Anxietate/fobie sociala

Salut, sunt un baiat oarecare, am 17 ani si voi implini 18 vara asta.
Problema este ca eu sunt prizonier in inchisoarea propriei mele fobii sociale.Am avut un scor de 87 pe scara Liebowitz(Deci, anxietate sociala severa).
Mi-e teama de societate.Ma simt extrem de incomfortabil in prezenta oamenilor, simt ca ma sufoc sau ma ia o senzatie de greata.URASC OAMENII, pur si simplu, am senzatia ca sunt inconjurat de idioti, de oameni care imi vor raul.
Totul s-a intamplat inca din scoala generala, unde eram luat in bataie de joc constant de catre idiotii de fostii colegi.In gimnaziu mi-am facut niste prieteni, dar si acestia, mai tarziu s-au dovedit a fi niste idioti de prieteni falsi, care ma luau in ras, fiind principalul subiect al glumelor tampite.De atunci m-i sa scarbit de oameni.Inca de la inceputul liceului, nu am intrat in contact cu nimeni.Nu stau de vorba decat cu vreo doi colegi, si asta foarte rar.Parca as vrea sa ii omor pe toti.Nici macar nu ma saluta sau nu ma intreaba ce fac/cum ma simt.Si in pauza stau numai in banca sau ies afara sa fiu cat mai departe de ei.De fiecare data cand sunt la scoala ma simt rau, nu din cauza orelor ci tocmai din cauza colegilor.Vreau sa se termine cat mai repede sa scap de ei, nu mai suport!
Chiar si in mediul online mi-e teama sa vorbesc...
Pe langa asta mai sunt si bolnav de diabet tip 1, facut pe fond nervos.

Nu stiu ce sa ma fac.Mi-e ciuda cand vad ce viata normala au altii iar eu sa fiu blestemat cu boala asta.Nu am viata sociala, nu stiu sa vorbesc cu oamenii, nu am prietena, nu am nimic!Ma simt de parca as fi un esec, credeti-ma.
Ce pot sa fac?Ce medicamente sa iau?Am incercat consiliere cu niste psihologi dar absolut nimeni dintre ei nu m-a ajutat.
Va rog...

Medicamentele nu ti le poate da decat un psihiatru dupa ce te evalueaza si considera ca sunt necesare. Ia trimitere de la medicul de familie si mergi sa te vada si un psihiatru pentru copii pina la varsta de 18 ani.

Cred ca psihoterapia e foarte eficienta, mai ales daca anxietatea ta nu se manifesta cu simptome puternice la nivel fizic.Totul e sa iti doresti.Crede-ma ca am luptat cu anxietate, depresie, insomnie severe si niciodata nu am renuntat.Am crezut luni bune ca sunt nebuna si ca nu o sa mai pot iesi din aceasta stare.Nici medicii, nici psihologii nu puteau sa ma convinga de faptul ca nu este decat anxietate.Am luat toate bolile la rand si mi-le am insusit, deja ma vedeam internata la psihiatrie.
Si totusi sunt aici, iti scriu, ma duc la liceu, invat, fac sala, tocmai pt ca am reusit sa ma accept pe mine si pe cei din jur, desi ca tine, am si eu antipatii, ca orice om, de altfel.Nu pot spune ca singura as fi reusit, de aceea iti recomand sa vezi un psihoterapeut care sa aiba experienta in domeniu.