cu sinuciderea sa-i fi declansat o boala psihica ? Sunt eu exagerata in trairile mele ? Cum sa abordez aceasta situatie ?, caci mi-e teama sa nu degenereze discutia si sa sara la mine...
Va multumesc
De 3 ani locuiesc cu prietenul meu. Anul trecut o ruda de-a lui s-a sinucis prin spanzurare, iar familia a considerat necesar sa faca poze in pozitia aia de groaza, si sa i le trimita pe mail prietenului meu, cu anuntul mortii !
De atunci, prietenul meu pune tot felul de intrebari macabre: oare ce simte omul cand se sufoca, oare o fi adevarta ca apare un orgasm (?!) si altele. De câteva ori, ca o mângâiere, si-a pus mâna pe gâtul meu, dar l-am respins mirata, i-am spus ca nu-mi place, ca e periculos si i-am cerut sa nu mai faca asta niciodata.
In urma cu cateva zile, dupa o zi linistita care nu anunta nimic, ne-am asezat ca toti oamenii noaptea in pat. Am stins lumina si eram pe punctul sa alunec spre somn, cand deodata am simtit o adiere pe pielea de la baza gâtului apoi mâna lui a urcat spre gât si l-a cuprins. M-am trezit ingrozita, si am inceput sa-l izbesc cu toata forta peste mâna ! El a urlat ca cum indraznesc sa dau in el ?! m-a imobilizat si mi-a cuprins capul in palme apasându-l in perna. In semi-intuneric (ca era o lumina din strada) i-am vazut ochii lucind, nu exprimau nimic, parca nu era el. Am reusit sa ma eliberez, si m-am refugiat intr-un colt, el urlându-mi si ingramadindu-ma in colt, apoi a parasit camera. Tremuram ingrozitor si foarte greu am reusit sa ma urnesc sa aprind lumina, apoi am fugit in alta camera, si acolo am petrecut noaptea, cu groaza sa nu intre peste mine.
De atunci nu am mai vorbit deloc, ne evitam reciproc, nu stiu cum sa procedez, ce sa discut ?!
Va spun sincer ca mi-e frica de el, dorm cu usa incuiata, mi-e groaza sa ma intorc acasa de la serv, si cand intru in casa incep sa-mi tremure picioarele si mâinile.
Mentionez ca niciodata nu a fost agresiv, nici macar verbal.
Acum fac legatura cu unele situatii: in ultimele luni am avut cateva cosmaruri (visam ca ma sufoc, ca nu pot sa respir ca ma apasa ceva imens, ca ma zbat sa ma eliberez dar nu pot, ca incerc sa strig dupa ajutor dar niciun sunet nu iese). Intr-unul din aceste cosmaruri, cand m-am trezit, el ma tinea in brate si se uita la mine; mi-a spus ca da, a vazut ca ma agit, dar astepta sa termin! I-am spus indignata ca gasesc mai normal sa ma fi trezit imediat ! Acum ma gândesc ca poate ma strangea de gât cu palma si se uita la mine ?!
Va rog foarte mult, cum sa procedez ? Ma simt ca si cum mi-a murit cineva drag, mi-e dor de el, dar am in fata un barbat de care imi este frica. Mi-e imposibil sa mai dorm cu el, de frica.
Cum sa fac? Este posibil ca imaginile cu sinuciderea sa-i fi declansat o boala psihica ? Sunt eu exagerata in trairile mele ? Cum sa abordez aceasta situatie ?, caci mi-e teama sa nu degenereze discutia si sa sara la mine...
Va multumesc
5 comentarii
Buna ziua,
Este important sa vorbiti cu el si sa ii explicati din ce motiv va este teama de el. Daca, totusi, credeti ca aceasta discutie va va pune in pericol aveti ca variante posibile: sa plecati din locuinta, sa vorbiti cu el in prezenta unei persoane neutre care sa nu intervina in discutie, dar sa intervina daca lucrurile ar escalada.
