Tulburare de personalitate

Sint diagnosticat cu Tulburare de personalitate-Episod depresiv major.Acest epsidod depresiv major il am de 5 ani, am facut numeroase tratamente antidepersive fara nici un rezultat.Sint apatic, capacitatea mea de lupta cu problemele cotidiene sint din cele mai slabe, nu resusesc sa ma mai intretin singur sint dependent financiar, pentruca
nu mai pot sustine problemele unui servici.Scriu aici in speranta de a mai gasi un sfat care ar putea sa ma calauzeasca spre o cale de ameliorare sau pe cineva care mai trece prin aceeasi situatie.Ceea ce ma framinta cel mai mult este problema financiara cauzata de incapacitatea de a avea un servici, ca sa nu mai vorbesc de ceea ce se intimpla cin d lucrezi intr-un colectiv si se afla despre problemele tale de sanatate...Poate a mai trecut cineva prin aceasta si a reusit sa iasa oarecum invingator si daca nu, macar mai ameliorat.Cu bine tuturor, si multa sanatate!

Scriu pe fuga...
Ce tratamente ai urmat? De ce zici ca nu dau rezultate?
Terapie ai facut?
Revin

Am facut tratamente de obicei antidepresive asociate cu neuroleptice si stabilizatori de dispozitie.Ce pot sa-ti spun este ca am incercat majoritatea medicamentelor.Zoloft, Remeron, Reboxetin, Anafranil, Ludyomil, Imipramina, Coaxil, dupa cum vezi majoritatea antideprsesivelor.Ca Neuroleptice Zyprexa, Rispolept, Eglonyl.
De ce spun ca nu dau rezultate?Starea depresiva nu se amelioreaza sint lipsit de forta, nu ma pot concentra, ma simt deznadajuit, lipsit de speranta.
Terapie nu am facut sint din provincie aici de putin timp au aparut citiva insa nu stiu cit sint de buni.Apoi mai e si partea mterialla care intervine, nu mai am servici si nu stiu nici ce gen de servici sa abordez in starea in care sint.Daca ai un sfat.as fi recunoscator.Tinem legatura.Cele bune!

draga dunne, nici eu nu pot lucra dar am noroc ca ma intretin ai mei.
Mai stai o vreme sa iti mai revii, stii ca primavara nervii sunt mai intinsi, si pe urma, cand iti mai revii vei lucra din nou.
Nu dispera, va gasi Dumnezeu o splutie si pentru tine.
cat despre faptul de a afla colegii ce afectiune ai, ce, tu trebuie sa le spui lor? cata vreme te comporti frumos si ireprosabil, ce ii intereseaza? depresiile nu sunt vesnice, vei avea si stari mai bune, zile mai senine.
Multa sanatate si curaj!

Draga dunne 90, poate ca ar fi cazul sa nu iti mai plangi atata de mila pentru ca oricum nimeni nu te poate ajuta. Tu singur trebuie sa gasesti "acel ceva" care este raspunzator pentru depresia ta, ceva ti-a declansat aceasta depresie in care se pare ca te adancesti tot mai mult. Cel mai bun sfat pe care ti-l pot oferii este aceela ca ar fii benefice in situaţia ta cateva sedinţe de consiliere din partea unui psihoterapeut sau psiholog. Trebuie sa fii tu cel care vrea sa se vindece, trebuie sa-ti doresti din tot sufletul acest lucru si vei vedea ca incet incet vei izbandii. Daca nu iti permiti un psihoterapeut sau psiholog, apeleaza la un prieten dispus sa te asculte si sa te sprijine, iar daca nu exista acest prieten atunci il poti cauta pe Dumnezeu il vei gasi într-o biserica sau in fiecare carte de rugaciuni. Poate suna bizar sfatul meu dar pentru mine a dat roade cand am avut nevoie. Crede-ma stiu cum este, dar cand toata lumea îţi întoarce spatele, Dumnezeu este acolo bucuros să te primească ca pe un fiu preaiubit." fericiti cei saraci cu duhul ca aceia se vor mangaia"

Dunne90, toata treaba e sa nu disperi. Nici pe departe nu cred ca ai incercat toate schemele de tratament posibile.
Te-ai tratat la un singur medic sau au fost la mai multi psihiatrii?
Ai facut si toate testele de sange, inclusiv cele endocrine? Unele probleme psihice doctorii incerc sa le caute vindecarea la cap, cand de fapr toata suferinta provine de la glanda tiroida.
Sfatul meu: schimba psihiatrul, eventual cauta printre noi cei suferinzi pe cineva sa te indrume la Spitalul Militar din Bucuresti caci am inteles ca acolo sunt dr cu suflet care se implica.
Fa un tratament serios acolo si sansele de recuperare snt mari.
Cu siguranta nu esti un om pierdut, ci numai un om caruia nu i s-a gasit tratamentul potrivit.
Si evident crede in Dumnezeu, El este in toate.
Tine-ne la curent:)

Vreau sa va spun ca ma bucur nespus pt sfaturile care mi le-ati oferit.Si ca am sa le iau in consideratie.Mai intii am sa ma apropii de Dumnezeu, lucru care pina acum l-am neglijat.Cit depsre indrumarea spre spitatlul militar.la ce medic sa ma duc?Ma poate indruma cineva?Un nume?Cit despre partaea cu psihoterapia am incercat dar sint din provincie aici nu sint psihologi specializati pe consiliere, probabil voi sinteti din Bucuresti unde am inteles ca exista consileri foarte buni.Va multumesc inca odata, mai tinem legatura.Multa sanatate!

intra pe alte subiecte si roaga pe cineva sa-ti recomande un psihiatru bun de la Sp Militar din Bucuresti. cu siguranta te va ajuta cineva:)

buna, dunne90, sunt carmen, am 27 de ani si vreau sa sti ca si eu am fost in aceeasi situatie ca si tine, a mea a fost poate mai rea, dar vreau sa-ti spun sa nu disperi ca nu ti-au gasit inca tratamentul, mie mi-a durat cam 2 ani, sa-mi gaseasca tratamentul adecuat, si sa sti ca ma simt foarte bine de atunci, vreau sa-ti dau si un sfat daca il accepti bineinteles:nu te da batuta, fi tare, si spera, in legatura cu munca, las ca vei fi mai bn si vei putea si munci, dar toate la timpul lor, nici eu nu am muncit 3 ani de zile dar am avut noroc cu suportul familiar, si cu baiatelul meu.iti doresc numai bine, si sanatate. MULTA SANATATE VA DORESC