Dificultati din viata de zi cu zi

Scriu despre experienta mea de zi cu zi. De una din problemele pe care le intampin si ma afecteaza, cumva.

Nu stiu ce sa fac, dau de multa lume rea si nesimtita, indiferent de cat de politicos samd sunt eu cu ei.

Ma tot insulta "schizofren", "nebun" si altele. De obicei dupa "la revedere" mai adauga un "nebun", dar uneori si in mijlocul conversatiei.

Si lucruri mici, cu interactiune minima cum ar fi mersul la cumparaturi, se termina cu un "nebun" zis catre mine de casier/casierita de exemplu.

Boala asta schizofrenia duce la izolare samd, rautatea celor din jur o agraveaza. Imi vine sa nu mai ies din locuinta, ma demotiveaza rautatea asta constanta.

Nu zic, ca stirile si altele ma necajesc mai tare, de exemplu am fost azi la cineva si asculta stirile de ora 5 de la protv, numa crime cumplite, abuzuri si alte asemenea lucruri, ma intristam pe masura ce ascultam.

Voi cum faceti fata rautatii altora?

(Eu am dezavantajul si ca arat urat, multi cand ma vad zic "arati a nebun" samd, is f nesimtiti)

(Nu zic, ca am si rude care imi tot vorbesc asa si unii chiar persoane pe care i-am tot ajutat inca f mult cu diverse,...nici nu am mai ramas cu ei de aia)

(Cel mai rar am avut problema asta cu taximetristi...singurele exceptii, cu ei aproape deloc)

Incercati sa aveti grija de igiena si de infatisarea zilnica. Nu iesiti oricum pe strada. Stiu ca e greu dar oamenii se sperie daca va vad ravasit si probabil asta este cauza pentru care va adreseaza cuvinte jignitoare. Trebuie actionat pe cauza.

Nu înțeleg de unde știu spre exemplu casieritele ca ai o problema ? Sau de unde sa știe taximetriștii ca ai avea o problema.Iei tratament ?Și dacă da, ești ok cu tratament ?Ce vreau eu sa înțeleg este dacă se cunoaște în comportamentul tău ca ai avea aceasta afecțiune.Spre exemplu și eu am un diagnostic dar iau un tratament și nu se cunoaște absolut deloc, și nu știu decât familia și prieteni apropiați, care niciodată nu s ar purta asa cu mine.Ma întristează sa aud ca oamenii s ar putea purta asa de urat cu o persoana care are o afecțiune și suferă.

Exact ăsta-i primul lucru care mi-a venit în cap când ai scris despre casieriţe. De unde să știe ele ce diagnostic ai tu? Și de obicei, oamenii se feresc să insulte persoane cu diagnostice psihice.
Eu zic să te duci la un psiholog, să-i explici ce se întâmplă ca să poată să-ţi dea o părere neutră. Poate tu faci ceva ce oamenilor li se pare total nelalocul lui.
Nu vreau să pară că blamez o victimă, doamne ferește, dar nu au cum să-ţi spună "nebun" persoane care nici nu te cunosc.

tind sa subscriu la ce a scris clara. igiena e importanta. pe de alta parte daca situatia financiara nu e buna, e greu sa iti imbunatatesti garderoba, si te inteleg. daca ai reusi sa te imbraci macar curat (in cazul in care asta e problema), atunci lumea te-ar respecta mai mult si deci nu va mai trebui sa te incurce rautatile lor in aceeasi masura

apoi, te-as intreba daca nu cumva esti conflictual (fara motiv) cu persoanele care te agaseaza.

faptul ca familia te jigneste, spune multe despre mediul in care ai crescut, un mediu nefavorabil as zice. oamenii in general sunt rai (sa zic, din lipsa de alt cuvant), iar ca sa faci fata rautatilor lor e greu daca nu esti realizat in vreun fel. cartile te pot ajuta intr-o oarecare masura, insa realizarea personala e cea care hraneste spiritul si care te ajuta sa treci peste interactiunile dificile cu cei din jur.

igiena si imbracamintea curata te ajuta sa tii rautatea strainilor la distanta, iar realizarea personala te ajuta in relatiile apropiate cu cei din jur.
medicatia ar trebui sa te ajute in directia igienei. in plus cauta sa faci sport, pt ca si ala te ajuta sa fii mai stabil emotional si sa te autosustii psihic.

un lucuru pe care cei din jur, cei sanatosi, nu il inteleg e ca boala si medicatia te incearca foarte mult din punct de vedere emotional. nici doctorii psihiatri nu realizeaza lucrul asta. e greu sa te mentii cu moralul crescut. eu unul ma simt mai emotional, mai frustrat, de cand iau tratament, sau sa zic de cand am boala. chiar si acum, desi sunt mult vindecat. lumea pune etichete, iar cum a zis dna psiholog, nu poti controla gandurile celorlalti, dar iti poti controla tu emotiile intr-o oarecare masura. cel putin poti incerca sa te lasi mai putin afectat. e natural sa fi afectat, dar poti alege masura in care sa fi afectat. in rest, pentru inceput cauta sa pui in aplicare ce ti-am zis.

poate reusesti sa-ti gasesti ceva de lucru care sa- ti aduca un venit, cat de mic ar fi el. asta ar fi util si pt sanatatea ta mintala, pt ca te-ar ajuta sa iti tii mintea ocupata si sa nu mai rumegi asupra starilor emotionale

Una la mana, de unde stie casieru ca tu ai schizo ?! Sau altii ?
Sunt oameni urati care nu au nici o treaba.
Al doilea la mana, de ce te afecteaza ce iti zic niste prosti ? Un baiat destept nu e atins de ce zic prostii, deci esti baiat destept sau esti ca ei ?!
Ca un om destept nu te condamna si nu rade de tine.

