sufar de fagofobie- teama de a ma ineca- va rog ajutati-ma

in cazul meu de exemplu, nu este nimic psihic, valorile cortizolului sunt foarte mari, ceea ce imi dau starile astea

am suferit pt scurt timp de aceata problema si iti spun cum am reusit, cu multa incredere, toate persoanele care sufera de fobii sunt si lipsite de incredere in sine si asta se poate capata doar prin rugaciune.eu te sfatuiesc sa te rogi la D-zeu sa-ti dea putere sa invingi aceasta teama!

Multumesc domnule doctor pentru raspuns, este adevarat, numai ca problema financiara ne tine pe loc, in Romania a face psihoterapie e un LUX din pacate.

buna..ma confrunt cu aceeasi problema dar la mine cred ca e mai grav pt ca am doar 19 ani...nu stiu de unde a inceput porcaria asta.poate ma bucur-desi nu vreau sa zic asta-ca mai sunt si alti oameni cu problema mea.pana in seara asta nu stiam nici macar cum se numeste...de mult mi-a trecut prin cap sa caut asta pe net dar cred ca mi-a fost frica.am citit aproape toate comentariile voastre si imi dau seama ca intr-adevar e groaznic.ma bucur ca mai sunt si oameni optimisti.si mi-a placut ce a zis cineva mai devreme:ca ar trebui sa ne intalnim si sa iesim toti la un restaurant.ce o sa facem?o sa ne inecam toti?:))...eu sincer nu am spus nimanui despre asta pt ca intr-un fel mi-e rusine, e chiar penibila problema pe care o avem.am aceleasi ganduri ca si voi.si intr-adevar uneori ma mir cum pot alti oameni sa inghita.cand eu la fiecare inghititura trebuie sa ma gandesc de 10 ori pana sa o fac.uite spre exemplu acum ma chinui de o ora cu un pahar de lapte si o punga de napolitane:(.si mai grav e ca nu pot sa mananc cand e cineva langa mine...deja am ajuns sa imi programez mesele in functie de intalnirile pe care le am ca nu cumva sa fiu nevoita sa mananc cand e cineva langa mine...nu stiu ce sa fac...o sa continui sa postez pe forumul acesta.eu sunt din Constanta...daca mai e cineva cu problema asta din Constanta va rog sa imi spuneti...poate ne si intalnim la un suc ceva...sa vedem:putem sa il bem fara sa ne inecam?:))

Ai sa vezi ca desi e destul de groaznic sa bei cu dificultate, daramite sa mananci, starea aceasta de criza ca sa ii spun asa (de apogeu al starilor mai bine zis) va trece, de la sine chiar, eu in trecut nici saliva nu mi o inghiteam. Eu personal cred ca tot un medic bun care va alege un tratament corect va da rezultate. Am incercat totul de a lungul anilor (medicina homeopata, reflexoterapie, bioenergie, medicina alopata, regim alimentar mai sanatos.)dar.ma abtin.cel mai rapid ajutor esti tu, dupa care tratamentul desigur si mult optimism

buna kysha,
am tot asteptat sa aflu detalii legate de intalnirea ta cu dl doctor din Campina.
sper ca ai reusit sa obtii o consultatie si esti multumita de rezultatele urmate tratamentului. astept sa-mi scrii -*
din mail-ul tau am inteles ca esti bine si tare ma bucur.


(*modificat de administrator)

eu sincer ma oftic foarte tare pentru ca trece o perioada foarte frumoasa din viata mea in care eu nu pot sa fac ce e de facut pt ca am problema asta...sincer cand sunt singura reusesc sa mananc mai usor, dar daca sunt cu cineva mi-e si frica sa incerc.probabil mi-e rusine ca o sa ma inec si o sa ma fac de ras in fata oamenilor...inainte mancam si pe strada, la scoala, oriunde apucam si foarte mult.nu am fost niciodata grasa, dar de cand cu problema asta am slabit foarte mult si ma intreb unde o sa ajung.si din cauza asta de la o vreme imt niste intepaturi puternice in stomac si mai am si stari de voma.o sa merg la un medic, dar o sa incep prin control fizic.inca sper ca o sa reusesc sa imi controlez singura psicul.daca nu voi apela la un specialist.ioana am inteles ca esti din constanta.cum putem sa luam legatura, daca vrei bineinteles?multumesc pentru raspuns...

