Sunt disperata sa inteleg ceva.
Sunt disperata sa inteleg ceva din ceea ce s-a intamplat cu felul in care a decedat mama mea. Suferea de foarte mult timp de ciroza hepatica cu virus C decompensata. Acum 3 luni a avut o hemoragie digestiva dar am salvat-o. De la bun inceput trebuie sa precizez ca nu sunt o naiva si nu am cunoscut riscurile acestei boli. Am citit tot ce mi-a cazut in mana si am discutat cu medicii. Revenind la istoria mea, in ultimele 2 saptamani avea episoade de uitare sau confuzie, iar pt ca medicul care o trata am dus-o la un alt medic. Cert este ca la 2 zile de la internare, desi se simtea relativ bine, a facut un stop, sau Dumnezeu stie ce, cei de la Spitalul Judetean nu s-au pus de acord cu cei de la spitalul initial si cei de pe salvare. A fost supusa interventiilor specifice si si-a revenit. Doctorita care a preluat-o mi-a spus sec ca e vorba de un tratament gresit administrat care a determinat cresterea continutului de potasiu in organism. Dupa 3 zile de spitalizare m-a sunat ca are hemoragie. Din spusele ei dura, in cantitate mica de cu seara. Nu am stiut de acest fapt, cert este ca atunci cand am ajuns era in viata si avea doar o avea doar o prefuzie cu plasma. Doctorita era plecata la terapie intensiva. S-a intors in ideea de a o duce in acest sector dar, doar sub conditia sa semnez ca sunt de acord cu o endoscopie. Stiam ca nu se poate deoarece avea varice esofagiene si oricum cazul era de risc major in acel moment si nu cred ca timpul mai permitea o astfel de interventie.
Am fost insa de acord, dar din acel moment lucrurile s-au precipitat astfel ca a venit cineva cu alta perfuzie, i-au pus-o, dupa care le-a oprit si cineva a aptrins o lumanare.
In tot acest timp mama era constienta si participa la discutie. Dupa ce a oprit perfuzia, nu stiu de ce, si le-a spus celor de la terapie sa se retraga, a inchis ochii si nu i-a mai deschis. Asa s-a terminat.
Au trecut 5 zile si nu pot sa nu ma gandesc la ce s-a intamplat. S - a ma intreb daca medicul a facut ce trebuia pt a incerca sa ii salveze viata, chiar daca era pe termen limitat. Sa ma intreb daca nu cumva profitand de durerea mea nu cumva a oprit totul pe considerentul ca si asa nu mai are mult de trait. Si eu nu mi-am dat seama.Daca se intervenea de cu seara poate altfel ar fi stat lucrurile cel putin de moment.
Nu ma pot impaca cu gandul ca nimeni nu mai lupta chiar daca sansele sunt minime.
Ca maine pot fi eu acolo.si nimeni nu incearca sa ma ajute.dimpotriva nu stiu cum sa scape mai repede.Spun asta pt ca mi-a sugerat sa o iau acasa, desi hemoragia era mare.si am intrebat daca am cu ce.evident ca ma gandeam la ceva contra cost de la spital.nu pot sa va spun atitudinea iritanta pe care a avut-o.. Desi am sesizat m-am gandit ca nu e momentul sa fac discutii si ca viata mamei mele era in mana ei.
Nu sunt vreo paranoica, dar ma chinuie toate astea.si simt ca nu am luptat suficient.
Este un mesaj lung si nu stiu daca il citeste cineva, dar chiar din cele cateva amanunte pe care le-am dat cineva poate da o parare ii multumesc foarte mult.
Am fost insa de acord, dar din acel moment lucrurile s-au precipitat astfel ca a venit cineva cu alta perfuzie, i-au pus-o, dupa care le-a oprit si cineva a aptrins o lumanare.
In tot acest timp mama era constienta si participa la discutie. Dupa ce a oprit perfuzia, nu stiu de ce, si le-a spus celor de la terapie sa se retraga, a inchis ochii si nu i-a mai deschis. Asa s-a terminat.
Au trecut 5 zile si nu pot sa nu ma gandesc la ce s-a intamplat. S - a ma intreb daca medicul a facut ce trebuia pt a incerca sa ii salveze viata, chiar daca era pe termen limitat. Sa ma intreb daca nu cumva profitand de durerea mea nu cumva a oprit totul pe considerentul ca si asa nu mai are mult de trait. Si eu nu mi-am dat seama.Daca se intervenea de cu seara poate altfel ar fi stat lucrurile cel putin de moment.
