Raspundeti va rog! Nu stiu ce mi se intampla exact
Buna ziua, dupa ce am citit multe dintre comentariile de pe forum, si tin sa le multumesc tuturor celor care chiar si dupa ce au depasit aceasta etapa (singulara sa speram) continua sa ne impartasesca din solutiile lor, am luat decizia sa va impartasesc si experienta mea, pe scurt. Va rog mult spuneti mi daca va regasiti in trairi pt ca din pacate totul s a declansat odata cu multa dezinformare din partea medicilor la care am fost.
In urma cu cateva luni am trecut printr un examen foarte greu pe care il luasem initial, dar niste schimbari de barem au facut sa pic la un punct distanta, dupa un an de invatat zi si noapte si evident momente de stres cumplit. Ulterior mi am pierdut casa in care stateam, am avut certuri in familie si nici prietenii nu s au dovedit a fi cei mai sinceri. Totul intr o luna si putin. Ca sa nu mai adaug niste belele cu o mica afacere inceputa dupa esecul vu examenul. In sine, aceste experiente nu consider ca m au afectat, cel putin nu in mod constient. Ulterior, am mers de cateva ori la un terapeut cu care in trecut mai lucrasem, care din pacate mai mult rau a facut. Mi a zis ca sufar de depresie, mi a indus ca o sa ma ajunga gandurile sinucigase, a inclus si familia in toata nebunia asta, le a spus si lor asemenea lucruri. Cel mai rau e ca m a facut sa ma indoiesc de mine de cand mi a spus inclusiv ca daca o tin asa o sa devin irationala. Simt insa si acum ca mi pierd directia si speranta intr un viitor mai bun, cautand in permanenta solutii care se dovedesc eficiente pe o scurta perioada de timp doar.
Am avut primul atac de panica plecand de la o suspiciune de boala, tot intr o zi cu un examen. Pana seara eram crizata toata crezand ca sufar de boala respectiva. Mi am facut un test si m am linistit ca a iesit negativ. Liniste dupa. Mai trec 2 luni, ma gandesc ca poate e eronat, mai fac niste analize si tot asa pana recent, cu 3 analize la activ am scapat de obsesia mea care a durat aproape un an.
INSA, dupa ce totul pare sa se linisteasca, incep sa am probleme cu o ureche infundata si tiuit in ureche in mijlocul noptii si urmat de un mic atac de panica. Ajung la doctor si mi zice ca am asurzit si ca e posibil sa am diverse boli nasoale ( o insiruire de cosmaruri in cateva minute). Dupa mai multe vizite la medici pt a mi exploca prin ce trrc si multe multee analize, problemele mele continuind a exista, am inceput ss experimentez sentimente de disperare, plansete, senzatia ca nu pot sta intr un loc, nevoia de a fugi undeva, si cel mai deranjant pt mine m a cuprins o dtare de “afundare in mine”. Vreau sa stiu daca mai sunt oameni care au sentimente de DEPERSONALIZARE, care se uita in jur uneori si prca se uita la un film, care merg pe strada si se vad mai de sus parca. Nici corpul nu pot zice ca l simt la fel. E o senzatie ciudata de perceptie pe care o am in special cand sunt obosita si speriata, uneori cred ca mi si induc involuntar insa uneori dispare si chiar si dscs incerc sa o fac sa apara, nu apare. Ce ma sperie e ca e din ce in ce mai des totul. Aseara am chemat ambulanta pt ca toata ziua ieri m a durut capul enorm, si stiu ce inseamna migrene, dar nu am trecut prin asa ceva pana acum. Am stari de greata, tiuit in urechi care apare dispare, o scadere de auz. Ma dor umerii, ma simt ametita si slabita si cel mai rau, disperata gandindu ma ca la cat incerc sa mi dau sesma ce se petrece ma simt depasita. Simt si amorteli faciale si ceafa la fel... iau coaxil dar nu e o imbunatire simtitoare. Am teama de a nu o lua razna, de s nu suferi de ceva nasol (schizo etc), mai ales stunci cand tizic imi e bine, psihic imi e mai nasol. Traiesc intr i panica mereu si intr o frustrare ca orice fac nu mai e la fel ca inainte. Simt ca ma tarai prin zi doar ca sa treaca. Am 23 de ani si am multe planuri la fel cs toti de aici. Stiti vreun terapeut bun pt asa ceva si un grup de sustinere?