lili,
te rog sa citesti tot ce am postat pe forum si sa iei legatura cu doctorul care m-a tratat pe mine (am trecut si adresa domniei sale in mail-urile precedente). ai sa vezi ca nu vei regreta. daca vrei sa comunicam imi poti scrie direct pe mail.
multa sanatate!

ioanamirabela trimite mi pe site un mesaj privat sa putem vorbi cu adresa ta de mail, aici a fost stearsa de administrator

Vreau sa mentionez ca in urma tratamentului dat de Dl.Dr.Tranulis am ajuns la 50 de kg, in conditiile in care aveam 42 (cred ca asta spune multe). Ma simt bine, insa ptr a ma reface in totalitate mai dureaza, abia am inceput tratamentul

ce tratament iei?

draga kysha,
nu stiu cum sa iau legatura cu tine. da-mi tu indicatiile necesare.
tare ma bucur ca te simti mai bine. sa iei tratamentul pana cand simptomele dispar definitiv. respecta intru totul recomandarile medicului, pentru ca e foarte important. si eu am luat medicatia aproape un an.
sper ca suporti bine tratamentul, vei vedea ca merita. eu m-am vindecat si ii voi fi mereu recunoscatoare domnului doctor.
multa sanatate si ai incredere!

cand te loghezi pentru a trimite mesaj, in partea dreapta-sus a paginii ai "modificati profilul dumneavoastra". Intra acolo si pe la finele paginii ai "Mesaje de la utilizatorii inregistrati ai forumului". Ti am trimis eu un mesaj privat cu adresa mea si ar trebui sa il gasesti acolo. Sau da click pe spatiul pozei din mesaj si imi poti trimite tu un mesaj privat.
Toate cele bune!

as vrea sa stiu si eu ce tratamnet ati urmat

Toata lumea intreaba ce tratament am urmat.mi se pare irelevant din moment ce fiecare fobie sau problema se creeaza in functie de modul cum percepe fiecare individ situatia personala si de cum creierul se adapteaza situatiei (adica : unii au relatat ca au inceput sa manance mancare pasata la blender, etc.). Ideea centrala este ca am fost la medic, e adevarat ca pana sa dai de ceva care functioneaza esti cobai sau nu, depinde, eu personal nu vreau sa enumar ce medicamente am luat sau iau pentru ca sunt in faza incipienta si momentan nu ma pot pronunta. O pb ce dateaza de acum 6 ani nu se vindeca in 2 luni. O sa revin cu date cand va fii cazul.merg pe ideea ca daca "ioanamirabela" este bine se poate sa fim cu totii intr o buna zi, trebuie sa avem rabdare si incredere...atat

Intrebarea pusa mai sus mi se pare destul de pertinenta, dar raspunsul nu va aduce mari lamuriri. Pentru fobii, care sunt manifestari ale starilor de anxietate, medicii dau medicamente anxiolitice si antidepresive. Nu exista solutie miraculoasa la anxietate, si uneori toti ne-am dori asta. Este estimat ca pana la 30% din populatia globului experimenteaza "o" tulburare anxioasa la un moment dat, care afecteaza functionarea individului temporar, sau chiar permanent. Intre acestia, insa, doar o minoritate sufera suficient de mult incat sa ajunga la medic. Majoritatea se refugiaza in comportamente compensatorii (de obicei evita situatia care declanseaza anxietatea) sau se auto-medicheaza. Cele mai frecvente substante folosite sunt alcoolul, mancarea (dulciurile), tigarile, sau refugiul in munca ("workaholism"). Ca sa revin pentru a da un raspuns intrebarilor de mai sus, desi nu eu am fost intrebat parerea mea e ca trebuie sa mergem din start la psihiatru, fara sa amanam deloc si ceea ce e foarte important sa luam medicamentele exact asa cum ne-a prescris. Efectele medicamentelor nu sunt imediate ci trebuie asteptat un rezultat pe termen lung. Asa ca eu recomand sa mergeti la medic si sa aveti rabdare pana isi face efect tratamentul. Mersul la un anumit medic care se afla foarte departe e gresit din start. Cautati in oras la voi un psihiatru bun si el o sa va trateze. Trebuie spus ca tratamentul s-ar putea sa nu mearga din prima si o sa fie schimbat de mai multe ori. Eu m-am tratat cu Anxiar (1-0-1) si Cipralex (1-0-0). Acest tratament nu a mers chiar asa de bine, astfel incat am trecut la Seroquel(0-0-2x200mg) si Venlafaxina de 75 mg (1-0-1) si am inceput sa mananc orice fara teama, dar asta in timp. Va doresc sanatate si apelati la medicii de la voi. Stiu ei ce trebuie sa faca si nu luati tratament de capul vostru in nici-un caz. Doamne ajuta.

