anxietate

Buna tuturor. De un an de zile ma confrunt cu niste stari de panica de nedescris, nu stiu ce sa mai fac pe cine sa intreb. Stiu doar ca nu ma lasa sa imi traiesc viata. Am 20 de ani. Totul a inceput anul trecut cu cateva zile inaintea de inceperea examenului de bacalaureat. Ma pregateam sa dau o simpla simulare la istorie, cand deodata a inceput inima sa imi bata neregulat si foarte tare, in piept simteam ceva apasator, iar pe sira spinarii transpiratii reci si fiori. Nu m-am mai putut tine pe picioare si nici sa ma duc la simulare.Aceleasi senzatii le am si in ziua de azi.La analize mi-a iesit ca sunt prefect sanatoasa(facute acum o luna).Starile au fost mereu prezente de atunci de fiecare data cand ieseam din casa. M-am izolat de prieteni pare ca nu are cine sa ma inteleaga. Acum o saptamana am fost la Bucuresti sa ma inscriu la o facultate si drumul a fost un adevarat calvar sa nu mai mentionez caci cu o zi inainte de plecare nu am dormit aveam o stare de frica...teama..inima parca o ia razna, ametesc si am fiorii aia. Tot drumul spre Bucuresti am facut opriri din 20 in 20 de minute caci aveam nevoie la toaleta(ma deranjez si la stomac)...apoi lipsa poftei de mancare si greata. Am ajuns sa imi fie frica sa ies din casa...pur si simplu mi-e frica si am toate simptomele ce le-am insirat mai sus.Vreau doar sa imi traiesc viata ca inainte sa scap de cosmarul acesta de panica. As aprecia daca m-ar putea ajuta cineva cu un sfat, orice lucru, iar daca mai e cineva in situatia mea ar fi placut sa vorbim, sa schimbam pareri. Va multumesc din suflet !

Vezi ca ti-am trimis un mesaj pe privat!

Si eu am aceleasi simptome, in plus de asta uit mai tot, nu ma concentrez mai deloc. Atunci cand pasesc parca mi-e sa nu ma impiedic, am inceput sa nu mai plac pe nimeni, evit sa salut oamenii. Rabdarea imi lipseste cu desavarsinta, in casa nu pot sa stau, daca ies afara ma gandesc ce as putea face.

Am mai trecut printr-o faza asemanatoare anul trecut cand aveam un superior la munca care se purta cu tine ca un nimeni, de iti scadea stima de sine, dar am reusit sa trec peste, un motiv fiind faptul ca m-am indragostit de cineva.

Ma duc la psiholog de ceva sedinte si e in regula, ma linistesc pentru putin moment, imi reda increderea in mine, dar pentru o scurta perioada, si dupa aceea tot nu ma montez sa fiu mai disciplinat, sa-mi caut al job sau pur si simplu sa actionez intr-o directie anume. Iau si antidepresive care ma sedeaza, imi dau stare de somnolenta. Si varianta cu duhovnicul o incerc de ceva timp, sa vorbesc cu el, ma rog, ma duc la slujbe. Ca sport practic fotbalul de vreo 2 ori pe sapt, e ok in timpul meciului, dupa care seara raman singur cu gandurile mele si nu mai e asa de bine.

Trag de mine sa ma duc la servici, sa fac orice activitate, dar nu am deloc vlaga si cautand pe net simptomele incep sa cred ca am toate bolile din lume. In ultima instanta am sa incerc sa reduc antidepresivele si sa caut un doctor homeopat, am tot citit ca este un psihanalist bun dl Florin Urda, dar iar ma gandesc ca alti bani, alta distractie si mi-e sa nu mai pot face fata iesirilor cu prieteni samd.

In fine asta e povestea mea.

Numai bine!