Copiii sotului meu

Topic agresiv. imi asum ce scriu si imi asum si criticile, pentru ca stiu ca vor exista multe.
ok. sunt casatorita de 3 ani cu un domn minunat, pe care il iubesc enorm si nu as face niciodata ceva care sa il raneasca. el a mai fost casatorit si are doi copii. nu stiu nici eu de ce, dar nu ma pot apropia de ei. pur si simplu nu ii suport. mi se par niste copii extrem de prost crescuti, obraznici, lenesi, distrugători. ei vin la noi doar in vacante. am incercat de sute de ori sa ii invat numai de bine, dar cand vine vorba sa invete ceva, refuza. cand e vb de facut prostii si joaca, sunt primii. se plictisesc foarte repede si imi reproseazaca se plictisesc si mereu vor ceva nou, mereu vor sa fie dusi undeva, vor o anume mancare, nu ce mancam noi. si nu, nu vorbim de copii de 3 ani. unul are 10 ani iar celalalt are 12 ani. se bat si se cearta mereu, fac ravagii in casa, astfel ca am obosit efectiv sa stau doar sa curat dupa ei si sa incerc sa ii educ.
la acest capitol am destule discutii cu sotul.. eu ii reprosez ca cei mici sunt rai si imi distrug casa iar el imi spune ca stau doar cu gura pe ei si ca sunt copii, sa incerc sa ma apropii mai mult de ei. sincer, mai mult de atat nu vreau si nu pot, pentru ca le vad prefacatoria pe fata! daca le faci pe plac, te iubesc si daca ii pui la teme sau efectiv sa stea la tv, spun despre mine ca sunt rea si nesuferita. ca sa nu mai spun ca exista si fosta sotie, mama copiilor, care, indiferent ca sunt sau nu cei mici la noi, si-a facut obicei sa le bage in cap ca eu nu le vreau binele si sotului ii reproseaza ca nu sta destul cu ei din cauza mea. chiar nu e corect. am ajuns sa intru in panica cu 2 saptamani inainte de vacante. am ajuns sa ma indoiesc de relatia pe care o am cu sotul meu. imi doresc si eu un copilas dar se pare ca sotul meu nu mai vrea copii si asta ma face sa ma simt data la o parte. nu stiu daca pot face fata fara sustinerea lui, nu e corectca el sa se astepte ca eu sa fac totul pt cei mici si tot sa nu fie bine. de ce sa fiu eu responsabila in totalitate? gandesc eu gresit? nu este destul ca muncesc, fac mancare/curat/teme/o iau de la capat zi de zi?
precizez ca atunci cand nu sunt copiii la noi, totul e normal, dar cand vin cei mici, parca eu nu mai exist efectiv si chestia asta doare. ma simt ca o servitoare/femeie de serviciu si cu sotul ma vad doar seara tarziu cand suntem obositi si vrem sa dormim. i-am explicat ca asa vom ajunge foarte repede la divort dar nu ma crede. sincer, nu mai stiu ce sa fac, situatia ma depaseste.

banuiesc ca acei copii vin la voi sa-si vada tatal. nu inteleg de ce marile responsabilitati pica pe umerii tai. poate ar trebui discutat acest lucru cu sotul.

da, vin in fiecare vacanta și stau toate vacantele, de multe ori vin si cu o saptamana inainte. am discutat dar el se asteapta ca eu sa le fiu exact ca o mama si eu nu cred ca pot sa fac asta. de exemplu, se enerveaza daca ii spun ca cei mici sunt foarte obraznici si nu ma pot intelege cu ei, uneori au un comportament deviant.
ma critica tot pe mine ca nu le sunt destul alaturi. de multe ori am impresia ca am facut o mare greseala.

cu copiii trebuie sa ai rabdare. nu trebuie sa fi impunatoare pt ca mai mult ii intariti. ca sa ii castigi de partea ta e bine sa fi jucausa cu ei. daca nu ai optimism, voiosie, nu o sa ai niciodata succes cu ei.

