Ajutor ! sunt in pragul disperarii, si simt ca nu mai pot rezista !

Va rog frumos sa ma ajutati cu un sfat, sunt in pragul disperarii, si simt ca nu mai pot rezista !
Am 31 de ani si nu stiu incotro sa o apuc...nu sunt multumit de mine si am o sumedenie de probleme care apasa pe umerii mei.
Sa incep cu ce e mai infricosator pentru mine.in cateva luni ne expira cotractul de inchiriere a locuintei si odaca cu expirarea lui ne paste evacuarea, , casa in care locuiesc impreuna cu mama si fratele meu a fost revendicata de fosti propietari, iar cine a preluat cladirea deja a deschis un hostel si prevad ca intentioneaza sa se extinda in apartamentul nostru, deci evacuarea e garantata. Ma inspaimanta gandul acesta din 2 motive :
1. pentru ca am investit personal in aceasta casa(bani si energie) si acum realizez ca am facut atat de multe sacrificii degeaba.. Casa in care locuit atatia ani a fost in conditii groaznice, fara baie, camere pline de mucegai, nezugravita, mizerie cat cuprinde peste tot
De ce am crescut asa? Din cauza ca am avut 2 parinti care nu s au inteles deloc..au facut 3 copii si ne au lasat in voia sortii. Tata a fost alcoolic si mama a fost singura care s a zbatut sa ne tina pe linia de plutire.
2. pentru ca acum fiind in acest prag realizez ca s ar putea sa ajung rau de tot. Nu am pe ce ma baza nici pe cine...jobul care il am e un job mediocru, castig binisor dar ma gandesc ca ar trebui sa fac mai mult. Nu am decat liceul terminat, fara sa fii luat bac ul si nici macar nu ma consider bun in meseria pe care o fac. AS vrea ceva mai bun dar nu stiu cum sa o fac(aici stiu ca tine doar de mine daca aspir la mai bine, asa ca nu am sa insist). In schimb imi fac griji pentru fratele meu care are o dependenta intensa de jocuri de noroc, are 36 de ani, fizic este terminat, momentan angajat dar in ritmul in care isi traieste viata ma gandesc ca sanse multe nu mai are sa fie mai bine, iar gandul asta ma termina. Tin la el dar nu stiu ce sa mai fac si nu stiu ce o sa facem impreuna dupa ce vom fii evacuati. Pe mine ma bate gandul sa ma mut singur caci altfel risc sa imi distrug viata complet..ma gandesc ca daca nu ma desprind de ei nu o sa reusesc niciodata sa imi vad de viata mea.
Alta mare problema a mea ar fii dragostea...cazul meu poate usor sa intre in categoria tara arde si baba se piaptana dar, asta imi este povestea de viata...cunosc pe cineva de la inceputul anului, din alt oras, deci o relatie la distanta
Decand ne am cunoscut am trait numai in tensiune pentru ca ea are alt statut (femei de cariera, independenta) iar eu am incercat sa tin pasul cu ea, sa ma mut la ea, sa ne facem un viitor impreuna...pe parcursul relatiei mi a demonstrat ca nu pare a fii genul de persoana de incredere, ca aspira la altceva si eu totusi am insistat, pana in ziua de azi.
Urmeaza sa ma mut la ea, cel putin asa ne am propus pentru a vedea daca relatia poate sa mearga sau nu, iar eu sunt total sceptic. Sunt sceptic pentru ca nu o simt ca tine cu adevarat la mine, pentru ca mi a dat motive sa cred ca daca ar fii sa gaseasca ceva mai bun nu ar ezita sa faca pasul, pentru ca decizia care a luat o in privinta mutarii a luat o pentru a salva aparentele(in familie, la munca, cu prietenii) pentru ca tututor le a povestit despre intentia noastra, la un moment dat cand eu am pus presiune, spunandu i ca ori ma mut in oras cu ea, sa fim mai aproape unul de altul si pentru a vedea daca suntem compatibili sau nu, ori ne despartim.
Daca ar fii sa ma mut, ar trebui sa mi dau demisia de la job ori sa imi iau concediu 2 saptamani si sa sper ca in acest timp pot sa mi dau seama daca ar putea fi ceva frumos intre noi sau nu. Am incercat de mii de ori sa ma despart de ea, mai ales in urma nenumaratelor situatii din care am tras concluzia ca nu e fata potrivita pentru mine, dar nu pot, pur si simplu nu pot fara ea.visul meu in ultimii ani de zile, mai ales in perioada in care am lucrat in strainatate si am avut timp sa reflectez asupra nevoilor mele a fost sa mi gasesc exact tiparul ei de fata, care sa ma motiveze sa devin mai bun, care sa fie desteapta, si sa o pot iubii...se pare ca am gasit o dar nu am incredere in relatia noastra.
Ma mai gandesc pe de o parte ca aceasta insistenta a mea asupra relatiei cu aceasta fata sa nu fie din cauza posibilitoriilor de a fugi de realitatea...si la asta m am gandit si v as ruga sa va dati cu parerea si d.voastra despre acest caz.
Va rog ajutati ma, , , sunt atatea intrebari pentru mine la care nu reusesc sa gasesc raspuns. Va mu;ltumesc!