Eu ii ignor pe prosti, si stau de vb cu desteptii, iar daca nu dau de astia, imi vad de treaba mea si aia e.

Asa procedez desi la mine nu s-a intamplat asa ceva desi multi stiu ca am depresie, si vecini, si rude, dar casieru nu stie.
Nu a ras nimeni de mine.

Lasa sa zica ca esti nebun, si ? Ce treaba ai tu ? Eu cateodata ma fac eu nebun, de ex zic "ba, eu am niste chestii si fac aia si aia, sau nu fac aia si aia pentru ca eu is handicapat, sunt bolnav la cap, aia e, se explica".
Cand ma intreaba de ex de ce n-aj facut in viata cutare, sau de ce nu am o partenera.


Nu imi e rusine de problema mea. De ce sa ma supere un adevar ?
Si pana la urma au dreptate, esti bolnav psihic, ca o zic asa ca insulta una, dar zic adevarul, lasand la o parte ca nu trebuiau sa o zica in sens de insulta.

Eu am impresia ca la unii din voi va e rusine de problema voastra. Mie nu-mi e, cine ma vrea asa bine, cine nu, sa se duca tare.

omul este o fiinta sociala. iar omul are nevoie de o apartenenta la un grup social. de aceea a te face ca nu esti afectat, nu este o solutie

recomand studierea lui Abraham Maslow

Doamna Ciuperca, asa este, eu incerc sa spun cu, cuvintele mele, nu sa citez, nu citez de la nimeni, trebuie sa invatam sa nu mai vrem sa ne placa niste tampiti si sa ne concentram pe noi
Si oricum nu prea se spune prin carti asta asa direct sa priceapa si iapa, uneori chestiile sunt spuse complex, mai putin descifrabile de orice omul simplu cu probleme.

Multi au prejudecati ce trebuiesc demontate usor usor in terapie.
Ca ce faci ? Stai sa te plangi ca fraierii rad de tine si asa ramai, si vei suferi mai departe si vei cauta mai departe acceptarea lor (pe care nu o sa o ai niciodata, ca altfel nu te faceau nebun), sau incerci sa nu mai conteze ce zic ei si sa fie bine asa ?! Si sa iti cauti oameni care trebuie.

Si va zic eu de ce aia rad de el (pe langa ca-s nenorociti), ptr ca lui ii pasa ! Ca daca ei vor vedea ca ii ignora si nu ii pasa si ca nici nu sufera, nu vor mai zice dat fiind ca nu are efect, asa ca de ce sa faca ceva ce nu conteaza ?
Ignoranta doare cel mai tare, si pe aia ii va deranja f tare ca el nu mai raspunde la rautatile lor.
Chiar daca nu zice nimic, se simte ca sufera, ei simt asa cum e el acum.
Poate pe mine de aia nu m-a insultat nimeni, ca simteau ca nu ma intereseaza, se simte din atitudine, gesturi, te miroase imediat la nivel inconstient (care le da reactiile din constient).

Oamenii astia ar trebui sa intre in terapie ca sa ajunga la concluzia care trebuie (alta solutie nu este). Trebuie sa constientizeze ca sa le fie bine. Dar sa simta ei ca asa e, nu ca le zic eu sau altul, si in momentul in care vor simti treaba, va fi f bine.



xtreme07, incearca sa ne spui tu de la tine, nu sa citim pe altii, explica-ne tu cu, cuvintele tale.. Zi parerea ta, ca noi vrem parerea ta, nu a alora care scriu ce scriu de uneori nu pricepi nimic fara sa atinga punctele principale.
In primul rand ca nu sta sa-l studieze pe Abraham, el are nevoie de pareri la obiect, si daca va citi aia, nu va intelege mai nimic adica ce trebuie, se va pierde in amanunte si tot nu reiese ce trebuie ca el sa faca.

A vrea sa apartii unui grup social de idioti nu este o solutie, solutia este sa nu te intereseze, e cea mai buna solutie !
Altfel e rau, ca oricum aia nu te accepta si ce faci ? Stai sa suferi ca prostu dupa aia ?
Ok, te intereseaza (daca zici ca a nu te interesa nu e o solutie), si ce faci ?

Noi nu trebuie sa incurajam "Da ba, e normal sa suferi ca nu te accepta tampitii, etc", in nici un caz, NU e normal, un inteligent nu sufera de la sine, nu e atins de zicerile si comportamentele prostilor !
Vine de la sine asta. E atins de ce zic inteligentii, dar aia nu vor rade niciodata daca celalalt e bolnav.