Ce ar ajuta ar fi daca si el accepta sa inteleaga ce se intample cu el, sa mergeti si impreuna, dar si separat la un specialist. Sa i se faca o evaluare si, in urma acelei evaluari, sa se ia o decizie care va fi drumul de urmat. Si pentru dvs, a apela la un psihoterapeut va va ajuta sa va scadeti nivelul stresului si al temerii, si sa puteti lua o decizie corecta in ceea ce priveste. Dupa ce se intampla toate acestea, daca va veti mai dori sa ramaneti impreuna, va fi nevoie si de psihoterapie de cuplu.
Si, aveti dreptate, nu puteti continua sa traiti in teroare.
Daca sunteti din Bucuresti, ma puteti contacta pentru stabilirea unei prime sedinte.
Este important sa vorbiti cu el si sa ii explicati din ce motiv va este teama de el. Daca, totusi, credeti ca aceasta discutie va va pune in pericol aveti ca variante posibile: sa plecati din locuinta, sa vorbiti cu el in prezenta unei persoane neutre care sa nu intervina in discutie, dar sa intervina daca lucrurile ar escalada.
Ce ar ajuta ar fi daca si el accepta sa inteleaga ce se intample cu el, sa mergeti si impreuna, dar si separat la un specialist. Sa i se faca o evaluare si, in urma acelei evaluari, sa se ia o decizie care va fi drumul de urmat. Si pentru dvs, a apela la un psihoterapeut va va ajuta sa va scadeti nivelul stresului si al temerii, si sa puteti lua o decizie corecta in ceea ce priveste. Dupa ce se intampla toate acestea, daca va veti mai dori sa ramaneti impreuna, va fi nevoie si de psihoterapie de cuplu.
Si, aveti dreptate, nu puteti continua sa traiti in teroare.
Daca sunteti din Bucuresti, ma puteti contacta pentru stabilirea unei prime sedinte.
Bună ziua!
De obicei moartea unei rude poate declanșa un stres posttraumatic, dacă persoana a avut o relație apropiată cu ruda sa și percepe moartea ca pe o traumă. S-ar putea ca acele imagini (mai ales dacă au tot fost revăzute) să vă fi afectat pe amândoi, iar dumneavoastră să aveți coșmaruri în legătură cu moartea prin sufocare. E nevoie să mergeți amândoi la un psiholog clinician pentru o evaluare psihologică și în urma rezultatelor obținute acesta vă poate trimite la un psihiatru. Poate fi o problemă a lui, sau poate a amândurora.
De obicei persoanele cu sindrom de stres postraumatic retraiesc trauma in mod repetat, sub forma cosmarurilor sau amintirilor necontrolabile din timpul zilei. Pot avea insomnie, depresie, sentimente de detasare, pierderea interesului in activitatile care altadata le faceau placere, iritabilitate, violenta, agresivitate.
Psihologul poate stabili dacă afecținea se datorează acelei traume, sau e un început de tulburare psihică care poate nu are nimic în comun cu acea traumă, ci poate fi o simplă coincidență.
Dacă ați avut așa o relație frumoasă e păcat să nu depistați problema ce vă influențează relația.
Încercați să-i vorbiți pe un ton calm, fără să acuzați, spuneți-i despre ce simțiți și că ați dori să găsiți soluția împreună cu un psiholog. Menționați că această relație e importantă pentru dumneavoastră și că orice problemă ar fi, în doi se rezolvă mai ușor. Dacă refuză, mutați-vă separat și mergeți singură la psiholog ca să vă ajute să vă restabiliți starea emoțională.
De obicei moartea unei rude poate declanșa un stres posttraumatic, dacă persoana a avut o relație apropiată cu ruda sa și percepe moartea ca pe o traumă. S-ar putea ca acele imagini (mai ales dacă au tot fost revăzute) să vă fi afectat pe amândoi, iar dumneavoastră să aveți coșmaruri în legătură cu moartea prin sufocare. E nevoie să mergeți amândoi la un psiholog clinician pentru o evaluare psihologică și în urma rezultatelor obținute acesta vă poate trimite la un psihiatru. Poate fi o problemă a lui, sau poate a amândurora.
