sufar de fagofobie- teama de a ma ineca- va rog ajutati-ma

18-03-2008
cristian51
Nu este medic/terapeut
cristian51
am 28 de ani si de vreo 2 ani sufar de ceea ce pana nu de mult nici macar nu stiam cum se numeste(fagofobie); prima data a inceput prin prezenta unui nod in gat.Am fost la psiholog, am urmat un tratament pe baza de medicamente anxiolitice(mianserin, etc.), nu pot sa zic ca nu mia fost m-ai bine, dar macar nu m-ai aveam nodul in gat.La o perioda de vreo doua luni dupa cateva atacuri de panica, pur si simplu mi se facea rau si ma prezentam in serviciul de urgenta, dar nu puteau sa-mi faca nimic, am inceput un tratament homeopat si biorezonanta. Dupa acest tratament imi este m-ai bine, dar am ramas cu frica ca ma inec in momentul cand mananc. Nu mai pot manca nimic, am slabit vreo 20 kg ma simt slabit si fara o speranta ca vreodata ma voi m-ai face bine vreodata. Am postat povestea mea si la sectiunea tulburari psihice, dar pentru ca nu am incadrat-o unde trebuia nu prea am primit niste raspunsuri foarte pe intelesul meu. Va implor ajutati-ma. Sunt din TIMISOARA cine imi poate sa-mi recomande un psihoterapeut, ca asa am inteles ca se poate trata prin psihoterapie; cu toate ca nu mai am nici o speranta ca vreodata o sa ma m-ai fac bine vreodata.Astept sa i-au legatura cu cei suferinzi cu aceasta boala.Poate o sa aflu lucruri pe care eu nu le stiu despre tratamenta vis-a vis de aceasta boala. VA MULTUMESC.
252 comentarii 1 ..... 9 Înainte ›
0
19-03-2008, ora 00:00
Dr. Andrei Dumitrescu
Psihologie, Bucuresti
Dr. Andrei Dumitrescu
Fagofobia este o teama nejustificata. Ca atare, va raspunde bine la o psihoterapie care trateaza astfel de temeri (si un psihoterapeut bun).
Nu e o boala, astfel incat inceteaza s-o mai "intelegi", sau s-o privesti ca pe ceva fizic. La fel ca teama irationala de lifturi, caini, fluturi, spatii deschise are o cauza, dar nu e absolut obligatoriu sa intelegi cauza pentru ca problema sa dispara.
(uneori desi afli cauza, problema nu dispare).
E imposibil sa nu gasesti un terapeut (bun) in Timisoara, impreuna cu care sa adresati acea parte din tine care mentine cu constiinciozitate simptomul.

Succes,
Andrei
0
19-03-2008, ora 00:00
Ardnaxelle
Nu este medic/terapeut
Ardnaxelle
Buna Cristian51! Stiu foarte bine prin ce treci pentru ca si eu sufar de fagofobie. La mine a reaparut de mai bine de 8 luni. Spun a reaparut pentru ca prima data am mai avut teama asta acum 10 ani aprox. Atunci a durat cam un am jumate si a fost destul de grav. Slabisem ff mult, nu mancam aproape nimic, parintii mei erau ingroziti si nu stiau ce se intampal cu mine. Atunci homeopatia m-a ajutat si pana acum 8 luni am reusit sa mananc di nou normal si nici macar sa nu ma mai gandesc ca as putea sa ma inec. Acum a aparut din nou, nu stiu de ce, am mers la psihiatru insa nu m-a ajutat cu nimic. Acum urmez din nou un tratament hopmeopat si SPER sa ma fac bine. Stiu cat de greu este sa treci peste, sa incerci sa iti vezi de viata ca si pana acum. Incearca sa te relaxezi, sa faci ceea ce iti place, sa fii inconjurat de prieteni, sa nu mai privesti mancarea ca pe un stres. Trebuie sa ai incredere si speranta ca o sa fie bine si ai sa vezi ca o sa reusesti!
0
19-03-2008, ora 00:00
cristian51
Nu este medic/terapeut
cristian51
andreiEQL, sfatul pe care tu mi-l dai este ok (teoretic), dar practic este foarte greu; m-ai ales ca sufar de aceasta stare de ceva vreme, mi-am pierdut increderea si totodata sunt si o fire slaba in fata bolii.Sunt foarte dezamagit de rezultatele pe care de-a lungul celor 2 ani de tratamente diverse(exceptie face cel de psihoterapie) pe care le-am facut nu au dat rezultatele dorite. Totodata nu m-ai am incredere in mine si in speranta ca vreodata ma voi m- ai face bine. Acum caut un cabinet de psihoterapie in TIMISOARA unde sper ca voi incepe sedinte cu un medic care ma va intelege prin ce trec si sper sa pot sa m-ai lupt ca sa pot trece prin aceasta perioda neagra din viata mea si sa pot sa ma fac bine.Numai cei ce au trecut sau trec prin asa ceva pot sa ma inteleaga prin ca trec eu acum.Oricum iti multumesc pentru sfat.Astept in continuare mesaje de la cei care s-au lovit de fagofobie.