Incercati totusi sa nu va pierdeti si serviciul.

Incerc sa fiu scurt.
Eu in viata, am facut lucrurile cele care m-au ridicat cel mai mult, nevoit de imprejurari, si in timp scurt. Deci e posibil ca inchizandu-se o usa sa se deschida alta. E bine cum gandesti legat de relatia asta adica ori merge-ti mai departe sau STOP joc. Am sa iti spun o alta poveste. Vorbeam cu sotia mea si ea a spus, "Nu vreau sa stam impreuna fara sa fim cununati. Vreau sa ne casatorim." Atunci pe vremea aia in jurul lui 1990 tinerii nu stateau fara sa fie casatoriti. Si desi aveam doar 23 de ani am realizat ca am facut cea mai buna treaba ca ne-am casatorit. Am devenit una in toate, decizii, strans de bani, copil, obiective diverse etc. Tot asa aveam probleme in familie, taicameu nu era alcoolic, dar cand bea alcool nu dupa multa vreme incepea scandalul. La ea am dat de niste socrii iubitori si echilibrati.
Aveam un duhovnic care totdeauna recomanda ca tinerii sa nu locuiasca impreuna fara sa fie casatoriti. Si zicea bine! De ce sa mai treaca nu stiu cati ani fara sa stii directia in care mergi, te certi ptr te miri ce si te desparti. Dupa cum te vad vrei siguranta, vrei un viitor comun cu fata asta.
Legat de neincredere fata de ea, gandeste-te bine sa nu fie un comportament dobandit, adica vazand atatea in familia ta, poate tot asa mama ta nu avea incredere in tatal tau si probabil ai tot tiparul ala de gandire.
Legat de faptul ca ea e femeie de cariera, independenta.Sa stii ca Dumnezeu leaga "inul cu bumbacul in tesatura" nu stiu daca ma intelegi. Adica poate lega oameni diferiti si sa iasa o "tesatura" minunata. Cand oamenii se potrivesc 1+1 da 4. Adica oamenii astia se complecteaza, isi complecteaza minusurile si adunati dau 4 nu 2.
Adica cred ca a trecut ceva timp, daca zici ca ai fost si in strainatate si totusi inca sunteti impreuna. Deci ceva potrivire exista. Eu nu te cunosc, dar dupa cum spui, si cum am cunoscut, oameni care venind din familii cu probleme, au incercat sa isi schimbe viata cu 180 de grade fiind adulti. Te vad in categoria asta.

Deci mai ales cand ai 31 de ani, e bine chiar la mai mult decat stati impreuna, sa te gandesti la casatorie, ca ani trec si poti sa te certi dintr-o data, si ai dat niste ani ai tinereti cuiva iar tu te-ai trezit ca ai 40 de ani si deja e mai greu atunci sa gasesti pe cineva pe gustul tau. La varsta asta te poti modela usor unul dupa altul. Dupa cum spui fata asta poate sa te motiveze sa fii mai bun, sa mergi in sus. Deci orice decizie trebuie sa o iei singur, dar in ce te priveste pari ca ai gasit omul potrivit. Deci eu cred ca vei regreta daca nu vei merge mai departe, si cum am zis daca totul e OK sa mergi si mai departe dar sa nu lasi sa treaca timpul. Adica dupa cateva saptamani, sa vrei(vreti) casatorie daca totul este ok.
P.S.La pct 1 puteati singuri sa zugraviti apartamentul si sa face-ti curatenie. Am zugravit singur de n ori apartamentul, chiar mai mult am dat cu glet, sau am izolat camere pe interior. E drept sotia mea totdeauna m-a sustinut cu o vorba buna, cu un zambet dragalas, cu spalatul sculelor.

Va multumesc foarte mult pentru mesajul primit de la dumneavoastra. In el am recunoscut multa bunatate
Si amabilitate, semne ca dumneavoastra sunteti un suflet bun, nobil.
Va multumesc mult !

Mlop bun nu este decat Dumnezeu! Eu nu sunt decat un om (pacatos) care incearca sa ajute alti oameni, la fel cum eu am fost ajutat in primul rand de Dumnezeu, si apoi de alti oameni. Incerc sa imi platesc din multele pacate.
Vezi ca o sa iti trimit PM.

poate o solutie este cererea in casatorie, asta va responsabilizeaza pe amandoi, desi este un pas greu iar un refuz ar fi greu de digerat, dar cu siguranta exista ceva ce va tine impreuna. Stiu doar ca Bunul Dumnezeu binecuvanteaza casatoriile si nu statul in concubinaj. Mult succes iti doresc