Ajutor - anxietate - ipohondru

Buna ziua sunt un băiat de 17 ani dar in ultimii 2-3 ani nu pot sa fiu un om normal, în primul rând sunt impohondru, încă de când eram mic 10-12 ani aveam probleme cu stresul si gândirea negativă, daca vad o stire pe net despre o boala grava incep sa ma documentez despre ea si incep sa i simt simptomele, totul a inceput parca dupa 2 operații la unghie si un atac de panică, simțeam că nu mai pot sa respir, dureri in piept partea stanga dar totul sa oprit pentru cateva luni, acum 2-3 ani simțeam dureri ascutite in cap si o presiunea dar au trecut până acum 3 luni, am avut probleme la testicul ma durea, imediat am citit pe net despre cancerul testicular am fost speriat nu mai stiam ce sa fac, am fost la doctor totul s a rezolvat mi a facut ecografie si totul a fost bine, am fost linistit pentru 1 saptmana, după am observat ca o alunita arata ciudat am citit despre melanom eram sigur ca am alunita parca ma durea nu stiam ce sa fac, mi s au umflat cativa ganglioni la gat credeam ca e de la alunita nu stiam ce sa fac eram speriat nu mai puteam sa fac nimic, am fost la dermatologie, am făcut o dermatoscopie totul era bine, am fost bine pentru cateva saptamani, până când au revenit înțepăturile scurte de 1-5 secunde care nu sunt foarte dureroase doar le simt putin, ele sunt pe la ceafă dar cel mai des la creștet și pe latera/tample, a apărut si presiunea care am avut o si acum 2-3 ani odată cu înțepăturile, citesc pe net de o săptămână în continu despre asta, sunt stresat mereu, acum de cand am citit despre amortirea degetelor si a mâinii simt ca imi amorteste uneori, cred ca am probleme mentale care imi cauzează durerile, recent am fost si la orl am rinita alergica si este extrem de inflamata, am citit si despre durerile de gat si cancerul la gat, cand citeam simptomele parca le simteam dupa control acelasi raspuns nu ai nimic, dar acum ma confrunt cu problema la cap, mereu cand scap gasesc o durere noua, cea veche dispare, sunt stresat mereu, nu stiu ce sa mai fac daca puteti sa ma ajutati cumva, multumesc anticipat. Pe partea psihică am probleme de mic : mereu mă gândesc la ce e mai rau, daca un prieten sau cineva din familie se simte rău sau lipsește pt ceva timp, nu răspunde la telefon, imediat cred ca ori are o boala, ori a pățit ceva si nu răspunde, ma panichez repede si imi e frica de orice

V-ar prinde bine niste sedinte de psihoterapie.

Credeti ca e o problema mentală? Sau fizică..

Ipohondria e o problema mentala. Adresati-va unui psiholog.

Mentala. Ipohondria e o tulburare psihica, nu fizica. Tulburare nosofobica sau poate Tulburare (psihica) cu simptome somatice -dar nu o lua ca un diagnostic, un diagnostic se pune doar de medic, in urma unei consultatii fata in fata.. Orice ar fi, e legata de anxietate. Cred ca are dreptate Clara, poate ti-ar face bine psihoterapia. Daca nu, te paste un drum la psihiatru si un tratament impotriva anxietatii.

@ CatincaR

Cred ca tinerii din ziua de azi sunt mult mai receptivi la tratamentele pentru anxietate sau depresie.

Salut Sebi17,

Chiar vroiam sa deschid un topic asemanator... Tot asa sunt si eu, dramatizez cam mult iar ipohondie sunt marca inregistrata si iti dau si un exemplu. In 2010 cred ( nu eram diagnosticat ) cand a fost acel taraboi cu gripa ah1n1 si o prezentau pe toate posturile eu am fost internat si izolat la infectioase. De ce ? febra 38, tuse seaca, dureri musculare iar dupa o zi mi-a dat drumul, sanatos. Pe langa asta daca iau un medicament nou sa zicem si citesc prospectul 60-70% din reactiile adverse le fac :)


Sufar si de atacuri de panica si anxietate tratata cu cipralex, intrerupt iar tratat si tot asa, de vreo 6-7 ani tot fac cure cu cipralex de 1-2x pe an. dar din pct meu de vedere acestea s au declansat de la un stil de viata dezordonat ( intre 18-24 ani, nu exagerez dar nu m-am culacat niciodata mai devreme de 7 dimineata ) + cola + distractii, stres, apoi ceva hasis si cate o marijuana :). Asta cred eu pe langa faptul ca am facut box de performanta 8 ani, medaliat la nationale participant la europene s.a.m.d si daca stau si ma gandesc de mic aveam probleme cu emotiile, eu eram de ex. campion national si aveam emotii cand boxam cu un incepator si sa zic asa din prima zi de sport nevrand sa implic "miile de pumni" luati in cap intrucat de mic am fost mai "emotiv".


Oricum ce sa ti spun, am 35 de ani, traiesc cu asta, nu mi afecteaza viata intr-un mod major si nu ma mai deranjeaza acesta ipohondrie. Ajunsesem ca daca nu ma durea nimic sa am probleme, sa mi fac ganduri, dar ce am ? :)))))))) Acum am luat o in partea cealalta, nu ma mai controlez. pun totul pe psihic... :)


Ma rog, sa speram sa fie bine si la tine si la toata lumea, sa fim pozitivi si sa ne gandim ca tot timpul e loc de mai rau :) Sunt spitalele pline de tot felul de cancere si tot felul de boli autoimune. ne impacam cu ideea e totul e in cap chiar daca la un moment va fi si in corp dar pana atunci traiti-va viata :)