anxietate

Buna ziua! Va scriu cu intentia de a gasi la dumnevoastra solutia, sfatul, ideea, cum doriti dumneavoastra sa o numiti, pentru problema pe care incerc si vreau sa o rezolv cu soltia mea, care in ultima luna, prezinta simptome de anxietate-depresie.Eu am citit cateva lucruri despre aceasta problema, si am inteles ca este bine ajutorul unui psihiatru.Problema grava este ca sotia nu are incredere si nici nu crede ca trebuie sa mearga, ba mai mult nu asculta de nimeni( mama, tata, de mine, sora, prietene) si ca nu este solutia ceea mai buna pentru ea.

Vrea sa va spun si problemele si comportamentul ei, ca sa intelegeti despre ce este vorba si daca reusiti sa ma indrumati spre ceva cu care sa o pot ajuta, si a ne ajuta pe toti, avand in vedere ca pentru ea suferim ata eu cat si parinti ei, si in plus afecteaza si relatia noastra de casnicie.

Ea in ultima luna, in primul rand ca are foarte des schimbari de comportament, asta insemnand trece de la o stare la alta, trista, fericita, dar si are un comportament schimbator fata de persoanele din jur.Vreau sa va spun ca in mine vede cum se spune oaia neagra, nu accepta de la nimeni critici, sfaturi, nu accepta sa i se comande, sa fie criticata ba mai mult a inceput sa se creada cu bani, bogata si are anumite vise ale ei, sau mai bine zis o lume a ei, chiar luand decizi care momentan pentru ea nu sunt foarte utile si avantajoase.A inceput chiar sa consume alcool, ceea ce in 5 ani de casnicie credetima ca nu suporta o femeie sa bea.In pricipal se observa ca este foarte rece cu mine, iar de multe ori prezenta mea, ii aduce o stare de stres, iar la obisnuita intrebare 'ce are?' spune sa o las in pace, ca vrea sa fie singura, ca nu vrea, sa vada, pe nimeni, si ca iam facut mult rau, ca nu intelege ce este cu ea si ca viseaza si se gandeste numai sa faca lucruri rele.Acuma va spun si ca viata noastra de cuplu nu a fost una normala, ba mai mult au fost probleme, stres, chiar multa neglijenta din partea mea, asta datorita faptului ca nu lucram si doar eu aduc bani in casa, din micile afaceri ce le fac, si asta necesitandu-mi mult timp sa fiu plecat, sa fiu si eu sub stres, dar niciodata la noi in relatie nu a fost violenta. La intreabrea daca vrea sa ne despartim, raspunsul ei a fost ca nu, dar ca vrea sa fie lasata in pace ca sa inteleaga ce se intampla cu ea, ce vrea si sa isi puna la punct toate gandurile.Nu vreau sa uit sa va informez ca ne foarte streseaza pe toti cu problema ca ne spune mai tot timpul ca pleaca in lume de una singura, si asta impacientand pe mine in primul rand, dar si pe parinti nostri, pe prietnei.Avand in vedere situatia si reactia ei la prezenta me, am intrebat-o de foarte multe ori, atat eu cat si parinti ei, prietnele ei, daca ma mai iubeste, sau daca mai vrea sa stea cu mine, iar raspunsul ei a fost DA, doar ca vrea sa isi puna gandurile la punct si ca sa inteleaga ce vrea sa faca.

Dupa toate aceste randuri, si cu speranta ca veti reusi sa intelegeti ce se intampla, v-as ruga nu ca sa imi da-ti un sfat pentru ca eu acum sunt gelos, sau ca simt ca pierd ceva, sau din principiu de orgoliu, ci doar din faptul ca o iubesc, si simt ca ceva se intampla, ceva aparte care credem toti se poate rezolva printr-un mod sau altul, dar negasind strada cea mai buna.Problema mare este ca nici eu in casa nu stiu foarte bine cum sa reactionez si sa ma comport prea bine cu ea, iar de multe ori deciziile ei nu sunt cele mai bune, ba mai mult afecteaza si starea ei, si pe noi ceilalti, si asta ma refer ce se ia si pleaca, fara sa spuna unde, raspunzand prin simplele cuvinte'NU E TREABA TA sau A VOASTRA, sau AM TREABA'.

