Exista speranța pe lumea aceasta?

Exista speranța pe lumea aceasta?Exista speranța în Univers?
Exista speranța în viata aceasta?
Eu sunt deseori deznădăjduit și putin resemnat.

Speranta pentru ce anume ?

Pentru noi de a redeveni sănătoși sau ameliorati cu adevărat și integrați în viata normala, sociala cu realizari și satisfacții.Zeci de tratamente, niciunul nu face mare lucru decât sa tina sub control niște simptome foarte grave dar sa te amelioreze semnificativ aproape de normal, sa îți recapeți funcțiile cognitive măcar la 60% iar și sa duci o viata normala ca sa te poti integra în societate adică sa ai un servici, sa faci o facultate( dar sa poți avea cognitia bună sa poți invata pentru ea) și sa îți faci prieteni.
Recuperare completa nu o sa vedem în psihiatrie decât poate pe o anxietate si depresie minora, trecatoare în rear rămânem clienti fideli ai medicamentelor psihotrope.
De asta întreb:Mai există speranța pe lumea aceasta când ești deznădăjduit de asa ceva?

Pai, cum ai zis si tu... depinde ce boala ai. O depresie usoara se mai trateaza... dar la psihoze din alea in care nu mai stii pe ce lume esti... probabil sansele sint mult mai mici. Psihiatria e abia la inceputurile ei... Creierul e organul cel mai greu de inteles si reparat.

Oricum ar fi, eu zic sa nu mai visezi la "recuperare totala" daca ai ceva mai grav. Eu am depresie cronica de cand ma stiu si nu cred ca voi mai scapa de ea vreodata. Doar o tin sub control cu medicamente si aia e. Noi ar trebui ne multumim daca sintem cat de cat ok, nu sa speram aiurea sa fim din nou oameni normali. Asa a fost sa fie si nu se mai poate da timpul inapoi. Hai sa vedem ce putem face de acum incolo... Eu cred ca ne putem descurca si asa, chiar daca nu sintem complet integrati in societate. Ne putem bucura de micile realizari, ne putem face prieteni (ca noi)...

Sufar de tulburare bipolara, mi-a distrus o gramada din viata, am pierdut o gramada de oameni si oportunitati, mi-am dorit de multe ori sa nu mai exist din cauza asta, insa daca ma uit inapoi au fost si parti bune.

Cartile lui Medical Medium Anthony William oferă speranța în bolile mintale, o carte fenomen de a lui se numește Vindecarea creierului și scrie în carte cauzele tuturor bolilor psihice și neurologice cronice dar și cum sa te vindeci de ele.

Depinde de in ce situatie te afli, in ce mediu te-ai nascut, situatia financiara si starea de sanatate, e relativ daca exista sau nu speranta.

Daca ai o boala incurabila, nu exista speranta sa scapi de ea, ci doar sa o ti in frau cat se poate cu tratament, terapie, etc, ma refer la bolile psihice.
Depinde de dotarile care le ai daca exista speranta sau nu.

Cel mai bine e sa te resemnezi asa cum esti, esti dezamagit ptr ca problema ta nu are rezolvare, si e si normal sa fi dezamagit.
Dar in loc sa visezi la iluzii, mai bine accepti si te adaptezi situatiei.

Depinde de atitudine. Exista moduri de a gandi pozitive si moduri de a gandi criminale. Si pe afectiuni medicale asta e factorul cel mai important, anume nicknameul meu, dar minte pe afectiuni psihologice. Din pacate nicknameul meu are si un frate diabolic care face opusul.

Arata-mi un jucator de fotbal care atunci cand pierde un meci, declara la interviu ca "suntem incapabili fizic, suntem defecti din nastere desi nu ne-am facut vre-un test care sa confirme asta, nu avem nici o sansa sa ne salvam de la retrogradare. Suntem prea scunzi, prea grasi, prea prosti, etc. Nu a fost o intamplare infrangerea asta, e definitorie pentru cariera noastra de fotbalisti. Infrangerea aceasta cu 3-0 dovedeste ca suntem defecti din nastere si nu avem cum sa jucam mai bine vreodata. Nu e de noi fotbalul". Cine gandeste asa normal ca nu va face performanta in nici un domeniu vreodata.