un aspect pe care trebuie sa-l verifici cumva este daca nu cumva mama copiilor te vorbeste de rau in fata lor. daca se intampla asa atunci ai sanse mici sa faci ceva cu ei

Ai 100 % dreptate, nu ai de ce sa primesti critici ! Sunt niste tampiti copiii aia si needucati, nu esti obligata sa le suporti tembeliile. Normal ca nu te poti apropia de niste tampiti si razgaiati obraznici.
Incearca sa ii ignori, nu-i mai pune la nici o tema si nimic, lasa-i in plata lor sa faca ce vor, sa raspunda tacsu de ei.

Io...cred ca reactionam mai nasol ca tine.

Copil daca nu vrea, n-are nimic, viata merge inainte si fara copil sincer sa faci, ba din contra, ai mai multa liniste, daca mai vine inca un copil, si mai vin si aia, te duci la balamuc direct.

Deci vezi de treaba ta, de relatia ta cu el, bucura-te de ea si ai cat mai putina tangenta cu aia, lasa-i sa faca ce vrea, iar daca fac chestiu cu mancarea, daca poti fa ce trebe, daca nu, sa le faca tacsu.
Sau daca nu si nu, zi f clar ca tu gasesti oricand alt barbat care sa ma placa si sa-l plac, iar el o sa ramana singur cu tembelii lui de copii, asa ca sa faca cumva sa rez problema, ai tu toti asii in maneca, deci nu e deloc problema.

Xtreme07, nu poti avea rabdare cu niste tembeli sincer. N-are ce face, e f clar. Io cre ca le f una peste gura de se invatau minte, sau ii ziceam aluia "tati, daca nu rez prob cu astia ai tai, plec si gata, deci hotaraste-te, ca eu ca femeie gasesc oricand partener, pe tine nu te mai ia nimeni cu leprele tale de copii".

nici nu mai stiu ce sa spun. panica totala cand vin cei mici in vacante. eu as fi vrut sa fac parte din viata lor, sa ii invat bunele maniere, sa manance sanatos, dar nu vor. uneori ma gandesc ca poate ca ma vad ca pe o vrajitoare rea care nu ii lasa sa faca ceea ce vor... adica.. am alte principii si valori vis a vis de un copil. stiu ca nu sunt ai mei si nu sunt datoare sa ii educ dar jur ca m-au facut de rahat de nu stiu cate ori. si cand il vad pe sotul asta al meu ca e topit dupa ei cu toate ca vede foarte, foarte clar ca au un comportament deviant si chiar se plange de lucrul asta...chiar ca o iau razna. si nu, in momentul asta nu am de gand in ruptul capului sa fac un copil. ma intristez doar pentru ca am impresia ca trec anii si universul nostru, planurile noastre, tot, se invart in jurul lor iar de noi nu ne mai ocupam.

xtreme 07, sunt sigura ca mama copiilor vrea sa ii tina departe de mine.

Iuliana nu-ti mai fa atatea griji, e posibil ca copiii sa fie putin suparati pe parintii lor, e posibil sa fie putin montati de mama lor iar in plus este si varsta maximei energii, la adolescenta se vor mai potoli ! Si in fine, cum e turcu si pistolu', sau ce iese din pisica doareci mananca ! :)

Iuliana771, pai de aia ti-am si zis, nu te mai implica in educatia lor si altele, ca nu are efect si mai rau te enervezi, daca vezi ca n-ai cu cine, aia e.
Iar cu sotul ce ar fi sa-si gaseasca pe alta ?! Sau ce ar fi sa se insoare sau sa fie iubit cu copiii dupa care moare asa mult ? Eu asa as gandi, sincer, si exact asta i-as pune in vedere, ca nu sta nici una cu el in ritmul asta, deci el pierde, nu tu, tu gasesti oricand.
Nu e unicu barbat din lume cu care te-ai intelege, deci nu tine vrajeala (vai ma inteleg bine cu el), ar trebui unu care se ocupa de tine si tu de el chiar daca ar avea un copil, si sa aiba un copil cuminte si respectuos.

