asexualitate sau abstinenta?

Ziua buna!
Am 17 ani si am o mica problema ( pentru mine nu este o problema dara sunt curios din ce cauza exista) si anume faptul ca nu sunt atras in niciun fel de vreo persoana.
Eu am o teorie dar o sa va las un lant de evenimente care sper eu sa va ajute sa construiti o parere si sa imi dati un raspuns.
Inca de mic eram ceva mai diferit de restul copiilor de varsta mea. Nu ma integram deloc in vreun grup sau poate nici macar nu voiam sa ma integrez. Imi placea extrem de mult sa imi petrec timpul in deplina singuratate. Deoarece eram putin diferit atrageam batjocura asupra mea, astfel ca fiind singur ma simteam protejat si in siguranta. Dupa ce am mai crescut si am ajung la gimnaziu problemele s-au intensificat. Din cauza ca nu eram de acord cu parerile si ideile celorlalti, am ajuns sa fiu subiect de gluma si batjocura asupra celorlalti copii din clasa mea, mai ales pentru cei ce erau, , ce mai tari, , si care se luau de toata lumea doar ca sa demonstreze ca sunt superiori. In fine, nimic nou.Toata ziua era batut, injurat si ridiculizat de semenii mei( misto societate, n-am ce zice). La un moment dat am hotarat sa ma conformez la, , regulile, , celorlalti, in speranta ca asa o sa pot scapa. In scurt timp mi-am dat seama ca nu e de mine si am revenit si a fi eu. Proasta alegere;(
Dupa, la 14 ani am avut o mica problema cu greutatea si va dati seama, un alt motiv in plus de batjocura. Nu prea se legau de greutatea mea si de felul in care arat dar acest lucru mi-a afectat mult stima de sine.
In gimnaziu eram un copil timid, nesigur pe sine, care nu avea un caracter propriu.( furam de la alte persoane gesturi, idei, comportamente.Multe lucruri din personalitatea mea erau, , imprumutate, , de la alte persoane).
Dupa ce am terminat gimnaziul si am trecut cu bine de 4 ani de teroare, imi propusesem ca la liceu sa devin o alta persoana, o persoana care sa nu permita si isi mai bata cineva joc de ea. Zis si facut.
Am schimbat aproape totul la mine. De la genul de muzica pe care-l ascult pana la gesturi si vorbire.
Greautatea nu mai era o problema deoarece ma apucasem de sport.( chiar acum aspir la o viitoare cariera de culturist). Insa ceva am dorit sa schimb cu orice pret. In gimnaziu nu avusesem nicio relatie, cu toate ca am incercat dar am fost respins, asa ca am decis ca lucrul asta sa nu se schimbe.Am decis sa raman virgin pana la moarte( cand o scriu suna amuzant:) ). Asa ca mi-am impus ca de fiecare data cand simt ceva pentru o fata sa ma gandesc la toate cele indurate in trecut. Asa am reusit sa ma abtin de la avea vreo relatie cu cineva. La inceput mi-a venit greu sa ma abtin de la ganduri, , colorate, , dar in scurt timp a devenit o normalitate si acum o fac din reflex.
In fine. Primul an de liceu a trecut usor, i-ar cu noua mea personalitate ( mi se pare ciudat ca vorbesc de personalitate ca si cand ar fii un obiect) nu mai eram tinta batjocurilor celorlalti si nici subiect de gluma pentru altii.
Am inceput al doilea an de liceu. M-am mutat la alta scoala si am cunoscut alti oameni. Aici am gasit oameni cu gandire asemanatoare ca a mea si asa am ajuns pentru prim oara sa aparin de un grup. Faptul ca m-am mutat la alta scoala care este in alt oras, m-a zdruncinat un pic si mi-a schimbat un pic modul de gandire, insa nimic semnificativ.