0
19-03-2008, ora 00:00
Dr. Andrei Dumitrescu
Psihologie, Bucuresti
Dr. Andrei Dumitrescu
Cristian51,

ca sa-ti raspund, tu stii povestea cu baba care isi pierduse acul in casa si il cauta in iarba din fata curtii pentru ca acolo era mai multa lumina ?
La fel, poate ca pana acum ai cautat raspunsul "afara" fiindca era mai multa lumina: la doctori, in boli, in pastile, in tablete...
Stiu ca pare mai usor asa, insa uite ca la lumina il cauti...il cauti... si acul nu se da gasit, al naibii.
Ba mai mult, uite ca ai si obosit, esti usor demoralizat, intre timp se adauga si uzura data de suferinta...

Cum spuneam, sfatul meu nu e sa cauti un alt MEDIC, ci un psihoterapeut. Nu psihiatru, nu psiholog, nu te miri ce alte specializari.
"Inauntru" e mai intuneric, stiu, si de aceea ai nevoie de un psihoterapeut (bun) care sa te insoteasca.

Toate cele bune,
Andrei
0
20-03-2008, ora 00:00
cristian51
Nu este medic/terapeut
cristian51
andreiEQL, imi place ceea ce spui este si ai perfecta dreptate .Cu acest comentariu pe care tu l-ai postat ma faci sa imi schimb putin atitudinea in fata acestei stari( pentru ca nu vreau sa o numesc ca si boala), imi doresc cu adevarat si sper ca bunul D-zeu sa-mi de-a putere sa m-ai lupt pentru ca in final sa pot sa zic ca am castigat. Acum sunt in cautare de un psihoterapeut cu care sa pot incepe niste sedinde de consiliere( adevarul ca nici nu stiu in ce consta aceste sedine; sincer sa fiu), si sper ca sa de-a rezultatele pe care eu le astept de atita timp. Iti multumesc pentru ceea ce tu mie imi transmiti, parca totusi nu ma simt singur si traiesc cu speranta ca exista cineva care vrea sa ma ajute, chiar si cu niste vorbe. SPER SA PASTRAM LEGATURA.
0
27-03-2008, ora 00:00
iuliana312002
Nu este medic/terapeut
iuliana312002
incearca sa dai timpul inapoi cu 2 ani si sa-ti amintesti ce eveniment stresant, negativ a aparut in perioada aceea, incearca sa-ti amintesti cand a aparut prima oara simptomul nodului in gat, gaseste un psihoterapeut specializat in psihoterapie cognitiv comportamentala sau hipnoterapie... in Timisoara exista faculatate de psihologie foarte buna, iar marea majoritate a profesorilor de acolo au cabinete particulare.. intereseaza-te acolo si poate iei legatura cu unul dintre ei.
0
30-03-2008, ora 00:00
cristian51
Nu este medic/terapeut
cristian51
buna iuliana te rog sa ma crezi ca atit de multe s-au intimplat in viata mea atunci, acum 2 ani, incit nu stiu cum as putea sa-mi dau seama ce a putut sa-mi cauzeze aceasta stare pe care o am.Nu imi vine sa cred ca am fost un tip destul de sanatos si am ajuns la 28 ani o, , epava'. Vreau sa-ti spun ca de 2 zile mi-a fost recomandat un cabinet privat de psihoterapie din TIMISOARA, dar nu am avut timp sa i-au legatura cu acest medic ca sa pot sa stabilesc o intilnire.Nu stiu daca, sunt foarte pesimist, am sa pot sa ma mai fac vreodata bine.Cei din jurul meu nu ma prea inteleg, eu nu prea mai am incredere, si... crezi ca se poate sa fie bine? Daca cineva mi-ar fi spus acum 2 ani ca eu o sa ajung in aceasta situatie nu as fi crezut pentru nimic in lume.Prin aceasta stare prin care trec eu de vreo 2 ani de zile, nu as crede ca m-ai sunt si alti; este o lupta grea pe care o duc cu viata, zi de zi ma lupt cu aceasta boala de care am auzit acum ceva vreme.Traiesc cu o ultima speranta ca, niste sedinte de psihoterapie o sa ma readuca la viata normala care am avut-o inainte.Este un lucru greu sa fi privat de acest act reflex pe care toti dintre noi il avem, inghititul alimentatiei. As dori foarte mult ca sa pot sa i-au legatura cu persoane care se confrunta cu aceasta problema sau au trecut printr-o experienta asemanatoare.