De obicei persoanele cu sindrom de stres postraumatic retraiesc trauma in mod repetat, sub forma cosmarurilor sau amintirilor necontrolabile din timpul zilei. Pot avea insomnie, depresie, sentimente de detasare, pierderea interesului in activitatile care altadata le faceau placere, iritabilitate, violenta, agresivitate.
Psihologul poate stabili dacă afecținea se datorează acelei traume, sau e un început de tulburare psihică care poate nu are nimic în comun cu acea traumă, ci poate fi o simplă coincidență.
Dacă ați avut așa o relație frumoasă e păcat să nu depistați problema ce vă influențează relația.
Încercați să-i vorbiți pe un ton calm, fără să acuzați, spuneți-i despre ce simțiți și că ați dori să găsiți soluția împreună cu un psiholog. Menționați că această relație e importantă pentru dumneavoastră și că orice problemă ar fi, în doi se rezolvă mai ușor. Dacă refuză, mutați-vă separat și mergeți singură la psiholog ca să vă ajute să vă restabiliți starea emoțională.
Buna ziua, va multumesc pt sfaturi
Doamna psiholog, eu nu am vazut acele imagini, si nu am avut niciodata curiozitati morbide. Din pacate, familia lui atâta a insistat ca pâna la urma tot neamul lor a vazut pozele (ceea ce gasesc ca e o imensa lipsa de respect pt decedat).
Nu stiu daca voi mai ramane cu el, pt ca in momentele astea chiar mi-e teama sa stau cu el; mi s-a cuibarit frica in mine, sunt ca un animal haituit. sa dormi in propria casa cu usa camerei zavorâta si sa nu iesi noaptea la toaleta... nu se poate trai asa, cu toata dragostea din lume, pâna la urma instinctul de supravietuire e mai puternic, zic eu...
Doamna psiholog, eu nu am vazut acele imagini, si nu am avut niciodata curiozitati morbide. Din pacate, familia lui atâta a insistat ca pâna la urma tot neamul lor a vazut pozele (ceea ce gasesc ca e o imensa lipsa de respect pt decedat).
Nu stiu daca voi mai ramane cu el, pt ca in momentele astea chiar mi-e teama sa stau cu el; mi s-a cuibarit frica in mine, sunt ca un animal haituit. sa dormi in propria casa cu usa camerei zavorâta si sa nu iesi noaptea la toaleta... nu se poate trai asa, cu toata dragostea din lume, pâna la urma instinctul de supravietuire e mai puternic, zic eu...
Bună dimineața !
Decizia de a rămâne sau nu în această relație îți aparține.
Nimeni nu-ți poate cere să stai într-o relație în care nu te simți confortabil. Problema e că dacă v-ați iubit aceste sentimente nu trec peste noapte, iar atunci când ai o problemă, cine să te ajute, dacă nu cei apropiați? Dacă tu nu reușești să-l convingi să meargă la psiholog sau psihiatru, poate cineva din anturajul vostru, prieten sau rudă să încerce să o facă. În 3 ani de zile îmi închipui că ai cunoscut și pe cineva apropiat lui. Iar dacă ai reușit să-i întinzi o mână de ajutor, peste ani, chiar dacă nu veți mai fi împreună vei avea satisfacția că la un moment dat ai ajutat un om, care, dacă nu ar fi fost trimis la vreme la specialiști, poate ar fi ajuns mai rău.
Și ți-o spune un om care are satisfacția de a fi sprijinit mulți oameni să se ridice când își pierduseră speranța că vor găsi rezolvare pentru problemele lor și chiar voiau să-și încheie socotelile cu viața.
Decizia de a rămâne sau nu în această relație îți aparține.