Toate bune si frumoase pana la un moment dat cand prietenii mei au adus vorba de sex...pentru mine a fost un subiect taboo ( inca este) care ma incomodat cand a fost adus in discutie. Unul dintre ei m-a intrebat de ce nu ma, , dau la fete, , si de ce nu am o prietena. Atunci le-am spus cum si de ce. Au ramas un pic uimiti cand am spus ca, , -Ba, eu sunt asexual, ,...eu stiam ca nu sunt deoarece ma documentasem despre asta cu ceva timp in urma si stiam ca este o orientare sexuala, in timp ce eu am ales sa fiu asa. Cand m-au intrebat, , -Ba, pai tie nu-ti place de nimic? nici fete, nici baieti, pomi, animale...Adica tu nu simti atractie fata de nimic?, ,...Eu atunci am realizat ca de ceva timp in coace chiar nu mai fusesem atras de nimic...absolut nimic. Cu un zambet tamp pe fata ( deoarece eram socat de descoperire si de gluma facuta cu animale si pomi) am raspuns, , -NU, ,...
Cand am ajuns acasa ma reflectat asupra acestui lucru si mi-am dat seama ca intradevar de ceva timp, eu nu am m-ai simtit niciun fel de atractie pentru vreo persoana ( vorbind strict din punct de vedere sexual).
La un moment dat o fata din clasa mi-a spus ca nu stiu sigur daca eu sunt baiat. Eu mi-am dat seama de ce credea asta deci nu am mai intrebat-o dar mi-a venit in minte ce impact ar putea avea acest lucru asupra mea( nu ma prea intereseaza imaginea mea in societate si nici parerile celorlati dar nu vreau sa se ajunga la ce a fost in trecut).
Asa ca intr-o searea am reflectat asupra mea un timp si mi-am dat seama de doua lucruri mari si late:
1. Sunt extrem de paranoic.
2. Imi este frica de relatiile dintre oameni.
Mi-am dat seama ca nu pot intelege cum doi oameni, doua animale ( eu consider omul ca fiind doar un animal) pot crea o legatura intre ele doua. Nu inteleg deloc relatiile intre oameni si mi se par un taboo.Ma uit la unii cum se saruta si am un sentiment de scarba amestecat cu unul de curiozitate.
Acum va intreb pe dumneavoastra...ce sunt? Asexual, poate abstinent, sau poate doar un adolescent care a inteles totul gresit?!...

Imi cer scuze daca ce am postat este inadcvat acestui site, si va multumesc ca ati decis sa va irositi timpul ce ceea ce scrie mai sus...!

Buna seara!ma numesc cristi si as vrea sa imi dati un sfat.sunt casatorit de 16 ani si nu stiu cum sa procedez in casnicie, am sa va relatez cateva din intamplarile care fac lucrurile sa mearga mai greu in relatia mea cu sotia, este o fire geloasa din fire si din cauza asta ies multe certuri, sunt sofer de meserie si sotia crede ca eu umblu, ranjesc si multe altele dar partea care ma doare cel mai tare este ca nu e adevarat, am 45 de ani si am trecut de etapa cu ranjitu sau flirtu de mult.cand incerc sai explic ca nu e adevarat si ca ma acuza de lucruri pe care nu leam facut nu ma crede.de aproape 2 ani stam in anglia si locuim intro casa cu mai multe persoane printre care si o familie, la inceput a fost bine dar mai tarziu sotiei i sa parut ca eu stau prea mult la taclale cu respectiva si neam certat, atunci am inteles ca trebuie sa stau la distanta de acea femeie, dar taclalele nu au fost intimitati ci doar banalitati, locuind in aceasi casa te intalnesti fara sa vrei la bucatarie pe hol si intro zi am coborat la bucatarie sa mananc inainte de a iesi din camera am intrebat sotia daca vine si ea cu mine la bucatarie, ea a zis ca nu-i este foame, jos era acea femeie facea mancare si ma intrebat daca vreau sa mananc varza am refuzat-o dar a insistat si am accepat, in timp ce eram la bucatarie