0
03-04-2008, ora 00:00
Psih. Sorina Voicu
Identitate neconfirmată
Psih. Sorina Voicu
Draga Cristian, este foarte bine ca ai cautat un psihoterapeut, tot ce-ti mai ramane acum este sa pui mana pe telefon si sa suni. De ce iti este teama? Mai rau decat acum nu poate fi nu? In cel mai rau caz nu rezolvi nimic, insa eu te sfatuiesc sa-ti tii fruntea sus si sa nu renunti la speranta. Starea prin care treci se poate vindeca foarte bine. Iti trebuie doar un psihoterapeut bun, cum spunea si Andrei, speranta si dorinta de a te vindeca.
Ca sa-ti ridic putin moralul, pot spune ca am avut pacienti care aveau aceleasi probleme ca si tine si care acum sunt ok. Deci se poate, nu dispera.
Nu ai mentionat daca iti este teama sa te inneci cu absolut tot ce bagi in gura (lichide, solide, mai tari, mai moi, guma de mestecat, bomboane) sau doar la unele alimente. Ce mananci? In cazul caror alimente nu-ti apare teama de a te inneca, sau este mai mica?
0
06-04-2008, ora 00:00
cristian51
Nu este medic/terapeut
cristian51
Pentru psih.SORINA VOICU nu vreau sa renunt la varsta asta, dar simt de multe ori ca nu mai pot sa lupt; este adevarat ca mai rau de atat nu poate sa fie. Cum am mai precizat cu cateva zile in urma am reusit sa obtin un nr. de tel. a unui dr. psihoterapeut din TIMISOARA si va urma sa-l contactez sa pot stabili niste intilniri. Via-a-vis de intrebarea care mi-ati adresato referitor la ce fel de alimente mi se par greu de inghitit, eu va spun ca pentru mine in momentul de fata orice tip de aliment imi este greu sa inghit; parca cel mai mare dusman din viata mi-a devenit mancarea. Adevenit o obsesie ca cand stiu ca ma pun la masa sa imi fie frica a putea manca. Este foarte greu prin ceea ce trec.Am ajuns sa macin sub forma de pasta orice aliment ca sa pot sa maninc ceva, ca altfel ajung un schelet pe picioare; de altfel am slabit in astia 2 ani mai mult de 20 kg. O ultima speranta ar fi sa incerc si aceste sedinte de psihoterapie.Sunt sceptic, dar voi incerca pentru disperarea care ma apasa in acest moment si lipsa de pofta de viata. Aceasta stare mi-a schimbat viata radical: pe plan profesional, familiar si social. Este groaznic. Oricum tin sa va multumesc pentru acest comentariu pe care l-ati postat vis-a-vis de starea mea. Sper sa ajung vreodata sa fiu ca inainte.Imi doresc acest lucru.
0
11-04-2008, ora 00:00
Psih. Sorina Voicu
Identitate neconfirmată
Psih. Sorina Voicu
Draga Cristian, eu sunt sigura ca problemele tale pot avea o rezolvare. Lucrurile nu vor mai fi ca inainte, pentru ca nimic nu mai poate fi ca inainte. Dar vor fi diferite fata de starea ta de acum pentru ca totul in jurul nostru se afla intr-o continua schimbare, iar daca mai rau decat este acum nu poate fi, atunci inseamna ca va fi mai bine, nu? Sa spunem ca acum te simti ca si cum ai fi pe fundul prapastiei.. Ei bine, chiar daca este asa, inca mai existi si asta inseamna ca mai jos decat esti nu mai poti cobori, poti doar urca de acum inainte. Poate va fi grea urcarea, cu mici alunecari inapoi uneori, dar ai fost jos si stii cum este si stii ca ai continuat sa existi chiar si acolo. Acesta este un lucru foarte important la care sa te gandesti.
In ceea ce priveste alimentele, cred ca nu m-am exprimat foarte bine. Sunt convinsa si te cred ca absolut orice aliment iti este foarte greu sa-l inghiti. Dar sa spunem ca daca ai putea face un top al alimentelor, in ordinea fricii pe care ti-o declanseaza, care ar fi alimentul care iti declanseaza cea mai mare frica de a nu te inneca, si care este alimentul de care iti este cel mai putin frica, nu am zis deloc frica, pentru ca am inteles ca-ti este frica de toate. Imagineaza-ti ca te aflii intro sala cu o masa mare de tot cu absolut tot felul de bunatati pe ea, tot ce-ti trece prin minte, este acolo pe masa. De care platou ti-ar fi cel mai mare frica, n-ai vrea nici macar sa te uiti la el, si din care platou te-ai incumeta sa gusti totusi un pic?
