tbc-un raspuns va rog din suflet

primoinfectia tuberculoasa este ansamblul manifestarilor clinice, u-morale si anatomice ale unui organism, care sufera pentru prima data contactul cu bacilul tuberculos.
tuberculoză secundară reprezinta reactivarea unor focare pulmonare sau ganglio-pulmonare vechi, regresate şi chiar stabilizate. Mai este denumită "ftizie" de autorii clasici, definită ca acea formă de tuberculoză pulmonară care apare la un interval variabil după primoinfectie si are ca substrat leziuni intricate - inflamatorii si fibroase, cu potenţial evolutiv pronunţat către ramolire, ulcerare si evacuare bronsică, cu două consecinţe de mare importanţă pentru diagnostic:
- apariţia de caverne în plămâni
- prezenţa în spută a bacililor tuberculoşi
Evoluţia spontană a leziunilor este către extensie locală - fie "în aval" pe cale bronsică, fie din aproape în aproape, cu invadarea progresivă a unor porţiuni din ce în ce mai mari de parenchim pulmonar - mai întâi între graniţele anatomice ale segmentului sau lobului respectiv, dar cu posibilitatea extinderii ulterioare şi la alţi lobi sau la plămânul opus prin propagarea sputei bacilifere spre evacuare şi aspirarea ulterioară prin bronhiile mari învecinate.
Ftizia are o tendinţă marcată către o evoluţie cronică (de la câţiva ani până la "pe viaţă"), deobicei "în salturi" - cu perioade evolutive alternând cu intervale de remisiuni, chiar şi în absenţa oricărui tratament specific - şi doar în condiţii de asociere a unor cauze severe de prăbuşire a capacităţii de apărare (cazul îmbolnăvirii concomitente de SIDA, sau în timpul unor tratamente prelungite cu cortizon sau cu medicamente citostatice) poate evolua într-un singur puseu aparent, cu agravare progresivă, neîntreruptă, până la moartea pacientului.

Manifestări

Manifestările clinice ale tuberculozei pulmonare secundare pot fi prezente cu deosebire în fazele evolutive şi se pot estompa şi chiar dispare în perioadele de remisiune.
Cel mai frecvent se constată prezenţa febrei - necaracteristică dar persistentă - de cele mai multe ori remarcată şi acuzată de bolnavi, şi mai rar mică, chiar la valori pe care pacientul le tolerează fără a fi conştient de prezenţa ei (stare"subfebrilă"). La aceasta se asociază tuşea constantă, instalată odată cu drenarea bronsică a focarului cazeos - trădată prin prezenţa sputei cu conţinut bacilifer. Mai rar poate fi iritativă - adică seacă şi greu de controlat ( prin prezenţa unei inflamaţii ganglionare în imediata vecinătate a bronhiei, sau prin reflex de la o pleură afectată).

Expectoraţia
Expectoraţia este prezentă pe toată durata evoluţiei focarelor şi poate dispare tranzitor în fazele de remisiune.
Bogată în mucus, are aspect vâscos, chiar dens, căzând la fundul unui pahar cu apă, cu aspect galben-verzui (botezată "spută numulară"). În cazul unor suprainfecţii cu germeni banali a leziunilor ulcerate, sputa poate deveni mai bogată, uneori mirositoare şi cu aspect modificat, în funcţie de germenii asociaţi; în unele cazuri sputa se colorează în roşu prin prezenţa sângelui - moment în care se vorbeşte de "hemoptizie".

Transpiraţiile nocturne
Transpiraţiile nocturne - dar posibile şi peste zi - ca şi inapetenţa cronică cu scădere ponderală treptată pot să se asocieze şi unei alterări nedefinite a bunei stări a pacientului, cu oboseală cronică şi scăderea aparent nemotivată a rezistenţei fizice la eforturi moderate sau mici. Mai rar, prin afectarea pleurei, tabloul clinic poate fi completat şi prin dureri sub formă de junghi inspirator.