Frica de cei apropiati

Candva am fost mama.Am avut un baiat in varsta de 20 de ani, acum 4 ani a plecat la munte, acolo a avut accident cu un atv, a stat 2 luni in coma la terapie intensiva intubat, apoi ne-a parasit.Era singurul nostru copil.Mi-am vazut copilul suferind, de atunci eu am trecut prin multe etape, am luptat mult cu durerea.Acum sunt intro etapa mai ciudata.La servici sunt mama lui Sercin, asa cum si-ar fi dorit el sa fie, dar acasa am intefonul inchis, tel.inchis, nu vizitez pe nimeni, nu vreau sa ma viziteze nimeni, nu particip la niciun fel de evenimente.Prezenta lor ma face sa sufar mai mult, de fapt el lipseste de acolo, cred ca acest lucru ma impiedica sa-i vad.Am o teama, frica de ziua in care ar trebui sa-i intalnesc.Nu vreau, nu imi este dor de ei.Stiu ca m-am izolat si nu este bine, sunt constienta, am facut si psihoterapie, dar eu imi alimentez durerea minut cu minut, nu-mi uit puiul niciun minut.Imi este teama de ziua in care-i voi intalni.De multe ori ma fac sa sufar mai mult.Eu sunt turcoaica, nu mi-au permis sa-mi conduc puiul la..pentru asta ai urasc.imi interzic sa merg la cimitir, pretinzand ca asa cere religia.Pe mine nicio religie nu poate sa ma mai opreasca, este prea tarziu.Voi iesi oare vreodata din colivia in care m-am izolat.
Va multumesc anticipat.
Va urez ca toata viata sa fiti fericiti.

Ely scumpa, e adevarat, nimeni si nimic nu-ti va stinge durerea, dar de dragul copilului tau trebuie sa incerci sa iti traiesti viata. Fiul tau si-a implinit destinul, tu trebuie sa faci la fel. Treptat si incet, asa cum simti tu ca e mai bine. Psihoterapia iti va face foarte bine daca vei continua, dar tot tu trebuie sa vrei sa iesi din carapace. Nu pentru a demonstra cuiva ca iti revii, nu pentru ca vor altii, ci pentru tine. Ti-e dat sa mai traiesti zile si fa-le cat mai bune pentru tine, chiar daca pare fara sens. Nu trebuie sa urasti pe nimeni, nicio religie nu-i lipsita de ritualuri stupide inventate de oameni. Dumnezeu, ca-l numim Allah sau Mambu-Bambu este dincolo de ce credem noi, , , alta discutie interminabila, , ,
Ely, faptul ca ai scris aici arata ca ai vrea sa iesi din colivie, este primul pas, este foarte bine!
Daca vrei, mai putem dialoga, ne putem scrie si la mesaje private sau alta cale, cum vrei. Si numai cand vrei tu, cand simti.
N-o sa mai adaug alte sterotipii gaunoase gen 'copilul tau te-ar vrea fericita' sau 'Dumnezeu stie mai bine, , , '. Iti spun doar ca poti sa adaugi cu fiecare zi ceva in plus, mai luminos, pentru sufletul tau si in amintirea fiului tau. Ramai mama fiului tau, chiar daca nu va vedeti ca alta data.
Te imbratisez.

Buna Ely,

Am citit cea mai trista scurta poveste. Imi pare rau pentru tine ca om, pentru tine ca femei, pentru tine ca mama... poate ca imi mintea ta oridinea este alta. Un copil fara mama se numeste orfan, dar cum se numeste o mama fara copil?? Durerea ta este maxima, de acuta, de acida, e fara limita. In aceste clipe, punandu-ma in locul tau nu vad o iesire, mi se pare imposibil... experienta ta de viata este cosmarul vietii mele. Ma simt blocata, abandonata in aceasta lume... nu stiu ce sa iti zic, decat mergi in continuare la psiholog, acolo vei reusi sa te intelegi, sa iti intelegi suferinta si sa inveti sa traiesti cu ea. Daca iti place aceasta izolare, si sunt sigura ca da, intra pe topexperti.ro si consulta un psiholog online. Astfel, nu te expui timpului, oamenilor... din camera ta, din lumea ta intri in contact cu o persoana care te poate ajuta. Nici nu stiu ce sa iti doresc, nu mai stiu nimic... imi pare rau pentru cruntul destin si sper ca undeva, candva sa reusesti sa vezi lumina zilei cu impacare.

Draga, mama lui Sercin (pot sa-ti scriu asa?)..
cred ca DA, pentru ca.iata, prin acest forum asa te-am cunoscut.
Faptul ca ai scris aici -denota ca esti o puternica, ca ne ai pe noi toti cei care am citit si "vb." cu tine in scris sau/si-n gand..fie si virtual...
..si, DACA nu-ti face bine un ALT fel de comunicare.n-o face...DECAT ceeace-ti face bine, cum vrei si cand vrei...
propunere;
- 1 martie 2012..o zi..ca oricare alta -pentru tine...inceput de luna - sa zic eu..si, DOAR atat...
crezi, ca ai putea sa-i scrii fiului tau-zilnic- sau cand simti nevoia, ceeace i-ai fi zis.in acel moment...?
- despre CE?..despre noi care ti-am raspuns..ce parere ti-am facut, unde ai fost, daca te simti obosita sau nu..dupa serviciu, daca era aglomerat in trafic..etc..orice.daca ai vazut sau vb. cu vreun vecin, despre anotimp si "prapadul"cu zapada si in curand (Doamne, fereste! )...despre inundatii, despre rugaciunile tale si ca-l ai mereu langa tine- ca va rugati impreuna, despre ce ai mai facut in camera lui sau nu, daca ai "trabaluit" prin casa si.cam CE...intr-un cuvant..despre orice crezi ca, i-ai fi zis...despre Ce si CINE te mai supara..."de..atunci"...
Iti doresc multa sanatate si putere.
p.s.
cand vrei, ai timp si "poti"...lasa-mi un mesaj aici si/sau un mesaj privat.
Te imbratisez cu mult drag,
tot..o mama...