0
10-06-2009, ora 17:41
simmona
Nu este medic/terapeut
simmona
ce tratament puteti recomanda?am facut psihoterapie si nu a avut nici un rezultat, nu mia spus nimic nou din care sa nu stiu eu
0
12-06-2009, ora 00:18
carmens_80
Nu este medic/terapeut
carmens_80
sunt curioasa daca ai scapat de aceasta fobie.Ma aflu in aceeasi stare...Prima oara acum 2 ani.2007, toate bune si frumoase mi a trecut fara sa mi dau seama[dupa ce am luat Ca, Mg, Zn vreo 4 luni], in vara anului urmator iar...dar foarte putin...ca de eram totusi in concediu si eram destul de relaxata.Acasa singura, puteam sa mananc, in spatii publice nici vorba, plus intratul in panica.Acum de 6 zile a inceput iar, din ce in ce mai rau>Unde alta data puteam sa beau apa, acum si pe aceasta o inghit greu si cel mai tare ma streseaza ca si saliva se duce cu noduri.E un chin, nu dorm noaptea ca astept sa inghit saliva.Am slabit deja 3 kg.in 6 zile, iar pe caldurile astea sa nu poti nici macar apa sa inghiti.Doamne!Stiu ca nu trebuie sa ma gandesc non-stop la lucrul asta, dar tocmai asta nu fac.
0
15-06-2009, ora 23:50
bianca_loredana2001
Nu este medic/terapeut
bianca_loredana2001
buna tuturor!trec si eu prin aceste stari de foarte multi ani aproape 9.am perioade mai bune si perioade mai proaste.cind sunt stresata mi se pune un nod in gat care ma tine cateva zile.nu am incercat nici un fel de terapie pina acum insa ma gandesc sa incep psihoterapia.in plus au aparut si alte probleme in sensul ca dupa masa m palpitatii f puternice.eu le-am atribuit faptului ca in atatia ani mi-am dereglat digestia si ar putea avea legatura.si eu am dificultati in a manca in public.nu stiu ce sa mai zic.am vrut doar sa-mi descarc putintel sufletul pt ca ajuta putin.vad ca sunt destui oameni cu aceasta problema, din pacate.poate gasim impreuna vreo solutie.de ex sunt grupuri de oameni cu prob;leme speciale care se intalnesc si se incurajeaza reciproc.dar e greu daca suntem din orase diferite.ar fi fost buna o intalnire la un restaurant.sa vedem ce se intampla...doar nu ne inecam toti.of!multa sanatate va doresc!
0
16-06-2009, ora 12:10
carmens_80
Nu este medic/terapeut
carmens_80
am fost la doctor.astia mai mult te zapacesc.vreau sa aflu daca e de natura fizica sau psihica, desi cred ca ultima.Dar totusi vreau un sfat, o indrumare, nimic.Esti tu stresata, zise domnul dr.Fa ti ordine in viata.Ok, am inteles.doar atat?Ca sa scap de stres probabil ar trebui o vacanta prelungita prin Caraibe...dar cu stare asta a mea.va dati seama ca o sa ma apuce fobia doar vazand avionul.La pshihoterapeut cu mine.poate, poate.
0
16-06-2009, ora 12:41
simmona
Nu este medic/terapeut
simmona
am vazut ca a aparut un medicament pe baza de plante numit 5htp.ce parere aveti?credeti ca ar da rezultate mai bune decat zoloft?sau ar fi necesar o analiza 5htp pt a vedea nivelul de serotonina din sange?
0
28-06-2009, ora 18:08
fevronia
Nu este medic/terapeut
fevronia
bine v-am gasit. nu mi-am imaginat vreodata ca exista si altii in aceeasi situatie ca mine. Mi-e frica sa inghit. Am crezut ca sunt singura fiinta de pe planeta careia ii este frica sa inghita. Am mai patit-o in trecut acum vreo 11 ani...de la o suparare n-am mai putut inghitii 3 saptamani. Mi-am revenit fara sa-mi dau seama. Acum insa fobia m-a apucat din nou tot de la o suparare cu o mai mare intensitate. Acum 2 ani si jumatate m-am suparat foarte tare ca un barbat nu ma baga in seama...eram indragostita de el. Imi aduc aminte perfect cum mi s-a intamplat nenorocirea. Stateam la masa si mancam ciorba mancam cu noduri din cauza supararii. La un moment dat mi-am zis: nu mai mananc ...si am aruncat farfuria din fara mea. Dupa ce am terminat cu plansul am vrut sa beau apa. Nici strop de apa nu mai mi se ducea pe gat. Mi-am dat seama ca mi-a revenit fobia. Am crezut ca o sa tina ca data trecuta 2-3 saptamani insa nici in ziua de azi nu mi-am revenit. Regret foarte mult cand mi-am zis atunci ca nu mai mananc. Subconstientul meu parca s-a blocat. De atunci au trecut 2 ani jumate. La inceput nu puteam inghitii nimic nici apa.. mancare nici atat. Slabisem mult. Nu stiu cum sa va explic eu cand vad mancare aproape de mine mi se inclesteaza gura. Cu timpul incepusem sa pot inghitii iaurt era mancarea mea de baza: dimineata la pranz si seara. Am fost la doctori am fost la neurologie mi-au spus ca fac mofturi ca nu exista sa nu pot inghitii. Am mers la psihiatrie...am crezut ca sunt eu nebuna. Aia mi-au zis ca e pe sistem nervos mi-au dat sa iau niste calmante de 3 ori pe zi cu multa apa. Le-am zis cum sa le iau daca nu pot inghitii In sfarsit dupa ce am urmat tratamentul ala cu calmante...m-am simtit un pic mai bine in sensul ca puteam bea apa cat de cat normal...dar de inghitit mancare.ioc acum deja m-am resemnat cand trebuie sa mananc imi imping mancarea pe gat...de multe ori ma inec dar nu pot sta nemancata vreau sa traiesc. Mi-e si rusine sa mai ies in oras la un suc o cafea cu prietenii...ca nu pot face altceva decat sa ma uit la ei. Culmea e ca in timpul fobiei asteia am dat examen de admitere in barou si l-am luat. Acum sunt avocat. Nu mi-e frica de instante nu mi-e frica de nimic altceva decat... de inghitit HELP. am 32 de ani am un prieten care vrea sa ne casatorim dar eu nu ma pot marita pana nu ma fac bine. Mi-e groaza numai cu gandul ca daca as ramane insarcinata...ar trebui sa mananc cat pt 2 iar eu nu sunt in stare sa mananc pt mine voi ce tratamente ati luat eu am luat extraveral dar nu-mi mai amintesc ce am luat acum 11 ani tot niste calmante.