Nici in liga 4 la fotbal nu exista antrenori sau fotbalisti care sa gandeasca atat de pe invers ca pacientii psihiatrici care au pus botul la propaganda.

Teoria vanduta de companiile farmaceutice, cum ca omul e defect chimic desi nu exista markeri biologici pe nici o afectiune psihiatrica si nu mai ramane decat sa devina clientul lor pe viata este fix opusul modului pozitiv de a gandi.

Nu degeaba rata de revenire din schizo e de 62% vs 25% in tarile unde nu exista "psihiatrie moderna" (moderna din anii 50, de dinainte de Dacia 1100) iar rata de lucrat este de 75% vs 13%. Verifica "International pilot study of schizophrenia outcome" - studiu facut de Organizatia Sanatatii Mondiale pe 20 de ani apoi inca o data pe inca 20 de ani. 40 de ani de monitorizare a schizofrenicilor din tari unde "psihiatria moderna" exista sau nu.

Schizo nu da inapoi, daca nu se ia tratament, stai in psihoza de nu mai iesi, aia e minciuna ca s-a revenit din schizo pe unde zici tu. Sau n-au avut schizo.

Te-ai deranjat macar odata sa citesti studiile pe rata de revenire din schizo inainte sa dai efect noceblo altor oameni? Despre "iluzia clinicianului" ai auzit?

Care e povestea din spatele acestei expresii "iluzia clinicianului"? Cum a aparut ea?

In randul cercetatorilor, este unanimitate de opinie cand vine vorba de rata de revenire. Fie ca au fost nazisti/eugenisti, freudieni, bioreductionisti, psihiatrii critici, etc. - toti sunt de acord cu rata de revenire pe schizo. Este probabil cel mai studiat lucru din psihiatrie. Exista cam 100 de studii pe tema asta, inclusiv de la 1900. Le-am citit cu interes pe toate, inclusiv pe alea vechi, desi sunt greu de gasit.

De aici a provenit expresia "iluzia clinicianului". In anii 80, un cercetator care se ocupa fix de asta - de rata de revenire din schizo, tinea constant conferinte. L-a mirat mereu faptul ca nici un cercetator nu a intrat cu el in polemica pe tema asta vreodata dar la fiecare conferinta se gasea cate un psihiatru (non-cercetator) care sa conteste rezultatele studiilor bazat pe "experienta lui personala". Fiind cercetator, a cercetat de ce se intampla acest fenomen. De aici a aparut expresia "iluzia clinicianului" folosita acum in toata medicina, nu doar in psihiatrie pe schizo.

"If so many people recover from serious mental illnesses, why is it that we don't see them? This is one of the most common questions raised by mental health professionals when confronted with the long-term outcome literature. That literature suggests that between 45-65% of people diagnosed with schizophrenia-the most severe of the severe mental illnesses-will recover from the disorder over time. This literature has now been around, and consistently replicated, since the 1970's, but still has not made its way into the training of most mental health professionals. So, many mental health professionals, when exposed to this body of research, ask the question above. If so many people get better, then why don't I ever see them? A reasonable enough question, to be sure, and one for which we fortunately have several answers."

Si opusul e valabil. Eu cand tot spun pe aici ca stiu 5-6 oameni reveniti din asa ceva (al 6-lea nu e complet revenit dar e mai bine), practic toti pe care ii cunosc, sunt constient ca este de la opusul iluziei clinicianului. Daca omul nu isi revenea, eu nu mai puteam sa il vad ca si om din comunitate. Daca era inchis in vre-un spital de termen lung gen Poiana Mare, nu mai puteam sa ma intalnesc cu el si sa spun apoi pe forum ca stiu pe nu stiu cine revenit.

Exista si boli de 100 de ori mai grave ca schizo si cu rata de revenire aproape zero. Avand in familie asa ceva si pastrand o urma de speranta chiar si acolo, nu pot decat sa ma uit socat cum la o problema cu 60%+ rata de revenire oamenii gandesc atat de negativ si isi dau efect noceblo unii altora. Self-fulfilling prophecy. Placebo e arma principala a doctorului. Noceblo = malpraxis.