Sper din suflet sa mi raspundeti si sa ma scuzati pt lungul mesaj. Va doresc tuturor sa gasiti o cale de iesire rapids din ceea ce eu descriu ca iad. Sper sa avem cumva rabdare cu noi si cu starile noastre si sa ne traim vietile mai frumos de acum inainte! Multa sanatate si sarbatori fericite!
In urma cu cateva luni am trecut printr un examen foarte greu pe care il luasem initial, dar niste schimbari de barem au facut sa pic la un punct distanta, dupa un an de invatat zi si noapte si evident momente de stres cumplit. Ulterior mi am pierdut casa in care stateam, am avut certuri in familie si nici prietenii nu s au dovedit a fi cei mai sinceri. Totul intr o luna si putin. Ca sa nu mai adaug niste belele cu o mica afacere inceputa dupa esecul vu examenul. In sine, aceste experiente nu consider ca m au afectat, cel putin nu in mod constient. Ulterior, am mers de cateva ori la un terapeut cu care in trecut mai lucrasem, care din pacate mai mult rau a facut. Mi a zis ca sufar de depresie, mi a indus ca o sa ma ajunga gandurile sinucigase, a inclus si familia in toata nebunia asta, le a spus si lor asemenea lucruri. Cel mai rau e ca m a facut sa ma indoiesc de mine de cand mi a spus inclusiv ca daca o tin asa o sa devin irationala. Simt insa si acum ca mi pierd directia si speranta intr un viitor mai bun, cautand in permanenta solutii care se dovedesc eficiente pe o scurta perioada de timp doar.
Am avut primul atac de panica plecand de la o suspiciune de boala, tot intr o zi cu un examen. Pana seara eram crizata toata crezand ca sufar de boala respectiva. Mi am facut un test si m am linistit ca a iesit negativ. Liniste dupa. Mai trec 2 luni, ma gandesc ca poate e eronat, mai fac niste analize si tot asa pana recent, cu 3 analize la activ am scapat de obsesia mea care a durat aproape un an.
INSA, dupa ce totul pare sa se linisteasca, incep sa am probleme cu o ureche infundata si tiuit in ureche in mijlocul noptii si urmat de un mic atac de panica. Ajung la doctor si mi zice ca am asurzit si ca e posibil sa am diverse boli nasoale ( o insiruire de cosmaruri in cateva minute). Dupa mai multe vizite la medici pt a mi exploca prin ce trrc si multe multee analize, problemele mele continuind a exista, am inceput ss experimentez sentimente de disperare, plansete, senzatia ca nu pot sta intr un loc, nevoia de a fugi undeva, si cel mai deranjant pt mine m a cuprins o dtare de “afundare in mine”. Vreau sa stiu daca mai sunt oameni care au sentimente de DEPERSONALIZARE, care se uita in jur uneori si prca se uita la un film, care merg pe strada si se vad mai de sus parca. Nici corpul nu pot zice ca l simt la fel. E o senzatie ciudata de perceptie pe care o am in special cand sunt obosita si speriata, uneori cred ca mi si induc involuntar insa uneori dispare si chiar si dscs incerc sa o fac sa apara, nu apare. Ce ma sperie e ca e din ce in ce mai des totul. Aseara am chemat ambulanta pt ca toata ziua ieri m a durut capul enorm, si stiu ce inseamna migrene, dar nu am trecut prin asa ceva pana acum. Am stari de greata, tiuit in urechi care apare dispare, o scadere de auz. Ma dor umerii, ma simt ametita si slabita si cel mai rau, disperata gandindu ma ca la cat incerc sa mi dau sesma ce se petrece ma simt depasita. Simt si amorteli faciale si ceafa la fel... iau coaxil dar nu e o imbunatire simtitoare. Am teama de a nu o lua razna, de s nu suferi de ceva nasol (schizo etc), mai ales stunci cand tizic imi e bine, psihic imi e mai nasol. Traiesc intr i panica mereu si intr o frustrare ca orice fac nu mai e la fel ca inainte. Simt ca ma tarai prin zi doar ca sa treaca. Am 23 de ani si am multe planuri la fel cs toti de aici. Stiti vreun terapeut bun pt asa ceva si un grup de sustinere?
Sper din suflet sa mi raspundeti si sa ma scuzati pt lungul mesaj. Va doresc tuturor sa gasiti o cale de iesire rapids din ceea ce eu descriu ca iad. Sper sa avem cumva rabdare cu noi si cu starile noastre si sa ne traim vietile mai frumos de acum inainte! Multa sanatate si sarbatori fericite!