0
08-07-2009, ora 10:22
carmens_80
Nu este medic/terapeut
carmens_80
am revenit.Acum dupa aprope o luna ma simt mai bine, dar mi e frica ca o sa revina ca alta data.Incerc sa privesc mai detasata.Chiar doctorii mi au zis:luati lucrurile ca atare.nu va mai enervati, ce o sa mai faceti la 50 de ani, daca la varsta asta sunteti asa(29).Am ajuns si la ORL, pt ca ma speriasem rau, am inteles ca poate fii si de la esofag, chestii precancerigene, desi in prima faza sunt datorate unor tulburari pshice, se pot transforma in fizice.La orl nimic grav la prima vedere...dna dr o dadea una si buna ca poate imi vine mancarea inapoi si de aici la un examen cu bariu mi au gasit un reflux gastro esofagian, ca sa nu mai beau o perioada lapte, sucuri acidulate, sucuri ce contin vit c, ca poate sunt alergica si etc.Cu rugamintea sa merg si pe la un endocrinolog.La analizele de sange mi au gasit si o anemie, de aici o reteta cu mult fier(90 de zile) si alta cu medicamente pt alergie.nu va zic cum ma chinui sa le inghit, in special fe, caci celelalte sunt mai mici.Acum nu cred ca ma simt mai bine de la astea, dar poate functioneaza, stiti voi cu efectul Placebo.Cert e ca nu mai sunt ca inainte si asta ma irita f mult, vorba voastra pai dc ies in oras cu prietenii zici ca sunt handicapata, toata lumea rade, mananca, bea, iar eu ma gandesc la inghitit, iar lumea nu prea intelege.Si apropo de faza cu sarcina.dc Doamne fereste ma apuca o criza din asta cand sunt insarcinata?Sanatate multa!
0
09-07-2009, ora 22:14
kysha_24
Nu este medic/terapeut
kysha_24
Dragii mei, sufar si eu de fagofobie si e dureros sa vad cati oameni sunt in situatia asta. Insa nu va alarmati, eu am avut momente cand nici saliva nu o puteam inghiti, efectiv o scuipam, nici apa nu beam decat cu frica, si in prezent mai sunt captiva acestei stari insa pe masura ce treci prin ea te obisnuiesti. Eu spre vindecare am facut urmatoarele lucruri: am acceptat ceea ce am si apoi am cautat solutii. Inca merg pe drumul vindecarii zic eu pentru ca dupa 4 ani inca mai sper. Daca vreti sa comunicam mai mult si sa ne ajutam -*


(*modificat de administrator)
0
28-07-2009, ora 11:58
vasileo
Nu este medic/terapeut
vasileo
Salut, am si eu o intrebare pentru ca sunt intr-o situatie asemanatoare. Voi aveti impresia ca va inecati cu alimente sau chiar asa se intampla? EU sunt intr-o situatie mai complicata sunt suspect de SLA si decand am citit cum se manifesta aceasta boala adica si cu problema asta de a te ineca cu alimente eu chiar ma inec adica le simt pe nas imi vine sa tusesc, nu stiu acum daca doar e o problema psihica si vroiama sa stiu cum se manifesta la voi daca, chiar va inecati sau aveti impresia ca o sa va inecati in moment ce inchititi ceva. La mine se intampla doar cu alimente nu si cu lichide.