Ar mai fi ceva de mentionat aici: cu cat trece mai mult timp, cu atat mai multi oameni isi revin din schizo. Intr-o "boala cronica" opusul se intampla.

De aceea eu folosesc termenul "reactie psihotica" cum era in DSM 1. Primii 3 ani sunt mai grei, apoi usor usor omul isi revine.

Conceptul de "schizofrenie" s-a si desfiintat in DSM 5. S-a desfiintat si categorizarea paranoica/hebrephenica/catatonica/etc. S-a desfiintat deoarece nu a produs statistici aceasta categorizare. Diagnosticele astea nu doar ca nu au la baza marker biologic, dar nu au nici statistici la baza. Din contra, ele sunt inventate pentru a putea produce statistici dupa ce s-au inventat. Din pacate, exista doar 2 studii pe categorizarea asta, adica studii in care au incercat sa stabileasca asemanari si diferente intre cele 5 categorii. Atat de putin s-a produs in zeci de ani. Din aceasta cauza s-a desfiintat schizofrenia si cele 5 categorii in DSM 5. Din pix a fost facuta, din pix a disparut. Suferinta umana insa exista in continuare indiferent cum alegem sa o numim.

Nu cred ca exista cineva aici pe forum care sa nu poata sa isi revina. Acel 25% care merg din rau in mai rau, in opinia mea se suprapune pe alte procente, pe cei 3 de 7%. Anume, 7% in puscarie, 7% in centru de tortura (institutionalizati in spital) si 7% aflati pe strada - locuri in care nu ai cum sa iti revii (dovedit inclusiv prin studii, desi nu cred ca era nevoie). Procentul ala de 25% sunt oameni care chiar au patit lucruri grave in viata asta, gen crescut la orfelinat (din start ai sarit de la 1% la 13% rata de schizo), traumatizati sexual pe acolo, apoi aruncati pe strada, apoi in puscarie, etc. Oameni normali care au patit si ei cate ceva, dar nu atat de grav, nu cred ca se pot inscrie in acel procent de 25% care merg din rau in mai rau. Ca nu isi revine omul peste noapte ca dintr-o raceala... da, dar de revenit tot isi revine pana la urma.

Eu nu imi mai revin, aveam depresie de 17 ani, se tot agrava si nu am mers la medic, s-a tot agravat si mai nici un medicament nu a mers. Dar macar n-a mai avansat treaba cu Cipralex si Lamotrigina.
A trebuit sa ma duc la medic ca imi era din ce in ce mai rau, nu din ce in ce mai bine cum zici.

Si din 2009 a aparut si TAB-ul care a "trecut" prin 2013 si a revenit cam anul trecut, ca na, netratat asta e, ala nu se vindeca, am avut si ceva halucinatii din cand in cand, deci ma intreptam lent catre schizo, si vad ca..ma cam apropii de asta incet incet.

Vorbesti de parca depresia este ceva asa, independent de tine si ce se intampla in viata ta, de modul de a gandii, etc. Vorbesti ca si cum e o entitate distincta care evolueaza independent de orice. Vorbesti ca si cum ar fi ceva chimic, ceva ce tine de droguri si atat.

Ti-ai facut vreodata un test obiectiv (analize de sange, RMN, Tomograf, etc) din care sa rezulte ca ai o anumita chimicala mai sus sau mai jos decat oamenii non-deprimati? Daca nu, atunci de unde atata certitudine? Poti veni cu un test in care ti-a iesit ca ai X chimicala mai sus sau mai jos decat media? Imi poti spune cat de deprimat esti defapt? Top 10% cei mai deprimati oameni? Top 30% cei mai deprimati oameni? Sa nu te trezesti naiba ca esti in top 10% cei mai fericiti si nu stii.

Pentru boli normale iti faci o mie de teste, teste complicate, teste care costa bani, cu aparate scumpe. Cum iti explici ca in atatia ani nu ti s-a facut nici un fel de test pentru a afla daca ai acea asa numita "depresie chimica" sau nu?

