Anxietate si stari de irealitate
Buna ziua!
Doresc sa ma prezint si sa va informez in legatura cu detaliile despre mine, astfel incat, poate ma va putea ajuta cineva.
Sunt Cristina, am 14 ani. Ideea este ca acum aproape un an (in mai 2016), am experientat prima mea stare de anxietate. Era seara, cam 23:30, si aveam o stare de neliniste. Ma simteam in nesiguranta. Ma gandeam ca e legat de faptul ca in ziua aceea facusem lectia la biologie despre sistemul respirator, nu stiu de ce consideram asta. Ma rog. Initial am crezut ca aceste stari vor dura cateva zile, dar uite ca am ajuns in februarie 2017 si nu au disparut.
Eu am o relatie nu tocmai stransa cu parintii, asa ca am decis sa nu le spun. Eu sunt constienta de ceea ce mi se intampla, cu toate ca la inceput credeam ca innebunesc si ca imi voi pierde controlul (cateodata inca mai am senzatia ca voi innebuni si ca ma voi face de ras). Nu le-am spus de anxietate, deoarece eu inca cred ca parintii mei ma vor considera o nebuna si nu ma vor crede.
Mai vreau sa mentionez faptul ca am crescut cu bunicii mei, care nu erau cei mai pasnici oameni; se certau zilnic si poate anxietatea este datorata lor.
Am citit undeva ca starile de irealitate si anxietate se pot manifesta si datorita problemelor cu ochii, eu purtand ochelari, dar nu ii port zilnic si nici in permanenta.
Nu am apelat la nici un psiholog sau psihiatru, pentru ca aveam nevoie de parinti si singura nu o puteam face. Nu am luat nici un medicament. Am asteptat ca totul sa treaca de la sine.
Astazi am avut o stare intensa de irealitate, la ora de engleza si nu stiam cum sa imi revin. A durat cam toata ora, dar am stiut cum sa ma controlez.
Va multumesc tuturor celor care ma vor ajuta sau care vor incerca sa ma ajute! Chiar am nevoie, avand in vedere ca urmeaza sa ma duc la liceu, unde sunt oameni noi, fețe noi, locuri noi si nu stiu daca ma voi putea controla, poate voi ajunge din nou la depresie. Inca o chestie, pe care am uitat sa o mentionez: am fost timp de cateva luni in depresie, dar nu stiu cauza. Ajunsesem la insomnii, nu dormeam nopti la rand; am reusit sa tratez aceste insomnii (beau ceai inainte sa ma pun in pat). Apoi a aparut anxietatea.
Doresc sa ma prezint si sa va informez in legatura cu detaliile despre mine, astfel incat, poate ma va putea ajuta cineva.
Sunt Cristina, am 14 ani. Ideea este ca acum aproape un an (in mai 2016), am experientat prima mea stare de anxietate. Era seara, cam 23:30, si aveam o stare de neliniste. Ma simteam in nesiguranta. Ma gandeam ca e legat de faptul ca in ziua aceea facusem lectia la biologie despre sistemul respirator, nu stiu de ce consideram asta. Ma rog. Initial am crezut ca aceste stari vor dura cateva zile, dar uite ca am ajuns in februarie 2017 si nu au disparut.
Eu am o relatie nu tocmai stransa cu parintii, asa ca am decis sa nu le spun. Eu sunt constienta de ceea ce mi se intampla, cu toate ca la inceput credeam ca innebunesc si ca imi voi pierde controlul (cateodata inca mai am senzatia ca voi innebuni si ca ma voi face de ras). Nu le-am spus de anxietate, deoarece eu inca cred ca parintii mei ma vor considera o nebuna si nu ma vor crede.
Mai vreau sa mentionez faptul ca am crescut cu bunicii mei, care nu erau cei mai pasnici oameni; se certau zilnic si poate anxietatea este datorata lor.
Am citit undeva ca starile de irealitate si anxietate se pot manifesta si datorita problemelor cu ochii, eu purtand ochelari, dar nu ii port zilnic si nici in permanenta.
Nu am apelat la nici un psiholog sau psihiatru, pentru ca aveam nevoie de parinti si singura nu o puteam face. Nu am luat nici un medicament. Am asteptat ca totul sa treaca de la sine.
Astazi am avut o stare intensa de irealitate, la ora de engleza si nu stiam cum sa imi revin. A durat cam toata ora, dar am stiut cum sa ma controlez.
Va multumesc tuturor celor care ma vor ajuta sau care vor incerca sa ma ajute! Chiar am nevoie, avand in vedere ca urmeaza sa ma duc la liceu, unde sunt oameni noi, fețe noi, locuri noi si nu stiu daca ma voi putea controla, poate voi ajunge din nou la depresie. Inca o chestie, pe care am uitat sa o mentionez: am fost timp de cateva luni in depresie, dar nu stiu cauza. Ajunsesem la insomnii, nu dormeam nopti la rand; am reusit sa tratez aceste insomnii (beau ceai inainte sa ma pun in pat). Apoi a aparut anxietatea.
5 comentarii
Bună seara!
Încearcă și vorbește cu părinții tăi, pentru că e nevoie să mergi la un psiholog ca să-ți pună un diagnostic corect, în urma căruia să se poată face intervenție psihologică.