0
28-07-2009, ora 20:45
kysha_24
Nu este medic/terapeut
kysha_24
este doar impresia, adica teama de a inghiti, teama nejustificata, nu ca se si intampla asta, la mine cel putin asa e. Nu stiu ce inseamna SLA, dar in bolile de natura emotionala ca nu pot spune psihica(e cu totul altceva), totul este exagerat de creier ca fiind un pericol, depinde de situatie, in general dezechilibrul asta apare pe fondul unei anxietati generalizate de durata, care da nastere fobiilor, a unui stres continuu cu sau fara atacuri de panica, depresii, deci daca nu ai antecedente de genul asta inseamna ca nu te incluzi in pb asta. Acest simptom poate aprea REAL vorbind si in tulburari ale glandelor endocrine (hipo sau hiper tiroidie, noduli tiroidieni), sau in alte afectiuni fizice. Aici suntem suferinzi emotional :((
Nu sunt medic, atata stiu daca am zis tampenii va rog sa ma corectati, desi am ajuns propriul meu medica dupa atatia ani si atata documentatie
0
29-07-2009, ora 13:38
vasileo
Nu este medic/terapeut
vasileo
Multumesc pentru raspuns, chiar azi un medic mi-a spus ca el crede ca e ceva psihic, de cand am aflat ca as putea avea SLA (scleroza laterala amiotrofica) este o boala care ataca muschi chiar si cei ai gatului mi s-a intamplat chestia asta cu inecatu, numai ca eu simt ca imi ramane mancarea in gat chiar o simt acolo, nu stiu ce sa zic.
0
29-07-2009, ora 14:10
kysha_24
Nu este medic/terapeut
kysha_24
Scleroza se include in bolile psihice intr-adevar, ok...medicul crede ca... (dar nu e sigur), am observat ca te-ai exprimat: de cand am aflat.mi s-a intamplat chestia cu inecatul. Nu e usor sa ti se spuna asta si este f posibil sa fi capatat o anxietate puternica pe fondul asta. As vrea sa te intreb care a fost motivul pentru care ai fost la medic(simptomuri) si ti-a spus ca ai "putea" avea SLA. Pentru a pune un astfel de diagnostic trebuie facut examen imagistic, biopsie a muschiului, adica nu sa se ia dupa simptome doar, am inteles ca SLA este in mare parte ereditar. Ideea este sa nu intri in panica pana nu afli exact ce este in urma analizelor amanuntite desigur. Medicii sunt la un nivel inferior sau arata doar nepasare si trateaza totul cu superficialitate
0
29-07-2009, ora 14:26
vasileo
Nu este medic/terapeut
vasileo
am facut azi un EMG si m-am mai linistit dupa ce doctorul a spus ca 90% nu am aceasata boala, dar problema este ca nici nu a spus ce as putea avea deoarece ma dor picioarele de vreo 3luni cand merg sau la cel mai mic efort, mai ales piciorul stang si am niste fasciculatii musculare pe tot corpul. Prima oara am facut un RMN coloana lombara deoarece se presupunea ca am hernie de disc dar nu a fost si asa sa ajuns la acest diagnostic prezumtiv de SLA. Azi mi s-a spus ca nu as avea asta dar nici ce as putea avea ca picioru ma doare in continuare fasciculatiile sunt si ele si mai nou ma si inec cu mancare. Si da asa e de vreo 2 luni decand umblu pe la medici asta de azi fiind al 5, niciunul nu ma ascultat cap coada ce am de spus in legatura cu simptomele, mai ales ca la boala asta din cate am citit si eu pe net diagnosticul se pune greu si medicul trebuie sa afle tot istoricul pacientului.
0
29-07-2009, ora 14:56
kysha_24
Nu este medic/terapeut
kysha_24
Eu vad lucrurile in felul urmator: (pentru ca tu esti cel mai in masura sa gasesti un inceput al tuturor starilor).trebuie sa te gandesti cand a aparut primul simptom care te supara ce faceai atunci: ptr ca fasciculatiile musculare pot fi si rezultatul epuizarii musculare sau nervoase, trebuie sa te gandesti ce s eintampla in perioada aceea, cum a aparut simptomul, care a fost primul simptom, care a fost conjunctura, ce simptom a aparut primul, etc...numai asa iti faci o mica evaluare si stii ulterior ce fel de medic sa consulti, de preferat neurolog, sla apare ereditar se crede la varste cuprinse intre 40-60 de ani. Trebuie sa revezi istoricul, sa iti deama seama cu ce si cum a inceput primul simptom suparator, eu pana sa ajung aici am facut controale la toate specialitatile posibile (credeam ca e ceva fizic)
0
13-08-2009, ora 17:20
ioanamirabela
Nu este medic/terapeut
ioanamirabela
buna,
am trecut si eu printr-o experienta asemanatoare. acum m-am vindecat, dar am facut tratament care a durat aproape un an.
la inceput nu am constientizat ce se intampla; pur si simplu nu puteam sa inghit nimic deoarece imi era frica sa nu ma inec cu mancare.
mi-am facut toate analizele (care au iesit foarte bine), controale la ORL, ecografii si o serie de investigatii medicale la insistentele familiei; cu toate acestea, starea de proasta deglutitie persista, medicii declarandu-se multumiti de starea mea de sanatate. fizic eram perfect sanatoasa.