Trebuie sa ne cautam oamenii potriviti si in grupul alora sa intram, nu sa ne punem masti ca sa ne accepte tembelii, sa ascundem boala, sa ne prefacem, ca alta solutie nu ai ca sa intri in grupul de dobitoci care isi bat joc de un om bolnav.

E ok ca trebuie sa intram intr-un grup, dar nu ai specificat ce trebuia, tu prin ce zici i-ai zis initiatorului indirect ca e normal sa sufere, si poate chiar crede ca este asa, si asa se alimenteaza ca e corect.
Trebuie sa i se zica ca nu, ca poate isi schimba viziunea realizand ca nu e corect ce face, are o eroare de gandire.

Si daca nu gasesti grupul care trebuie, mai bine singur decat cu cineva care nu te place, ca singuratatea in grup e mai rea decat aia de unu singur ! Deci singuratatea nu este cea mai rea.
Insa gasesti, ca sunt oameni cu probleme ca si el, uite aici, uite si in real de ex la Estuar, deci solutii sunt sa-si caute oameni ca el.
La grupul de bipolari a lui Andrei, unde se intalnesc mai multi acolo.

Dar el cauta unde NU trebuie ! Doreste comportament normal unde nu trebuie.
Si trebuie sa constientizeze asta.
El stii ce face ? Se mira ca prostii si caracterele infecte sunt nenorociti, pai daca-s caractere infecte, e logic sa se poarte asa.
E ca si cum te miri ca lupu mananca oi.

Eu mi-am cautat oamenii potriviti, pe unul din ei l-am cunoscut la psiholog, altul era si el mai aparte fost coleg de liceu, deci se poate. Nu am cautat unde nu trebuia sa caut.
Si ii ignor pe eventualii fraieri care ar rade.

pai am spus cu cuvintele mele. doar nu ti se pare ca am facut copy-paste dintr-o carte. asta e realitatea. omul functioneaza mai bine cand simte ca face parte dintr-o comunitate. cand e respins, ignorarea e solutie temporara. in timp omul acela izolat ajunge sa se distruga din ce in ce mai tare, sa-i fie din ce in ce mai greu sa socializeze, ajungand chiar sa aiba un comportament deviant sau bizar. chiar mai mult ajunge sa aiba probleme psihice, in cazul unei persoane sanatoase. el cum e deja cu o boala, sansele de recuperare sunt reduse automat daca nu e integrat in societate. de aceea trebuie sa faca cel putin pasii pe care i-am scris in mesajul anterior.

Pai eu am zis, sa caute unde trebuie, tot la persoane cu probleme, de ex la Estuar fundatia se intalnesc astia cu probleme, fac diverse activitati, etc, nu stiu daca o si si in alte orase.
Ca doar nu e singurul cu probleme.
Sa ia legatura unul cu altul, uite si aici se socializeaza, eu de ex m-am intalnit cu doi de aici, o fata si un baiat.
Nici nu ma gandesc sa fac parte dintr-un grup normal, ca nu are cum sa mearga.
Dar mai depinde si de noroc, dar sanse sunt.

Mi-am pescuit si de la psiholog ce am gasit, ca acolo vin tot oameni cu probleme, dar el poate nu a avut contact cu colective din astea.
Eu cred ca el s-a centrat pe astia normali, si nici nu si-a pus problema de ceilalti.

Eu de exemplu imi vad de lumea mea, nici nu m-as putea integra in sens de ce fac aia sanatosi, eu stau 95 % in casa, stau la calculator, la TV, pe telefon, fac diverse si imi e bine asa, nu simt nevoia sa fac o relatie (am vrut cam acum 10 ani, dupa aia nu), nu simt nevoia sa lucrez ca nu ma plictisesc cum sunt acum, vreau timpul ptr mine, nu simt nevoia sa ma duc neaparat la terasa cu unii superficiali ptr care contezi doar cand ii distrezi.
Vin amicii astia pe la mine si mai discutam, nu ne ducem colo si colo ca ceilalti.
Nu sufar ca nu-s integrat in societatea normala.
Cu mama ma inteleg f bine.

De ex in liceu nu aveam nici un amic, si tot bine imi era, imi vedeam de ale mele, si nici nevoia nu simteam, nu ma atrageau activitatile, compania lor, ma stresa daca eram integrat la ei unde in afara de hahaiala, prosteala si baute nu aveau in cap. Nu discutau nimic mai inteligent.
Deci e relativ, depinde si de persoana.
Ar fi culmea sa o iau razna din cauza asta, a ceva ce nu ma ajuta si nu imi face bine.
In societatea asta vrea el ?! Inseamna ca e ca ei cumva. Ca majoritatea is hahaisti si te vor doar cand ii distrezi, la greu se retrag.

Cu unu din amici discut politica, economie, istorie, mate si fizica, cu celalalt de calculatoare, programare, viata, psihologie, relatii, medicina psihiatrie si diabet ca ma pasioneaza, cu alalalt de viata, gagici.
Dar am zis, si cand nu-i aveam eram okey.