V-as ruga atat cat puteti si reusiti sa imi da-ti sfaturi despre cum trebuie sa ma comport cu ea, daca este vreun tratament care iar putea fii benefic, daca avetii cateva ideei despre cum ar trebui sa fie modul de viata in astfel de momente, si nu in ultimul rand ca am uitat sa va spun, are o prietena buna pe care o suna sotia mea tot timpul spunand-ui sa mearga impreuna la o plimbare, iar de multe ori aceasta refuzand la insistentele noastre de a o lasa in pace pe sotia mea, refuza si motiveaza ca nu se poate intalni, iar sotia insistand foarte mult, ca trebuie sa iasa la plimbare, ca nu poate sa stea singura, ca ii trece numai lucruri urate prin cap si plange.Deci ceea ce nu intelegem si nu stim este de la ce poate sa aiba o depresie asa mare, si daca este un tratament ce ni-l puteti recomanda, si cum trebuie sa ne comportam fata de ea, si ei ce i-ar fi de folos sa faca, pentru ca sa depaseasca aceste momente? Credetine ca asteptam un raspuns cu nerabdare si va multumim de intelegere.

Va multumesc anticipat! -*


(*modificat de admin)

In primul rand va multumesc pentru amabilitatea de a mi raspunde. Inteleg ideea dumneavoastra, si credetima ca incerc din suflet sa o ajut, dar nu vede in mine o persoana negativa, iar fata de prietena ei ceea mai buna, are o putere de convingere mai mare. Eu am vorbit si cu aceea prietena si cred ca fiind copila, avand 21 ani, nu intelege stare sotiiei mele. Ideea este sa pot sa o conving sa mergem la un psihiatru si sa reusim sa incercam daca se poate si sa salvam casnicia.Apropo de ceea ce spuneati legat de moarte, nu am precizat ca nu odata ne spune ca vrea sa fie singura ca, se duce iin lume, ca se omoara. deci credetima este si o suferinta pentru mine, si un cosmar. va multumesc

Buna ziua,
Pare a fi ceva mai serios decit o simpla problema de anxietate sau de depresie. Sint probleme multe in lucrurile pe care le povestiti dv., si casnicia dv. nu este prima problema. Aceasta este doar o consecinta a starii psihice a sotiei. Este putin probabil ca un psiholog sau si mai putin, simple discutii cu cineva apropiat sa ajute. Sigur ca un diagnostic online nu se poate pune; dar la prima vedere, pare a fi o afectiune pentru care tratamentul este foarte complex si in general se incepe in spital. Ar fi ff important de vazut de un psihiatru. Asta e foarte greu de facut cu astfel de pacienti. In prima faza as incerca sa vad daca exista in toata starea aceasta ceva ce o deranjeaza pe ea, nu pe dv; e mai probabil sa vrea sa vada un dr pentru asta. Adica, daca de exemplu nu reuseste sa doarma, puteti sa sugerati sa vada un psihiatru pentru somn. Sau anxietatea: de cele mai multe ori e foarte neplacuta pentru pacienti, si uneori accepta un consult ca sa scape de ea. Daca asta nu se poate, adevarul este ca solutiile sint limitate in cazul asta. Ce fac cei mai multi pacienti in situatia asta este ca atunci cind apare o situatie de criza, adica de exemplu o manifestare mai agresiva, ori solicita salvarea ori vin cu pacientul direct la o camera de garda. Atunci e internat si primeste tratament. Stiu ca este o solutie dureroasa, dar ce incerc sa spun este ca fara tratament rareori lucrurile sint mai bine de la sine.
Multa sanatate.
Nu ezitati sa mai scrieti daca aveti intrebari.
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