am slabit mult, neputand sa mananc si am realizat ca trebuie sa iau masuri. am avut aceleasi simptome pe care le descrieti si voi, la pachet cu atacurile de panica si anxietate.
avand doctori in familie cu care m-am sfatuit, acestia m-au indrumat spre un specialist in psihiatrie.
cu toate ca am avut rezerve in a ajunge la psihiatru din mai multe motive pe care nu are rost sa vi le argumentez (mentalitate de Romania), am ajuns la un adevarat specialist ( pe care vi-l recomand) prin intermediul unei cunostinte care s-a tratat pentru o problema asemanatoare.
dl doctor mi-a explicat ca aceasta afectiune psihica este un fleac dar care imi poate complica toata viata. mi-a descris cum imi controlez inghititul care este de fapt un act reflex care nu necesita a fi controlat. mi-a amintit cum pana acum am inghitit normal fara sa ma gandesc ca fac acest lucru si nu ma inecam, deci iata ca se poate sa revin la vechile si normalele obiceiuri. trebuia sa inteleg ce se intampla pentru a nu imi fi frica si a depasi momentul; ca abia apoi sa inceapa procesul de vindecare. am facut tratamentul cu strictete dupa indicatiile medicului si acum sunt bine.
eu am primit sprijin mult din partea familiei si a prietenilor, am fost in permanenta pozitiva si am crezut in medic si in tratament. problema mea a debutat in urma unui inec puternic cu o bucata de pepene; socul a declansat aceasta afectiune care nefiind tratata s-a acutizat.
sfatul meu este sa nu va chinuiti, acceptati ajutor si fiti pozitivi.
Doctorul care m-a vindecat pe mine profeseaza in Campina la "Spitalul de Boli nervoase si Psihiatrie Voila" si se numeste Dr. Tranulis Adrian, medic primar psihiatru.
va doresc sanatate si succes!!!
si ganditi-va ca daca s-ar intampla accidental sa va inecati nu este nimic grav, nu vi se poate intampla o tragedie, nu va fie frica! tusiti si va reveniti, nu lasati sa va domine acest instinct...
0
13-08-2009, ora 19:30
kysha_24
Nu este medic/terapeut
kysha_24
Buna ioana mirabela
Mesajul tau este f incurajator pentru multa lume in situatia asta, intr-adevar sunt putini medici care isi fac meseria cum trebuie si nu scriu retete cu anumite medicamente ca sa faca vanzare(target)pe medicamentul, X, si cand ma gandesc ca sunt multi din orase mai mici sau provincie vin in bucuresti sa se trateze, e grav.Cand o sa trec prin campina o sa fiu sigura ca ajung acolo. Eu in mom de fata sunt ok dar nu am eliminat de tot teama si gandurile de fiecare data cand mananc, dar fata de starea deplorabila in care am fost acum sunt foarte bine chiar, multumesc lui Dumnezeu. Orice informatie este binevenita aici, ma bucur ca esti vindecata si ca ai trecut pe aici sa ne oferi si noua informatii.
Numai bine va doresc tuturor cu aceasta pb si multa sanatate si asteptam sa vina ziua in care vom redeveni noi.
0
13-08-2009, ora 20:16
ioanamirabela
Nu este medic/terapeut
ioanamirabela
buna! si merci pentru apreciere.
imi pare rau ca nu am intrat mai demult pe forum, dar eram preocupata cu treburi cotidiene. am ramas uimita sa vad cate persoane sunt afectaate de o astfel de problema (eu nu o numesc boala).
as dori sa pot sa ajut, noi care am trecut prin astfel de experiente intelegem disperarea celor in cauza.
eu sunt din Constanta si m-am deplasat in mod special la Campina pentru o consultatie la acest domn doctor. am auzit si ulterior m-am convins ca este un specialist cu experienta tinand cont si de varsta si de cazurile cu adevarat grave pe care le trateaza in clinica (cu rezultate deosebite), de altfel este renumit in tara.
oricum e bine de stiut ca este o afectiune tratabila deci nu are rost sa disperati; dar care necesita rabdare si incredere si bineinteles un tratament adecvat.
daca stau bine si ma gandesc datorita acestei experiente neplacute am facut schimbari benefice in viata mea: adica fac multa meditatie, yoga, tehnici de relaxare si studiez carti in domeniu si nu in cele din urma il descopar pe Dumnezeu.
in acest sens va rog sa aveti incredere in puterea Divina si sa va rugati pentru sanatatea voastra.este un mic detaliu dar de aici incepe cu adevarat procesul spre insanatosire.