Nu ma pot impaca cu gandul ca nimeni nu mai lupta chiar daca sansele sunt minime.
Ca maine pot fi eu acolo.si nimeni nu incearca sa ma ajute.dimpotriva nu stiu cum sa scape mai repede.Spun asta pt ca mi-a sugerat sa o iau acasa, desi hemoragia era mare.si am intrebat daca am cu ce.evident ca ma gandeam la ceva contra cost de la spital.nu pot sa va spun atitudinea iritanta pe care a avut-o.. Desi am sesizat m-am gandit ca nu e momentul sa fac discutii si ca viata mamei mele era in mana ei.
Nu sunt vreo paranoica, dar ma chinuie toate astea.si simt ca nu am luptat suficient.
Este un mesaj lung si nu stiu daca il citeste cineva, dar chiar din cele cateva amanunte pe care le-am dat cineva poate da o parare ii multumesc foarte mult.
1 comentarii
Buna ziua! sunt medic specialist pe Boli Infectioase si desi cazurile de ciroza avansata se trateaza la Gastroenterologie, conosc evolutia bolii si am sa incerc sa va dau cateva lamuriri. La o boala veche echilibrul pacientului este greu de mentinut. Variatiile ionice(potasiu este cel mai periculos pentru ca excesul, dar si deficitul dau tulburari de ritm cardiac), de tensiune arteriala(de obicei scade mult) sunt redresabile greu chiar cu tratament intensiv. Varicele esofagiene rupte cu hemoragie digestiva asociata reprezinta cauza cea mai frecventa de deces. Nu stiu daca in spitalul unde a fost mama dvs. internata se putea face bandarea varicelor(oricum manevra riscanta cand este in urgenta, de preferat se face cand nu exista sangerari). Din descrierea bolii se vede ca era un stadiu avansat, cu semne de encefalopatie hepatica(episoadele de confuzie, uitare- nu stiu daca a primit tratament pt. asa ceva cu normix-medicament ce distruge amoniul in exces din tubul digestiv, care absorbit da tulburari mentale), fragilitate vasculara crescuta, tulburari cardiace si un ficat epuizat. Poate medicii au facut tot ce le statea in putinta in momentul respectiv si cu mijloacele avute la dispozitie. Trebuie sa luptam intr-adevar pana in ultima clipa, dar sa ne si despartim de cei dragi cand Dumnezeu ii cheama inapoi. Pana la urma, toate deciziile, intamplarile, alegerile, contactele din viata fiecaruia ii traseaza drumul de la inceput la sfarsit si cand sfarsitul vine, nimic nu mai poate schimba lucrurile. Uneori, cand vad ca nu se mai poate face nimic, doctorii propun familiei sa ia pacientul acasa pentru a avea un sfarsit mai linistit, in atmosfera mai placuta decat cea de la spital. Dar e greu de acceptat ca nu se mai poate face nimic. Viata mamei dvs. daca ar fi trecut de acest episod ar fi fost in continua degradare, suferinta s-ar fi prelungit. Timpul vindeca toate ranile. Nu mai puteti face acum nimic pentru mama dvs. Ati facut tot ce era posibil. Va propun sa va concentati pe restul familiei, sa pastrati in memorie momentele fericite alaturi de mama dvs. si sa va supravegheati indeaproape starea de sanatate. Ar fi bine ca toti membrii familiei sa-si faca un test antiVHC.
Imi pare rau pentru pierderea suferita, dar sper sa ajungeti la linistea sufleteasca, acceptand ceea ce s-a intamplat si faptul ca nu se mai poate schimba nimic.
Sanatate multa pt. intreaga familie!
Dr. Gianina Arsene
Imi pare rau pentru pierderea suferita, dar sper sa ajungeti la linistea sufleteasca, acceptand ceea ce s-a intamplat si faptul ca nu se mai poate schimba nimic.
Sanatate multa pt. intreaga familie!
Dr. Gianina Arsene
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 2Test FIT
- 3Calprotectina 57, Hemoragii oculte negativ
- 1Pot lua normix în combinație cu pilule contraceptive?
- 2Cum să-mi 'colorez' viața?
- 7Rezultat biopsie
- 1Eliminare pietre colecist (fiere)
- 6Dureri de stomac din cauza gastritei
- 4Hemoroizi persistenti
- 2Disconfort partea dreapta
- 1Colecist cotractat postprandial