Știu că în perioada adolescenței sunt ceva probleme între părinți și copii în ceea ce privește independența, dar părintele vrea totdeauna binele copilului și-i acordă sprijin atunci când are nevoie.
E de preferat să rezolvi la vârsta asta problemele emoționale, ca mai târziu să nu se ajungă la forme severe și să fie nevoie de medicație și de psihoterapie de lungă durată.
Încearcă și vorbește cu părinții tăi, pentru că e nevoie să mergi la un psiholog ca să-ți pună un diagnostic corect, în urma căruia să se poată face intervenție psihologică.
Știu că în perioada adolescenței sunt ceva probleme între părinți și copii în ceea ce privește independența, dar părintele vrea totdeauna binele copilului și-i acordă sprijin atunci când are nevoie.
E de preferat să rezolvi la vârsta asta problemele emoționale, ca mai târziu să nu se ajungă la forme severe și să fie nevoie de medicație și de psihoterapie de lungă durată.
Buna, Cristina!Ar trebui sa le spui parintilor tai despre aceste stari ale tale sau oricarui adult in care ai incredere si crezi ca te-ar intelege.Deasemenea la scoala ar trebui sa aveti un psiholog caruia sa te poti adresa si sa-i spui prin ce treci.Ai nevoie de ajutorul unui psihiatru sau a unui psiholog, insa asa cum ai spus si tu ai nevoie de parintii tai pentru aceasta.Este important sa incepi cat mai repede terapia pentru ca starile acestea nu vor disparea de la sine si cu cat trece timpul devin mai intense asa cum ai observat si singura.Deci, curaj, i-ati inima in dinti si cauta ajutorul unui adult in care ai incredere(din familie, de la scoala).
Se numesc stari de derealizare si depersonalizare care trec greu, chiar si cu tratament.
Oricat de bine sau rau te-ai intelege cu parintii tai, ei sunt singurii care vor sta alaturi de tine la nevoie.
Psihoterapia nu e gratuita. Costa poate chiar 100 de lei pe sedinta. Ti-ar trebui sa te vada un medic psihiatru la care te duci cu trimitere de la medicul de familie si psihoterapie. Ia-ti carti de la raftul de psihologie daca nu iti permiti sa mergi la psiholog. Dar trebuie totusi sa te vada si un psihiatru daca starile persista si te deranjeaza de nu poti trece peste ele.
Oricat de bine sau rau te-ai intelege cu parintii tai, ei sunt singurii care vor sta alaturi de tine la nevoie.
Psihoterapia nu e gratuita. Costa poate chiar 100 de lei pe sedinta. Ti-ar trebui sa te vada un medic psihiatru la care te duci cu trimitere de la medicul de familie si psihoterapie. Ia-ti carti de la raftul de psihologie daca nu iti permiti sa mergi la psiholog. Dar trebuie totusi sa te vada si un psihiatru daca starile persista si te deranjeaza de nu poti trece peste ele.
@Cristina ti-am lasat mesaj privat. Vreau sa stii ca eu am trecut fix prin ceea ce treci tu, inteleg perfect si tot ce pot sa spun este ca scapi de ele fara probleme.
Buna
Eu le-as spune parintilor ce simt si punem pariu ca nu te vor considera nebuna.
La varsta adolescentei relatia cu parintii e jalnica (sunt mama de adolescent), insa copilul meu pentru mine reprezinta totul si as face orice numai sa nu il vad ca sufera.
Mergi si povesteste-le ca nu are rost sa te chinui asa. Exista tratament si/sau sedinte de psihoterapie care da rezultate foarte bune.
Ah si fereste-te de persoane binevoitoare ca vor sa vanda tot felul de produse care doar promit ca vindeca.
Numai bine
Prozac
Eu le-as spune parintilor ce simt si punem pariu ca nu te vor considera nebuna.
La varsta adolescentei relatia cu parintii e jalnica (sunt mama de adolescent), insa copilul meu pentru mine reprezinta totul si as face orice numai sa nu il vad ca sufera.
Mergi si povesteste-le ca nu are rost sa te chinui asa. Exista tratament si/sau sedinte de psihoterapie care da rezultate foarte bune.
Ah si fereste-te de persoane binevoitoare ca vor sa vanda tot felul de produse care doar promit ca vindeca.
Numai bine
Prozac
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 11Recomandari medici pt fobie sociala?
- 163anxietate si durerei de cap
- 45depresie, anxietate, palpitatii la inima
- 24rivotril 2 mg pt somn??
- 21Anxietate si schizofrenie
- 11am facut primul pas
- 5renuntarea la zoloft
- 7De ce ne e frica de medicamente?
- 14Am 20 de ani si sufar de depresie si anxietate de multi ani
- 9Atac de panica? Anxietate? Nu mersi, mi-e bine asa! :)
- 34depresie anxietate, atacuri de panica si tulburari obsesiv compulsive
- 7anxietate, frica de moarte, frica de a mi se face rau
- 2Anxietate sau? AJUTOR!
- 5Teama infarct
- 11Ameteala
- 6Depresie - anxietate
- 4Depresie si anxietate
- 11Anxietate si atacuri de panica
- 11Cineva care reușește să țină frâu anxietății?!?
- 12Palpitații, oboseala, leșin, colon iritabil, balonare, confuzie
Mai multe informații despre: Anxietatea
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: