Prea multa nemultumire (generala)

Buna seara, va salut din nou!
Povestea mea incepe cu ceva timp in urma. Am mai avut probleme cu mine insami, dar de data asta nu stiu nici macar ce se petrece, nu reusesc sa ma inteleg sau sa gasesc motivul nemultumirilor mele.
Dupa ceva analize am ajuns la concluzia ca probabil totul porneste din faptul ca nu reusesc sa ma accept, sa ma plac, sa ma simt bine cu mine, sa ma apreciez pentru vreun lucru dobandit. Mereu sunt in fuga spre ceva, mereu trebuie sa realizez ceva...si de obicei am planuri greu realizabile sau care cer timp mult, iar asta ma streseaza.
Sunt mereu incordata si-mi doresc sa fiu buna, sa excelez in mai tot, ceea ce este evident irealizabil.
Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult la mine e faptul ca nu am reusit niciodata sa ma multumesc de felul in care arat, mereu sunt in tot felul de diete, ma ambitionez desi organismul nu tine cu mine sa ajung la un numar f mic de kilograme, nu reusesc, de frustrare mananc si mai mult, apoi ma simt extrem de vinovata si devin tot mai suparata pe mine.

Imi doresc un echilibru pe care imi pare ca-i tot mai greu sa-l dobandesc. As vrea sa traiesc in armonie cu mine insami, dar nu reusesc nicicum. Sunt mereu incordata, ametesc, tensionata, ma doare capul. Parca nu-mi iese nimic, parca nu-s buna de nimic, nu ma simt dorita, iubita tocmai pentru ca nu reusesc eu sa fac pace cu mine insami. Ma gasesc insuportabila si de neinghitit pentru cei din jurul meu, cu toate ca eu cred singura ma fac, dar nu reusesc sa fiu placuta tocmai pentru ca sunt mereu plansa, mereu ma lamentez, imi plang de mila...

Nici nu stiu ce sa mai spun, sunt asa multe.
Plus ca niciodata nu gasesc suficient timp. Nu am timp de mai nimic. As vrea o zi pt mine, sa dorm, sa orice fara a avea in minte ca trebuie sa fac ceva, sa IMBUNATATESC ceva. Mereu am in cap ca decat sa stau mai bine dau 3, 4 ture de stadion, oi mai slabi putin...

Aveti vreun sfat? Intelegeti acest comportament? Ce se petrece cu mine?

Ar trebui sa fii putin mai realista..nu ai cum pe vremurile astea sa excelezi in toate, sa arati ca cele din revista sau mai stiu eu ce..eu zic ca e bine sa fii multumita de tine asa cum esti, ca esti SANATOASA, asta conteaza cel mai mult, si usor, usor poate vin si celelalte pe care le doresti..oamenii din ziua de azi, merg pe un tipar, daca vecina are 90 60 90, trebuie sa fiu si eu asa ca ea, sau ca are nu stiu ce masina, functie si bani, etc..si asa te stresezi aiurea, iti faci viata un calvar, crezi ca nu esti bun de nimic si altele, sa stii ca nimeni nu e pefect..gandeste-te putin, daca tu nu te iubesti pe tine, nimeni din jurul tau, nu va face asta..trebuie sa vezi partea plina a paharului..

Realista cred ca sunt, doar ca inclin sau tind catre perfectionism si de aici toate ponoasele. Vreau sa am timp si pentru casa, sa fie totul in ordine, vreau sa fiu si cu serviciul mereu la curent si lucred +acasa, vreau sa am timp si de mine- sport, gatit sanatos, cumparaturi, ingrijire. Imi ies toate 1 saptamana, doua paa cand obosesc rau de tot, iar atunci nu mai sunt buna de nimic. De aici se nasc frustrarile, ca in week-enduri cand am timp liber as vrea sa lucrez in plus pt. saptamana care vine, dar nu mai am energie etc.
Nici sanatoasa nu sunt. Am probleme cu tiroida, de aici lupta crancena cu kilogramele in plus si cu propriul organism care spne NU, iar eu il fortez sa DA.

Nu ma pot impaca nicicum cu mine. Mereu cer mai mult si mai mult, ceea ce este foarte obositor si stresant. Imi doresc echilibru, satisfactie, liniste, pace. Imi doresc sa ma plac, ca sa fiu placuta si altora in acelasi timp. Am devenit insuportabila, mereu cu fruntea incretia, mereu plang, mereu imi plang de mila, mereu gasesc mai multe si mai multe defecte. Sunt o povara pentru mine de-a dreptul, imi provoc stres.