anxietate/atacuri de panica/cipralex / dependenta si restul

Salut

Din 2008 sufar de atacuri de panica si anxietate pana in 2012 am lalaito aiurea, am fost internat in toate sectiile din spital ( sunt din provincie, un oras de 2 lei in materie de medicina ). Pana la urma am mers de buna voie cu un dosar la sub brat la psihiatrie si doamna respectiva, o adevarata profesionista a inceput sa rada in hohote :)

M-a repus pe picioare rapid, in 5-6 luni eram 60%refacut dupa 1 an jumatate intre 90 si 100% refacut.

Am inceput sa intrerup tratamentul la recomandarea medicului, pana l-am intrerupt m-au gasit iar dracii :), mi-a zis sa mai continui 6 luni.

Cipralex luam aproximativ 10mg pe zi... 5 dimi 5 seara.

Pana la urma nu m-am mai dus la niciun doctor si am inceput sa mi l intrerupt eu de capul meu, dar pana la primul stres, nu puteam sa stau mai mult de 1-2 luni fara pastile, cand aparea prima problema incepeau ametelile... cert este ca au fost destul de vagi in comparatie cu ce am avut inainte, dar tampit cum eram incepeam sa iau cipralex :)

CA si intrebare, de 5 ani tot iau cipralex, 6 luni iau 2 stau si tot asa.mai bine de 8 luni din an sunt 100% refacut ( deja vorbesc de ani, nu de saptamani :) ) intrebarea e, sunt eu atat de tampit incat sa mi fi creat dependenta sau chiar este o dependenta.

Tin sa mentionez ca atunci cand sunt pe pastile tratamentul nu l respect, adica iau 5mg la 2 zile sau la 3, nu stiu parca m-am obijnuit cu pastila, mama drac, doctora mi-a zis ca doza care o iau e fix pix si nu mi face nimic. m-a indrumat catre psiholog. :)

Du-te la psiholog si ia-ti dozele cum ti-a indicat doctorita, zilnic, fara sa mai intrerupi. Sotul meu ia de 20 de ani Prozac, zilnic si nu are nimic.
Dependenta o dau benzodiazepinele, nu antidepresivele. Faptul ca starile iti revin inseamna ca nu te-ai vindecat.
Ce efect vrei sa aiba daca le iei asa haotic?

Multumesc oamenilor minunati care mi-au raspuns, fie ei psihologi sau useri.

Ca si trairi, cred ca sunt un specimen spre unic in ceea ce priveste ipohodria, nu vreau sa mai spun ca saptamana trecuta am stat numai prin spitale CT abdominal + colonoscopie virtuala, rmn cranian si cervical ( toate efectuate in privat la hiperdia TM ), intradevar nu stau prost cu banii, ca daca nu i aveam implicit ma rezumam la altceva, dar de la o banala balonare si unele intepaturi in colon, am degenerat psihic si interpretat la indicatiile unui medic ca am cancer la colon :))) deci va dati seama cata prostie exista in capul meu, acum stau si meditez, el mi-a zis pentru linistea ta ar fi indicata o colonoscopie dar nu e cazul intrucat ai facut analizele x , atat mi-a trebuit si am luat-o din spital in spital. :)


Oricum nu ma mai suport din punctul asta de vedere. exclus, aici nu discut ca sunt deprimat, neimplinit sau lucruri de genul, pur si simplu fac haz de necaz. In sinea mea cred ca sunt "ruda" cu "Toma necredincioasul " :))) daca nu mi arati alb pe negru, eu nu cred si asa si cu analizele, pana nu vad eu, pffff :D

In cel mai scurt timp ma indrept catre psiholog... :) dar tin sa mentionez ca asa am fost toata viata, negativist notoriu si un ipohondru fata pereche... :))


Nu stiu cum sa va explic, fizic nu mi este frica de nimic, absolut, am fost injunghiat de cateva ori pe strada ( deci exclus frica fizica :) ) in sfera paranormalului nu am trecut, teama asta cred ca este strict pe propriul meu corp, frica de boala. Ce naiba, am facut 10 ani box, de 2 ori medaliat la nationale, am participat la campionatele europene/mondiale, nu sunt un fricos de fel dar emotii extraordinare aveam si inaintea meciurilor, nu de adversar ci aveam eu trairi ca de ex:
daca asta mai slab clasat ma bate, daca ma prinde bine si iau KO, ce fac, cum ma scuz, ma fac de ras :))) pumnii, leziunile nici nu intrau in schema, erau ca micul dejun de zi cu zi.

Gandindu-ma la sechelele provocate de lovituri nu incape ideea, intrucat v-am zis de cand caracterul meu s-a conturat, tot timpul am avut o teama de boala si un negativism absolut :)