a coborat sotia si atunci a inceput cearta ca de ce am luat de la acea femeie mancare si ca am ceva cu ea etc, astazi la fel am coborat sa imi iau mancare, era jos, eu miam vazut de treaba si m-a intrebat de cineva daca a plecat, eu iam raspuns dupa aceea, mai m-a intrebat daca am sai imprumut 2 oua ca nu a fost la piata si le inapoiaza cand le cumpara, asta a fost toata discutia care am avut-o cu acea femeie, cand am urcat in camera a inceput cearta ca de ce am avut atat de vorbit cu respectiva ca a auzit ea din camera ca am vorbit.Problema este ca la cearta am inceput sa-mi lovesc si sa-mi jicnesc sotia sau sa sparg cate ceva din camera.(am uitat sa mentionez ca sotia imi tot spune ca nu observ cu se uita acea femeie dupa mine si de ce trebuie sa cobor numai atunci cand este acea femeie in bucatarie)dar eu nu vad lucrul acesta.Ce as mai vrea sa adaug este faptul ca am mai incercat sa-mi mint sotia chiar uitandu-ma in ochii ei zicand-ui ca nu este adevarat, ma refer ca am sters un mesaj primit de la o femeie din agentia cu care lucram ca sofer de tir, dar era strict legat de munca sotia si-a dat seama ca am sters acel mesaj lasand, , urme, , dar nu i-am recunoscut o zi intreaga chestia asta.alta problema a fost tot la birou cand am ajuns o colega poloneza care lucreaza acolo m-a intrebat in romaneste, , ce fac, , si a inceput sa rada, eu in acel timp fiind cu sotia pe telefon ea ma astepta in telefon sa predau actele, deodata telefonul s-a inchis, apoi acuzandu-ma ca eu l-am inchis sa nu auda ea ce raspuns ii dau colegei mele.de aici a plecat toata neincrederea in mine. Va rog sa ma ajutati sa-mi dati un sfat poate asa imi pot da seama si intelege cine are vina.VA MULTUMESC

Cristi, problema principala e gelozia sotiei tale...doar ca gelozia asta nu apare asa din senin ci are cauze profunde ca de ex neincrederea in sine, care si asta are niste cauze ascunse. Tocmai de asta, daca iti doresti sa o ajuti trebuie descoperite toate cauzele si trebuie sa o convingi sa faca niste sedinte de psihoterapie, puteti face chiar si in cuplu. Cauta un psihoterapeut online daca altfel nu se poate si apucati-va de treaba.
Pe de alta parte insa si tu ai o parte din vina: indiscutabil faptul ca o lovesti este josnic chiar daca ai impresia ca tu ai dreptate...doar ca eu nu cred ca tu esti detinatorul adevarului absolut. Gelozia ei poate fi alimentata de actiuni din trecut si citez "am 45 de ani si am trecut de etapa cu ranjitu sau flirtu de mult" - deci chiar daca acum tu sustii ca esti curat ca lacrima, eventualele "derapaje" din trecut sunt suficiente pt a ca o persoana ca ea sa aiba banuieli. De aia increderea, respectul, fidelitatea sunt esentiale intr-un cuplu, pt ca unele lucruri nu se uita niciodata ci revin mereu in minte chiar daca persoana care le-a savarsit s-a schimbat. Si se stie ca a insela si a flirta e simplu, asta poate face orice bou (sau vaca, scuza-mi expresia) mai complicat e cu fidelitatea si respectul... Exista o gramada de femei care tradeaza, de aceea trebuie sa te gandesti cum ar fi sa te situezi de cealalta parte a baricadei - cu o sotie care in tinerete sa te fi inselat sau sa fi flirtat cu n barbati si acum sa o vezi discutand cu cate unul...fii sincer, ai crede ca doar discuta "banalitati"? Eu te sfatuiesc sa fii empatic, sa lasi bataia si daca stii ca ai gresit in trecut, cere-i iertare, da-i sansa sa se descopere pe sine si sa indrepte erorile de gandire si interpretare...un psihoterapeut v-ar ajuta cel mai bine, parerea mea.