va multumesc la toata lumea care imi scrieti si imi dati o mana mare de ajutor!
da problema mare este ca e greu de convins sa faca ceva, ba mai mult nu accepta nici sfaturi de la parinti. Problema care spune ea ca o afecteaza cel mai mult este ca eu am neglijat-o in acesti 4 ani, ca nu am reusit sa facem nimic, ca nu intelege ce iubire am eu pentru ea, ca nu are siguranta si incredere in mine. Acestea spuse, luand in ansamblu, se poate spune ca este adevarat si de inteles, problema ei, dar problema nu se rezuma aici, ci este cu foarte multe amanunte, pentru ca, nu ar mai sta cu mine, iar la intrebarea daca mai vrea sau nu sa stea cu mine, raspunsul ei este da, numai ca vrea sa fie lasata in pace sa isi linisteasca gandurile.O alta problema, in aceste lucruri, este ca are o prietena, care are 21 ani, si nu are un comportament sau un caracter, care sa fim noi, (eu, parinti mei, si ai sotiei) foarte linistiti.Pentru ca asa cum stim noi, si am inteles, nu are multe lucruri pozitive de invatat de la ea, si atunci, avem frica de a nu ajunge intr-un cerc vicios.Dar iarasi revin, nu se poate opune nimeni sa nu se intalneasca, deoarece eu am stat de vorba cu aceea prietena, iam spus sa o mai lase in pace, dar sotie nu se poate abtine, sau nu vrea, sa nu o sune, sa nu o caute.Si aici, este o chestiune, cum se spune, cautam acul in caru cu fan.Dar cu speranata ca din discutii, care le port aici pe internet, cu parinti, cu prieteni sa inteleg bine, si ca reusesc sa ma comport in modul adecvat pentru a o aduce inapoi la casa ei, aproape de parinti ei, si daca se mai poate si aproape de mine.

Repet, ca una dintre stari de nervozitate, o are mai mult in prezenta mea, dar si de multe ori cand eu plec, ea este nervoasa, si totodata, are momente cand in casa, sunt si eu, si cauta sa imi vorbeasca.Ceea ce am inteles este ca are si o frica sa ia o decizie in privinta noastra. Dar o problema mare este si ca nu a fost odata, cand ne spunea ca o sa plece, ca ea face cursuri de modele, si ca va ajunge mare, deci pentru noi cred ca sunt momente de delirati.Iar toate acestea ne doboara si pe noi, pshihic, si fizic.
Am si eu cateva intrebari:
Ar fi bine sa plec eu, undeva, sa stau si sa o las singura, o perioada?
Este bine sa nu iau nici o masura impotriva prieteniei ei cu accea prietena?
Comportamentul meu, fata de ea, trebuie sa fie unul impunator, sau sa las un pic dupa ea?
exista ceva medicamente care iar face bine, sa nu o afeceteze negativ, si as reusi sa i le administrez, in bautura sau mancare, pana as ajunge la un moment de calm sa o conving sa facem o vizita la un medic?
Va multumesc!

Buna ziua, Siciliano! Medicamentele care ar putea sa o ajute pe ea nu se dau fara prescriptie, asa ca nu prea ai ce sa faci in privinta asta, decat sa gasesti o cale, si asta cat mai urgent, sa ajungeti la medic psihiatru intr-o prima faza, macar cat poate sa i se administreze medicamente, iar apoi la psihoterapeut, unde va descoperi cauza a ceea ce i se intampla si calea spre vindecare. Nu cred ca ar fi bine sa opresti prietenia ei cu acea tanara de care spui. Din contra, aliaza-te cu ea si convingeo ca sotia ta si prietena ei totodata are nevoie de sprijin! Mobilizati-va pentru a va regasi fericirea!