popivl1 - acum esti bine? cat timp ai luat tratament? medicamentele de mai sus banuiesc ca se iau numai pe baza de reteta...asa-i?

buna ma numesc elena nu eu sunt subictul despre care vreau sa va vorbesc azi ci mama mea maria in varsta de 50 ani care tocmai cu o luna in urma a fct operatie de un anume fibron dupa o luna a mers pentru rezultatul operatiei si nu a fost deloc pozitiv.i sa spus ca are un cancer invaziv si trebuie sa faca o radioterapie timp de o luna.dupa cateva zile i sa spus ca aceasta radioterapie nu va mai fi facuta k nu e ceva grav e un cancer de stadiul 1 si ii vor face o tomografie.eu nu mai inteleg nimic sunt disperata vreau sa o ajut si nu stiu cum nu stiu exact ce are dar daca este cancer de gradul sau stadiul 1 se mai poate trata asau poate avea o viata mai lunga? va rog sa imi dati un raspuns.sunt prea tanara sa imi pierd mama am 20 ani si as vrea sa imi ramana alaturi multa vreme.va multumesc din suflet.

buna elena!ne pare rau pt mama ta...ar fi bine sa incerci sa vorbesti cu cineva de specialitate...la noi e vorba de altceva care nu are legatura cu cancerul...sanatate multa tie si mamei tale!

"rachida" din cate stiu fibromul nu este ceva asa de periculos precum cancerul, eu cunosc pe cineva care a fost tratata de fibrom medicamentos si era foarte daramata. Eu zic sa mergi cu ea la un alt medic sa mai afli si alta parere.nu poti schimba diagnosticul peste noapte si stiu ca sunt tratamente naturiste drastice cu apa distilata de detoxifiere a organismului date de Valeriu Popa si nu numai. De ce nu deschizi un topic nou pe tema asta...cu siguranta vei intalni persoane cu astfel de probleme care s au vindecat si vei putea obtine niste sfaturi si recomandari pertinente. Multa sanatate

Draga Fevronia imi pare rau pentru faptul ca tu nu ai incredere in oameni. A-i considera pe cei care se duc la psihiatru nebuni e de-a dreptul ridicol. Sa nu uiti ca acolo ajung oameni care au diferite afectiuni comune cum ar fi anxietatea si depresia, dar si afectiuni de care nu e bine sa radem si pentru care noi societatea in ansamblu suntem vinovati. Ceea ce e foarte interesant e faptul ca afectiuni precum anxietatea si depresia netratate la timp pot sa duca la probleme mult mai grave. Asa ca meseria ta nu e incompatibila cu mersul la medicul psihiatru asa cum ai impresia tu, din pacate. Cuvintele folosite de tine in prima prezentare a ta nu fac cinste meseriei de avocat si tu ar trebui sa fi exclusa din Barou pe motiv ca refuzi tratamentul pentru o fobie. Inca ceva si aici te rog sa fi foarte atenta: ceea ce te-a dus pe tine la aceasta fobie a fost dependenta de cafea intr-o mare masura la fel cum pe mine dependenta de alcool m-a adus aici. Intai trateaza-ti dependenta si abia dupa fobia. Daca faci un consult la un medic psihiatru la cabinetul sau particular nu apari in evidentele de care ti-e foarte teama. Am uitat sa spun ca mersul la biserica si rugaciunea din suflet sunt foarte foarte importante, daca nu primordiale. Cu deosebit respect, sa auzim de bine si Doamne Ajuta.