Nimeni nu-ți poate cere să stai într-o relație în care nu te simți confortabil. Problema e că dacă v-ați iubit aceste sentimente nu trec peste noapte, iar atunci când ai o problemă, cine să te ajute, dacă nu cei apropiați? Dacă tu nu reușești să-l convingi să meargă la psiholog sau psihiatru, poate cineva din anturajul vostru, prieten sau rudă să încerce să o facă. În 3 ani de zile îmi închipui că ai cunoscut și pe cineva apropiat lui. Iar dacă ai reușit să-i întinzi o mână de ajutor, peste ani, chiar dacă nu veți mai fi împreună vei avea satisfacția că la un moment dat ai ajutat un om, care, dacă nu ar fi fost trimis la vreme la specialiști, poate ar fi ajuns mai rău.
Și ți-o spune un om care are satisfacția de a fi sprijinit mulți oameni să se ridice când își pierduseră speranța că vor găsi rezolvare pentru problemele lor și chiar voiau să-și încheie socotelile cu viața.
Buna dimineata,
Multumesc mult pt parerile dvs; acum incep sa ma adun, si sa gândesc mai detasat.
Este adevarat, nu pot sa zic peste noapte ca nu il mai iubesc; chiar il iubesc, pe el, cel care era inainte de noaptea fatidica si credeti-ma, ca il jelesc ca atunci cand iti moare cineva, ca mi-e dor de viata noastra de dinainte. Dupa, s-a schimbat ceva iremediabil. De atunci, eu l-am mai vazut f putin, cateva secunde/zi, e tacut, zambeste putin cand ma vede si vorbeste in soapta, dar numai daca il intreb ceva. Altfel imi evita privirea. Am observat ca si-a pastrat aceleasi obiceiuri prin casa (noi aveam treburile impartite echitabil -cine duce gunoiul, cine spala vasele, strânge rufele, calca rufele etc) si am vazut ca le respecta intocmai.
Nu se pune problema sa-l arunc in strada. Ar fi cea mai simpla solutie pt mine, dar nu cred ca mi-as ierta-o niciodata, nu pot sa sterg cu buretele 3 ani de viata comuna cu momente mai mult fericite decat nefericite.
O sa ascult sfaturile dvs (si ceilalti specialisti de pe forum au avut aceleasi opinii), si voi vedea mai incolo ce va fi.
Va multumesc mult.
Multumesc mult pt parerile dvs; acum incep sa ma adun, si sa gândesc mai detasat.
Este adevarat, nu pot sa zic peste noapte ca nu il mai iubesc; chiar il iubesc, pe el, cel care era inainte de noaptea fatidica si credeti-ma, ca il jelesc ca atunci cand iti moare cineva, ca mi-e dor de viata noastra de dinainte. Dupa, s-a schimbat ceva iremediabil. De atunci, eu l-am mai vazut f putin, cateva secunde/zi, e tacut, zambeste putin cand ma vede si vorbeste in soapta, dar numai daca il intreb ceva. Altfel imi evita privirea. Am observat ca si-a pastrat aceleasi obiceiuri prin casa (noi aveam treburile impartite echitabil -cine duce gunoiul, cine spala vasele, strânge rufele, calca rufele etc) si am vazut ca le respecta intocmai.
Nu se pune problema sa-l arunc in strada. Ar fi cea mai simpla solutie pt mine, dar nu cred ca mi-as ierta-o niciodata, nu pot sa sterg cu buretele 3 ani de viata comuna cu momente mai mult fericite decat nefericite.
O sa ascult sfaturile dvs (si ceilalti specialisti de pe forum au avut aceleasi opinii), si voi vedea mai incolo ce va fi.
Va multumesc mult.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 2Tratament ADHD
- 3Depresie pe fond dizarmonic
- 5Ajutor ! Îmi vine să mă sinucid
- 4Aș vrea să devin o persoană mai bună și să nu mai privesc viața ca pe o povară
- 2Toc
- 1Trittico stare de nervi
- 11Tulburare bipolara -permis de conducere
- 4Tulburari de coordonare si posibil tulburare compulsiv -obsesiv
- 5Tratament nou cu saruri de litiu
- 2Tratament ADHD adult