Mai am o intrebare, care ma doare foarte mult! Avand in vedere prietenia care o are cu aceasta fata, o face sa fie foarte mult plecata de acasa, iar pentru mine este si tot mai mare, un semn de intrebare? nu risc, prin a pierde casnicia pentru ca sufar si eu, si cum se spune doi ochi care nu se vad se uita, iar ea avand starea asta de depresie, sa nu regaseasca linistea in altcineva?

ce inseamna ca este plecata de acasa: toata ziua sau zile si nopti intregi? te temi ca va gasi alinare in fata respeciva si va uita de tine? ce facem noi aici pe internet se numeste - de la un anumit punct incolo - ca discutam discutii. Cred ca ai prins deja ideea cam ce ar trebui de facut si nu mai ramane decat sa faci, pentru ca discutand fara sa treci la actiune s-ar putea doar sa iti prelungesti agonia. Toate temerile tale se vor risipi(sau vor face loc altora) in momentul in care veti actiona in sensul de a face ceea ce trebuie: psihiatru, psiholog. Si fa-o cu curaj pentru ca vei descoperi ca toate problemele voastre au solutii! Risti intra-adevar sa iti pierzi casnicia daca veti continua fara sa luati masuri.Asta daca tot ce ai spus mai sus este adevarat.

Multumesc doamnei maria pentru raspuns, si credeti-ma ca este adevarat, tot ceea ce am scris.Problema pentru noi este cum sa o convingem sa mearga la psihiatru, pentru ca nu vrea, spune ca este capabila sa isi revina si singura.

Dar ce facem noi ? pentru ca ne distrugem, si suferim?

este destul de complicat sa vorbim asa, ipotetic, insa ai putea alege intre: 1) a purta o discutie cu ea in care sa impingi limitele si sa ii spui ca vei lua tu masuri serioase, daca nu are de gand sa faca ceva in ceea ce priveste sanatatea si starea ei actuala. Ai grija sa ii enumeri exact care sunt lucrurile care te deranjeaza, fara sa faci atac la persoana ei si fara sa dai tu interpretarile care iti vin si vezi ce spune. Mai spune-i si ca orice ar fi esti langa ea, pentru ca asta reiese din ce tocmai ai scris, si ca va avea parte de tot sprijinul tau si al parintilor ei. Fa toate asta fara ca sa se simta amenintata sau judecata in vreun fel. 2) las-o in pace cateva zile, fara sa o mai intrebi ce mai este cu ea, unde se duce, si altele si poate va dori ea sa initieze schimbarea. 3) fi atent la cum evolueaza lucrurile: daca persista acele idei de grandoare(bani, model) si cele legate de moarte poate ca ar trebui sa chemi acasa un specialist. Dar asta cu mare atentie din partea voastra, a celor dragi. Desigur ca tot ceea ce tocmai am zis ar putea sa ajute sau nu, ai putea sa faci tu ceva sau nu, insa cred ca stii foarte bine ce este de facut si fara ajutorul nostru, al oamenilor de pe internet. Mult noroc.

Va multumesc mult, penrtu raspuns, si pot sa va informez ca de aceea si caut sa fiu langa ea, din doua motive, o iubesc, iar dumneavoastra ati precizat 3 puncte, ideei care ar trebui sa le fac, si am luat atitudinea de la punctul 2 de a o lasa in pace, si incet, incet observ schimbare, in a reincepe comunicarea.Este greu si pentru mine, ca nu ma asteptam la asa o reactiee a ei, dar stiti cum e, tot ce vrea dumnezeu se intampla.Oricum va multumesc mult pentru ca sunteti alaturi de noi cei care avem probleme.

ajutati-ma urgent! va rog mult de tot. Trimitetimi un nr de telefon la care sa pot vorbi cu cineva in domeniu, urgent!.Sotia miercuri a plecat, fara sa spuna la nimeni, si doar nea trimis mesaj ca isi cere scuze ca nu a anuntat pe nimeni, dar pleaca cateva zile din oras sa se linistesca. Eu o sun nu imi raspunde, mama ei o suna nu ii raspunde, doar din cand in cand, trimite cate un mesaj pe telefon.Credeti ca este bine sa o lasam in pace, sau este cumva periculos sa nu faca ceva ce iar putea agarava situatia.Va multumesc anticipat!