Grija cu indragosteala de teorii. Cei care cred in teorii bioreductioniste despre depresie au o rata mult mai proasta de revenire decat cei care nu cred in astfel de teorii. Pe psihoza la fel.

@nocebo cum ar putea stiinta sa analizeze chimia creierului fara sa o faca in mod intrusiv ? pt analizele de laborator poti sa intepi vena, dar pt analize cerebrale mai greu. deci daca nu poti sa intepi creierul, cum poti analiza chimia din creier?
la momentul de fata exista echipamente care analizeaza fluxul de sange din creier. dar cam atat

nu exclud ca probabil exista ceva mijloace de detectie a chimiei creierului ce nu sunt facute publice, insa ca orice pe lumea asta, totul functioneaza pe bani, profit. ai pacientii normali care au nevoie de raze x pt banalitatile de fracturi. Daca astia nu-si permit sa plateasca 200 lei pt astfel de analize, cum ar putea sa o faca niste bolnavi mintal ? ergo, cum ar putea face niste companii profit de pe urma unor bolnavi ce au sanse mici sa produca bani. poate eventual daca ar trage fonduri de la stat. insa aici discutia ar deveni cu iz politic. de cele mai multe ori bolnavii astia sunt rupti de realitate, au relatii precare. motiv pt care ajung sa nu fie sustinuti nici macar de familie. fa profit de pe astfel de persoane daca poti (tu ca si companie)

studiul ce l-ai enuntat in alte postari, privind abilitatea de a munci a bolnavilor, nu se pupa cu realitatea. fa un topic aici pe forum in care sa intrebi cat de apti de munca au fost bolnavii nostri in debutul bolii.

Intradevar VCC, asa cum a spus si Marcus Aurelius, creierul este cel mai complex si mai greu de studiat organ. Creierul nu este ca un motor de trabant, format din 7 piese, este mai degraba ca economia unei tari, format din mii de elemente care se combina intre ele ca o orchestra. Nici metode de a il studia nu ai in afara de studii penibile pe sobolani + studiat reactia la diverse droguri. Gen, daca un om are anxietate sociala si cand consuma alcool nu mai are, concluzionezi ca are un deficit de alcool in organism.

Nu inteleg insa de unde obsesia aceasta pe partea hardware, materiala, pe creier. Este mult mai usor de studiat mintea, partea de software. In conditiile in care daca esti crescut la orfelinat ai o rata de schizo crescuta de la 1% la 13%, ce sens are sa mai analizezi creierul? La creier o fi oare problema? Analizeaza viata omului si partea de software. Fa ceva acolo, nu la creier. Daca ti se viruseaza calculatorul, il repari cu surubelnita? Solutia la suferinta umana nu consta in droguri. Si-au cautat multi fericirea in droguri si nu au gasit-o.

Ideea este ca, ca sa vezi ce defectiuni sunt in creier, trebuie sa trimiti nanoboti care sa analizeze exact defectul unde si de care e, pana cand nu facem asa ceva, nici o sansa, mai dureaza cateva sute-mii de ani poate pana acolo.
Sa intre prin receptorii aia si sa stie cum e nornalitatea, si sa si corecteze treburile pe acolo.

Asta daca e o defectiune fara leg cu genetica, dar este ceva pur mostenit, atunci analizand softul din gene afli exact schema si afli cum arata defectiunea data de acele gene, e foarte complicat. Se mai poate si asa, dar si cu nanoboti.
Ca acolo scrie "peste n ani creierul, inima va suferi cutare modificare". Si scrie si ce inseamna modificarea aia, si poti interveni tot cu un soft care sa readuca chestia la normalitate.

Pana atunci e o prostie ce zice placebo "nu s-au gasit gene care dau x boala", pai suntem cucu pe genetica inca, ce sa gasim ?

Daca vom mai trai peste mii, zeci de mii de ani, vom ajunge sa facem un om de la 0 cu toate caracteristicile dorite de noi. Dar cu poluarea asta nu apucam nici 200 de ani sigur.
Stii sa programezi totul de la zero cum vrei tu, si viteza de imbatranire si tot, poti face ca daca ajungi la 30 ani, sa dai inapoi anii, o sa fie super tare daca o sa fie.