Deci ce mai cauti in asa relatie unde s-a uitat sa va ocupati unu de altul ?! Ca nu se va schimba nimic, asta iti zic eu.
De fapt nu va mai intelegeti, ca daca te iubea punea chestiile la punct rapid, lua masuri.

Steve.the.great, cum sa nu-si faca griji daca se simte prost acolo ? E normal sa-si faca griji, sa schimbe partenerul daca el nu pune chestiile la punct mai repede, sa aleaga, ca el pierde, nu ea, ea gaseste oricand altul.
Pe el nici dracu nu-l ia cu asa jigodii de copii.

sincer sa-ti spun, m-am gandit si la asta. ma cam gandesc mereu la asta. am impresia ca orice as face, sunt criticata si orice as face, nu imi gasesc locul. iar cu copiii incerc sa renunt la ideea de educatie pentru ca observandu-i in ultimele zile mi-am dat seama ca nu am cu cine. si dupa cum spuneai si tu, imi e si frica sa fac un copil pentru ca vor avea influenta negativa asupra lui. deci in ce m-am bagat? nu credeam ca va fi atat de greu. v-am zis, comportamentul lui este total diferit cand sunt cei mici la noi. dintr-o data vrea totul la standarde de 7 stele, daca s-ar putea sa pun pe masa paine calda zilnic... ce naiba. iar aia mici se poarta cu mine ca si cu o necunoscuta cateodata, ba mai mult, imi dau si ordine. daca paharul de apa este la juma de metru de ei, aud numai ”vreau apa” ”vreau aia, vreau aia, da-mi aia” si ăsta nu le zice nimic. sa ma ierte Dumnezeu dar am abordat toate metodele! sunt o fire blanda si am foarte multă rabdare, i-am mangaiat, le-am vb frumos, le-am explicat ce e bine si ce nu, le-am explicat ca nu e bine sa arunce haine si jucarii peste tot, nu e bine sa nu tragem apa la toaleta si sa nu ne spalam pe maini si pe dintisori, etc. apoi am luat atitudine cand am vazut ca nu merge si i-am pus la punct si au zis ca sunt rea, nesuferita, enervanta si ca aia e casa lor nu a mea. incredibil. habar nu aveti cat plang eu pt chestiile astea. am hotarat sa nici nu mai vorbesc cu ei si sa ma prefac ca nu exista, ma seaca de energie si mereu sunt morocanoasa si trista. dar nici asa nu e bine ca imi zice ăsta ca de ce nu ii bag copiii in seama. ma simt ca o fraiera.

Daca te simti ca o fraiera, eu ti-am zis ce trebe facut, rupe-te de ei si gata, doar nu o sa stai asa sa suferi la infinit ! Altfel iti asumi o suferinta din ce in ce mai mare. Daca nu te rupi ce sa zic ? Inseamna ca nu te simti asa nasol cum zici. Cati nu au facut ce zic eu ? Sute de milioane de oameni.

S-au rupt, si s-au facut viata lor si gata, au cazut odata, s-au ridicat iara, au mers inainte, nu au stat agatati de ceva care la face f rau. Daca mai cadeau odata, iar se ridicau si tot mergeau inainte.
Da-l in pana mea pe ala, tu suferi si pe el il doare in sosete, e normal ? Pai ptr ce ? N-ai un pic asa de demnitate fata de tine, ambitie ?! Nu ai tu puterea sa iti faci viata ta fara el ? Doar nu e buricul pamantului el, si fara el gata, cade lumea.
Sunt sigur ca exista alti 50 de barbati care te pot iubi si pe care sa-i iubesti la fel sa poate mai mult, si sa te iubeasca cu adevarat, sa tina cont de tine cu adevarat.