nu cumva doreste o viata sexuala mai activa teai gandit tu nu esti vinovat?este cel mai bun remediu in stari depresive plus comunicarea

Buna,
poate sa imi spuna cineva daca tulburarea obseiv -compulsiva se poate vindeca.Cum sa te comporti cu persoana care sufera de asa ceva?Sa ii plangi de mila? Sa il incurajezi ca nu are nimic? Cat la suta depinde de el sa se faca bine si cat depinde de cei din jur?
Ajutorrrr.nu mai stiu ce sa fac

Dupa cum ti-am mai spus si in alt topic, da tulburarea obsesiv-compulsiva se trateaza.Adreseazate unui medic psihistru si unui psiholog.Este adevarat ca tratamentul este mai de durata dar cu rabdare si vointa totul se rezolva.Nu stiu ce sa-ti spun insa cum sa te comporti cu persoana in cauza, am inteles pe unde ai mai postat ca e vb de sotul tau.Poartate cu afectiune, cu intelegere, cu suport moral.Depinde si de cat de mult accepta si el ideea ca ceva nu e in regula in comportamentul lui, daca accepta aceasta, incurajeaza-l ca se va face bine si urmati tratament la medici de specialitate.Sanatate multa.Poate dai mai multe detalii, despre cum se comporta, ce anume face,.ritualuri, ex.obsedat de microbi, este un exemplu TOB, persoana in cauza spalandu-si mainile dupa orice atingere, sau as putea sa-ti mai dau si alte axemple,..mai multe detalii.Sanatate, te astept cu amanunte.

maurica iti multumesc pentru raspuns. Diagnosticul de Tulburare obsesiv-compulsiva este stabilit de catre un psihiatru.ia si tratament dar nu vad rezultatetele are mai multe tipuri de fobii plus are acele ganduri negative de care nu poate scapa. Probabil ce zici tu este adevarat, ca estenevoie de multa rabdare si vointa, doar ca uneori obosesti si atunci este foarte greu.

draga avi, te inteleg perfect, dar nu ai ce face, numai cu rabdare si cu credinta se rezolva totul.Chiar si pt o depresie e nevoie de un tratament de durata, abia dupa 3, 4 sapt se vad rezultate favorabile, ti-o spun din proprie experienta.Mie de ex mi-a spus medicul meu psihistru ca trebuie sa fac tratament de intretinere mult timp, poate 2 ani chiar.Asta nu inseamna insa ca rezultatele nu vor aparea mai repede.Ai rabdare, stiu ca te extenueaza, si eu am obosit, uneori imi vine sa-mi iau lumea in cap.Sufar de anxietate si depresie.Gandurile or sa-i dispara, si ele, poate ar trebuii sa mai evaluati inca odata starea de acum dupa inceperea tratamentului, depinde de cat timp il face.Daca l-a inceput mai demult, poate e necesar sa spui asta medicului care v-a dat tratamentul, poate nu e cel mai potrivit, sau nu e suficient de eficace pt boala de care sufera sotul tau.trebuie sa stii ca organismul fiecariu om reactioneaza in mod diferit, de ex la un alt caz poate sa fie de bun augur, dar tot la fel de bine la al sotului sa nu-si faca efectul dorit asa de repede.Mai discuta asta cu medicul vostru, daca nu vezi nici o imbunatatire.Si nu dispera, se rezolva.Curaj, te pup si-ti inteleg suferinta.Daca vrei sa vb -*.Scrie-mi si-ti dau adresa de mes.NU o pot lasa aici, intelegi da?
Pana atunci sanatate si inca odata curaj si rabdare.(Stii cum se spune la noi in popor, cu rabdarea treci marea). Numai bine, o seara buna si mai ales linistita
Maurica


(*modificat de admin)