Deocamdata in psihiatrie nu merge in nici un fel decat medicatie pe incercare, atat. Zic cand e vb strict de o boala psihica de tratat unde nu merge cu terapie (si terapie merge in cazurile mai simple), orice altceva e iluzie de pus in carti ca sa fie vandute.

Cum adica suntem cucu pe genetica? Traim in epoca post The great genome project. Studiul tuturor genelor individuale si corelarea lor pe toate afectiunile cunoscute s-a facut deja. Avem boli rare, cu incidenta 1/100.000, pe care avem gene. Avem genele pe tot, nu mai suntem in anii 80.

Doar o parte mica din afectiunile medicale au o cauza genetica. De ce te mira ca la cele psihologice cauza nu este genetica, in conditiile in care majoritatea covarsitoare a afectiunilor medicale, nu psihologice, NU au o cauza genetica? Chiar este o idee asa extravaganta?

E o gluma despre psihiatrii bioreductionisti: De cativa ani, s-au modificat regulile la fotbalul american pentru ca se loveau prea des la cap si aveau o rata uriasa de contuzii. Daca ai intreba un bioreductionist, ti-ar spune ca e de la genetica, nu de la lovituri. Ar spune ca unii sunt inferiori genetic si deaia fac contuzii mai usor, asa ca nu trebuiau modificate regulile :))

A fost chiar si un studiu recent care a luat pruna de aur. Un psihiatru sustinea ca partidul politic cu care votezi e determinat de genetica, bazat pe un studiu pe gemeni in care a iesit ca gemenii tind sa voteze cu acelasi partid politic :)))

nu mai da exmplul cu alcoolul ca nu-ti face cinste. alcoolul in comparatie cu medicamentele deregleaza neurotransmitatorii, nu ii echilibreaza. tu nu stii chestii de baza de medicina a creierului

costy a punctat bine cu nano tehnologia. nu ai cum sa reglezi creierul atat timp cat nu poti fi intruziv cu el, sa prevlevezi anumite substante pt analize. nu poti sa bagi acul in vena creierului sa vezi care e chimia. deocamdata suntem intr-un punct al medicinei in care investigatiile sunt mai rudimentare. tu visezi cai verzi pe pereti.

parca ai fi un copil care se plange la parinti ca nu sunt la fel de bogati ca alti parinti. nu mai fi atat de suparat pe medicina. nu e usor sa vii cu solutiile futuristice (ca nano tehnologia) in conditiile in care noi abia evoluam in alte domenii.

ca sa te completez la raspunsul cu complexitatea creierului. noi ca societate functionam ca un creier. asa cum creierul are parti decizionale si parti de analiza diferite, asa si societatea are aspectele astea in care comunicam intre noi ca sa obtinem anumite rezultate

legat de ultimul meu paragraf... am vrut sa zic niste chestii dar s-ar putea sa te jignesc subtil, si nu vreau sa fac asta. voiam sa asociez ideea de neuroni cu oamenii in general. unii neuroni aduc contributii, altii te trag in jos

Mai am umpic si aud ca taierea in doua a creierului pe orizontala (lobotomia) echilibreaza creierul, nu il dezechilibreaza fata de starea naturala. Probabil de aceea si functioneaza atat de bine omul dupa lobotomie, facut leguma cu o varsta mentala de 3 ani. Atat alcoolul cat si orice alt drog psihotrop deregleaza neurotransmitatorii.

In stare naturala, ne-alterata de consumul de droguri, creierul unui om deprimat, nebun, etc. nu se diferentiaza pe RMN/tomograf sau orice alt aparat de un creier "normal". Doar dupa consumul de droguri, psihiatrice sau non-psihiatrice, putem observa astfel de diferente pe aparate. De aceea nu exista marker biologic si nici test pentru vreo afectiune psihiatrica. In schimb, pentru consumul de alcool sau droguri psihiatrice, exista.

Un exemplu bun este suprasenzitivizarea receptorilor de dopamina cauzata de neuroleptic. Daca blochezi circuitul natural al dopaminei in creier, acesta compenseaza prin suprasenzitivizarea receptorilor, lucru vizibil pe aparat. Micsorarea severa a creierului cauzata de neuroleptic este iarasi ceva vizibil pe aparat. Ba chiar cea mai celebra neuroloaga din lume, inventatoarea tomografului, a starnit scandalul despre micsorarea creierului din 2013 in urma caruia s-au redus la jumatate dozele legale.