0
04-09-2009, ora 00:50
catalin76
Nu este medic/terapeut
catalin76
buna sunt catalin am 34 de ani si am si eu o problema la care caut raspuns.de fapt nu este problema mea ci a sotiei.cum sa intamplat: acum vreo sase luni sotia mea a fost la un control la medicul de familie de unde i sa dat o trimitere pt a face un examen virusologic pt helicobacter.i sa depistat ca fiind pozitiv acest virus dupa care a urmat un tratament cu niste pastile mai maricele pe care nu lea putut inghiti intregi asa ca lea rupt in doua.intro zi sa inecat cu o pastila din asta si a avut impresia ca ia ramas in gat vreo cateva ore bune.precizez ca era singura acasa cand sa intamplat asta.a trecut si asta dupa care sa mai inecat inca o data cu mancare.dupa asta vreau sa spun ca a inceput calvarul adica nu mai poate sa inghita nimic solid de fapt nu a mai mancat mai nimic vreo patru luni timp in care a slabit vreo 17 kg.clinic este sanatoasa pt ca am fost la zeci de clinici cand zic zeci sa stiti ca nu mint si totul e ok.am urmat sfaturile medicilor si am cautat un psihoterapeut dar nu mia fost de ajutor.nu mai stiu ce sa mai fac sunt disperat si am mare nevoie de ajutor.acum a inceput sa mai manance cate un pic dar doar pasat si strecurat printr un strecurator foarte fin.mereu are aceasi senzatie de inecare.sper sa ma ajute cineva.multumesc
0
04-09-2009, ora 09:53
Ardnaxelle
Nu este medic/terapeut
Ardnaxelle
Buna Catalin! Eu am mai postat pe site asa ca dupa cum vezi si eu am aceeasi problema. Eu merg spre bine acum pt ca de cateva luni merg la un psihiatru si fac sedinte de relaxare(hipnoza dar nu e chiar hipnoza). Pastile am refuzat sa iau pt ca eu am o teama si de medicamente, deci vindecarea vine doar din statul de vorba cu medicul psihiatru si din relaxare. Stiu ca este o perioada f grea pt sotia ta si stiu ca este foarte suparator sa nu poti manca dar mi-am dat seama ca pasul cel mai important spre vindecare este sa nu te mai gandesti, pur si simplu sa iti accepti problema. Astfel vei reusi sa iti recapeti linistea inetrioara care te va ajuta sa iti revii incet incet. Parerea mea este ca in astfel de cazuri cel mai bine este sa mergi la un medic de specialitate, ajuta f mult, pt ca de obicei aceasta teama este doar de suprafata, ea este reflectata de ceva din interior, ceva cu care persoana respectiva nu este impacata. Oricum sotia ta trebuie sa inteleaga ca asa cum atunci cand poate ca i-a ramas pastila in gat nu a patit nimic, asa nu va pati nimic nici de acum incolo. Si eu ma panicam la cea mai mica firimitura simtita pe gat. Dar am inteles ca daca mesteci cum trebuie si cat trebuie nu are ce sa se intample. Si daca mai bei si o gura de apa atunci chiar nu are cum sa mai ramana nimic in gat.
Stiu persoane care au avut aceeasi problema si prin relaxare, incredere, rugaciuni, activitate din plin pt a avea mintea ocupata cu alte lucruri, au reusit sa isi revina. Asa ca fruntea sus si sa auzim numai de bine:)
0
04-09-2009, ora 11:51
kysha_24
Nu este medic/terapeut
kysha_24
Buna Catalin,

In primul rand vreau sa te felicit pentru implicarea ta in problema sotiei...este foarte important ca ea sa aiba un sprijin si intelegere. Faptul ca au fost consultate zeci de clinici probabil pe specialitati de ordin fizic arata ca noi cei cu problema speram sa fie ceva fizic sa luam un tratament si gata...trece. Insa lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Consider ca ar trebui mers (daca starea de teama asupra mancarii este accentuata si intervin atacuri de panica sau slabit excesiv) la un psihiatru, concomitent cu sedinte de psihoterapie. Ulterior cand starea sotiei se va stabiliza poate incerca pe langa si tratamente naturiste care de altfel ajuta foarte mult: reflexoterapie, acupunctura, si ce e foarte important vitamine si minerale in proportii mici. Eu de cateva luni fac tratament doar cu vitamine: fier, omega, calciu, vit E, vit A, toate B-urile si niste ceaiuri si sunt ok, doar ca teama e ramasa undeva in creier si ptr asta ajuta psihoterapia de care ziceam. Deci este un drum mai lung catre vindecare dar nu imposibil. Si ce mai este foarte important rugaciunea, pe mine Dumnezeu m-a ajutat foarte mult cand faceam atacuri de panica si chemam salvarea si degeaba. Multa credinta, psihoterapie si tratament medicamentos. Sanatate multa sotiei tale!
Adaugă un comentariu / răspuns
252 comentarii 1 ..... 9 Înainte ›

15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomanda un Psihoterapeut sau cauta unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care va prezinta peste 2500 de terapeuti din Romania. Avantajul acestui site este ca pune mare pret pe recomandarile pacientilor. Gasiti prezentari detaliate ale serviciilor psihologice, cititi recomandari, va puteti programa online. In plus, exista o sectiune cu o multime de articole interesante si teste psihologice.
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.