popivl1 - nu sunt dependenta de cafea si nici inainte de fobie nu am fost. Uite de ce nu merg la psihiatru, pentru ca acum am momente in care pot sa inghit, sa mananc normal, si momente cand am crize de nu pot inghitii nici apa. La inceput, cand mi s-a declansat criza, nu puteam sa-mi inghit nici saliva. Pana acum nu am luat niciun fel de pastile. in rest...no comment... incerc sa mananc :D
o seara buna !

Din acelasi motiv am refuzat sa merg si eu la psihiatru o perioada mai indelungata. Perioadele de criza alternau cu perioade normale, sau aproape normale, dar de fapt ne inselam, boala se agraveaza si vorbesc din experienta. Daca tu iti asumi responsabilitatea pentru ce o sa ti se intample nu am nimic de zis, dar e pacat si nu ar trebui sa fi asa incapatanata. Ceea ce ti se intampla tie e de fapt o manifestare normala a anxietatii care da impresia ca se retrage pentru a reveni si mai puternica. E pacat sa sti. Imi pare rau ca nu ne iei in considerare parile umile si neavizate, e drept, dar traite pe de alta parte. Cu cat ajungi mai repede la psihiatru si la preot cu atat mai bine fiindca boala in faze initiale raspunde repede la tratament, pe cand in faze mai avansate e nevoie de mai multe incercari cu tratamente mai puternice. Ai de ales.Te salut cu speranta ca Dumnezeu iti va da gandul cel bun si citeste si prima mea postare ca sa iti dai seama cat m-am schimbat. Doamne ajuta.

popivl1 am si eu o intrebare:tu te-ai vindecat complet dupa tratament sau esti in curs de vindecare?intr-adevar se poate sa ma vindec mai repede daca am aceasta problema de putin timp?multumesc

Sunt in curs de vindecare. Dupa 2 luni de tratament mananc normal. Asa cum am mai spus tratamentul e de lunga durata si asta stabileste medicul. Si tot medicul o sa-ti spuna ca e bine sa te duci din timp si sa nu amani fiindca boala se agraveaza avand perioade de regres ca sa revina si mai puternica atunci cand esti stresat, atunci.cand ai foarte mult de lucru, in perioade importante din viata ta, atunci cand te astepti mai putin. Eu as opta in prima faza pentru tratamentul medicamentos, ceaiuri de linistire (talpa gastii), si daca e posibil psihoterapie si multa multa rugaciune. Sa va Dumnezeu multa sanatate.

din ce oras esti popivl1?ai fost la medic la tine in oras banuiesc...da ai mare dreptate cu Dumnezeu...apropierea de El ne ajuta enorm

Bravo popivl1, ma bucur mult ptr tine si intr adevar e o schimbare la tine fata de prima postare si sincer la fel gandeam si eu referitor la familie. Si eu imi doresc un al 3 lea membru al familiei si am considerat ca daca astept nu rezolv nimic ci mai degraba sa incerc sa fac ceva.

Sunt din Rm. Valcea si am fost la medic la mine, da. Medicul meu curant e dr. Preda Lucia, sef sectie Psihiatrie pe care o recomand cu caldura. In Bucuresti am ramas impresionat de modul de abordare a problemei de Dr. Dumitru Scortescu, medic primar psihiatru si psihoterapeut, care are cabinet medical pe Str Centurii, nr. 5, bl 112, sc. B, ap 45, Sector 6, Militari, Bucuresti, Mobil 0722547635, sau poate fi gasit la Spitalul Obregia, Clinica III. Vreau sa va spun ca nu fac reclama nimanui, ci doar raspund unei intrebari lansate mai sus. Medici buni "inca mai" sunt in fiecare oras resedinta de judet. Totul e sa vreti fiindca se poate si da Lili, asa e, apropierea de Dumnezeu e foarte importanta, dar noi alergam la El doar cand avem probleme. Oare nu e un motiv in toate prin care trecem?