Despre analizarea creierului, sunt perfect de acord ca nu prea se poate face. Si daca s-ar putea face ar fi oricum inutil, intrucat e mai complex ca economia unei tari. Dai o cheie franceza intr-o parte si te trezesti ca dereglezi in alte 5 parti, la fel cum se intampla cu masurile luate in economie. Asta e un motiv in plus impotriva folosirii iresponsabile de droguri psihotrope.

In schimb, pe genetica am terminat studiul tuturor genelor si asocierea lor cu toate afectiunile, inclusiv cele mai rare dintre ele. "The great human genome project" s-a facut deja, nu mai suntem in anii 80.

vcc, nu are rost sa ne mai batem capu, ca nu are cum sa inteleaga.
Eu zic de nanoboti care sa intre prin creier si sa repare fara a afecta fizic, ei zice de taierea creierului in doua, de parca omu e facut sa mearga bine asa.

El este un om cu probleme care vede ca nu iese din situatie, si se apara psihologic la nivel inconstient prin aceasta speranta desarta, asta e mecanismul, nu e el de vina, inconstientul ii face asta, ca altfel n-ar putea suporta situatia.
Ca daca nu avea prob nu mai era aici.

Nu am avut o zi de depresie in viata mea, fericirea e calitatea mea numarul 1. De aceea imi si permit sa dau sfaturi. Singura afectiune psihologica pe care am avut-o a fost OCD in copilarie si l-am eliminat complet de atunci, din copilarie, fara droguri sau psihologi. Iarasi un motiv in plus sa imi permit sa dau sfaturi. Sfaturi despre depresie se ia de la fericiti, nu de la tristi. Sfaturi despre OCD se ia de la cine a avut si a scapat de el, nu de la cine nu a scapat niciodata. Iar pe psihoza, cu 6 persoane cunoscute care si-au revenit complet, partial si datorita mie cel putin la 3 dintre ele, iarasi imi permit sa dau sfaturi. Forumist am fost pe minim 10 forumuri la viata mea, pe diverse subiecte.

"nanoboti care sa intre prin creier si sa repare fara a afecta fizic" - nu este la nivelul asta neurologia momentan (asta tine de neurologie, nu de psihiatrie). Psihiatria deabi a trecut de la taierea creierului in doua pe orizontala (lobotomie, pentru care s-a dat si premiul Nobel pentru medicina in 1949) la lobotomia chimica - la stingerea creierului in proportie de 70%+ cu neuroleptice. Tot atunci in anii 50 a facut trecerea, cand nu se inventase Dacia si Oltcit. Dacia 1100 a aparut in 1967. La nivelul asta e psihiatria momentan, la nivel de dinainte de dacia 1100, nu la nivel de nenoboti.

Medicina era un domeniu cu valoare zero inainte de 1900. Aproape toate tratamentele medicale erau reversaluri medicale criminale sau in cel mai bun caz ulei de sarpe. De aceea oamenii se fereau de doctori (numiti "vraci" pe vremea aia) si nu erau respectati in societate. Sti ce anume a determinat trecerea la medicina moderna? Descoperirea markerilor biologici. Aia care lipsesc cu desavarsire pe toate afectiunile psihiatrice. Fara aia, esti in evul mediu. Nu te diferentiezi cu nimic de un vraci.

Placebo, te documentezi intr-un mod foarte superficial.
"Medicina era un domeniu cu valoare zero inainte de 1900."
Vaccinul impotriva variolei a fost descoperit in 1796.

"la lobotomia chimica - la stingerea creierului in proportie de 70%+ cu neuroleptice"
Pe mine Abilify-ul ma face sa functionez mai bine.Nu imi "stinge" creierul, ci din contra.

Ma, speranta nu mai e, o sa vina WW3 sigur, deci Placebo, aici sa ne gasesti tu solutii acuma, sa te vad. Ca la vrajeli de solutii ptr boli te pricepi.