6 comentarii
Grupul Depersonalizare si derealizare de pe Facebook.
Schimbati Coaxilul daca nu va simtiti bine cu el si incercati psihoterapia cognitiv comportamentala pentru anxietate.
Nu aveti simptome de schizofrenie. Stati linistita.
Schimbati Coaxilul daca nu va simtiti bine cu el si incercati psihoterapia cognitiv comportamentala pentru anxietate.
Nu aveti simptome de schizofrenie. Stati linistita.
Buna, Alexaaa18
Imi pare foarte rau ca ai trecut prin atatea evenimente care te-au afectat negativ. Din ce descrii, se vede ca ai abilitatea de a observa foarte bine simptomele prin care treci, ele fiind intr-adevar simptome de anxietate. Acest lucru indica faptul ca nu e vorba de schizofrenie.
Cu toate acestea, inteleg ca treci printr-o stare foarte neplacuta si nu reusesti sa gasesti solutii pe cont propriu. Acest lucru indica faptul ca ar fi util un ajutor specializat care te poate ghida spre a ajunge inapoi la o stare de echilibru, cu o intelegere mai profunda a mecanismelor care ti-au declansat aceasta stare si cu abilitati noi de a face fata emotiilor negative. Nu toti terapeutii sunt la fel, iar asta inseamna ca poti gasi pe cineva care te poate ajuta si in care poti avea incredere.
Iti doresc mult curaj pentru a rezista in continuare, pana gasesti ajutorul de care ai nevoie.
Numai bine!
Imi pare foarte rau ca ai trecut prin atatea evenimente care te-au afectat negativ. Din ce descrii, se vede ca ai abilitatea de a observa foarte bine simptomele prin care treci, ele fiind intr-adevar simptome de anxietate. Acest lucru indica faptul ca nu e vorba de schizofrenie.
Cu toate acestea, inteleg ca treci printr-o stare foarte neplacuta si nu reusesti sa gasesti solutii pe cont propriu. Acest lucru indica faptul ca ar fi util un ajutor specializat care te poate ghida spre a ajunge inapoi la o stare de echilibru, cu o intelegere mai profunda a mecanismelor care ti-au declansat aceasta stare si cu abilitati noi de a face fata emotiilor negative. Nu toti terapeutii sunt la fel, iar asta inseamna ca poti gasi pe cineva care te poate ajuta si in care poti avea incredere.
Iti doresc mult curaj pentru a rezista in continuare, pana gasesti ajutorul de care ai nevoie.
Numai bine!
Buna seara!
Sunt in continuare pe tratament, ma simt mai bine mai ales fizic insa am momente in care am senzatia ca persoanele apropiate imi sunt straine, in special cand ma focusez pe ele, dar fara vreun gand “prestabilit “. Ma sperie foarte tare aceste momente pt ca vin in special in momentele in care ma skmt bine si uit pentru ceva timp de starea de anxietate in care sunt.
Credeti ca ar indica un alt gen de afectiune psihiatrica? Mentionez ca intreb pt ca recunosc ca sunt destil de ipohondra. Va miltumesc mult pt raspunsuri si chiar apreciez ajutorul
Sunt in continuare pe tratament, ma simt mai bine mai ales fizic insa am momente in care am senzatia ca persoanele apropiate imi sunt straine, in special cand ma focusez pe ele, dar fara vreun gand “prestabilit “. Ma sperie foarte tare aceste momente pt ca vin in special in momentele in care ma skmt bine si uit pentru ceva timp de starea de anxietate in care sunt.
Credeti ca ar indica un alt gen de afectiune psihiatrica? Mentionez ca intreb pt ca recunosc ca sunt destil de ipohondra. Va miltumesc mult pt raspunsuri si chiar apreciez ajutorul
Simptomele tin de anxietate. Stati linistita.
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 5Anxietate de somn.
- 1Reactii adverse la Sertralina
- 1Pareri despre efectul medicamentelor si revenirea starilor
- 6Diferite simptome
- 6Reducere doza/renuntare la Cipralex
- 2Cum recunosc o pastilă de diazepam
- 1Anxietate și atacuri de panică
- 51Cum am invins anxietatea!
- 7Tratament homeopat anxietate sociala?
- 19Calmare atac de panica