Frica - Anxietate (angoasa)

Generalitati - Explicatii

Ca emotie de baza, FRICA este usor de identificat de catre orice persoana. Exista pareri avizate care considera ca aceasta emoție poate fi perceputa ca fiind complicată datorita felului in care te face sa te simți. Ea poate fi diferit perceputa, de la o persoană la alta. In unele cazuri ne poate coplesi si epuiza, impiedicandu-ne sa ne traim viata pe deplin. Totusi in alte scenarii aceasta emotie ne poate salva vietile atragandu-ne atentia asupra unei amenintari imediate si permitandu-ne sa reactionam automat intr-un mod care ne va mentine in viata si sanatos.

Diferentele apar atunci cand discutam despre identificarea motivului (stimul) care genereaza frica. Cu alte cuvinte atunci cand intrebi o persoana de ce anume ii este teama, ea va putea sa spuna ce anume ii provoaca aceasta stare. Chiar va putea spune ce anume ar dori sa faca (actiune), iti va putea raspunde. Prin comparatie, in cazul producerii unui atac de panica, persoana nu stie ce sa raspunda. Acesta este modul in care se diferentiaza la nivel bazal, frica de anxietate. In ambele situatii discutam de perceptia unui pericol care ar putea produce o posibila leziune (rana).

Caracteristici ale fricii (F.Lelord,C.Andre,2003):

1. Frica este emotia specifica perceptiei existentei primejdiei (pericol iminent); reactii fiziologice care apar in situatii de stres si care determina etapele de ALARMA, REZISTENTA si EPUIZARE ale organismului;

2. Frica este o emotie cu mare impact psihologic; reactivitate la nivelul sistemului nervos autonom prin intermediul a doi neurotransmitatori: ADRENALINA si NON-ADRENALINA;

3. Frica ne pregateste pentru o actiune fizica; modalitatea de raspuns organic la stres: Cei 3F - fight (lupta), flight (fuga) si freeze (ingheata); diferentierea motivatiei alegerii intre de A ACTIONA sau A REACTIONA;

4. Frica este adesea, o emotie inconstienta; discutam despre REACTIVITATE (impulsivitate) care este perceput de persoana ca fiind deranjanta sau chiar disturbatoare;

5. Frica are o expresie faciala specifica; expresiile faciale pot avea un efect indirect asupra emotiilor traite, prin amplificarea activarii reactiilor vegetative, alaturi de modificarile ritmului cardiac si respirator plus modificari ale temperaturii pielii.

Un psihoterapeut pentru a putea face diferenta intre frica (emotie de baza) si anxietate, se raporteaza la modul in care sunt formate perceptiile persoanei cu privire la incertitudine si ambiguitate in relatarea evenimentului cu care se confrunta. Cu alte cuvinte se raporteaza la tipul de pericol cu care se confrunta persoana. In cazul in care persoana identifica pericolul ca avand caracter concret si neasteptat, discuta despre emotii sau dispozitii emotionale repetate de frica si atunci ar trebui sa lucreze pe tipul concret identificat. In cazul in care persoana identifica pericolul ca avand caracter de pericol incert de natura existentiala, discuta despre o incertitudine legata de viitor (anxietate) care  impiedica persoana sa isi formeze o idee clara despre cum sa actioneze pentru a preveni si elimina pericolul.

Pentru a putea face aceste diferentieri, in interviul psihoterapeutic se colecteaza date despre:

1. Perceptia asupra pericolului: Este o reactie la o pericol real sau persoana anticipeaza ca se va produce un pericol;
2. Timpul de manifestare: Este vorba de o manifestare de scurta durata sau poate deveni cronica;
3. Motivatie: Motiv real (stiu de ce se tem) sau ne exista un motiv precis (nu stiu ce forma va avea primejdia)
4. Tipul de manifestare: Manifestari fizice predominante (tensiune, tremuraturi) sau sunt insotite si de manifestari de natura psihologica (griji, neliniste);
5. Identificare psihodiagnostic: Existenta unei FOBII (frica incontrolabila in diferite situatii) sau existenta unei tulburari de ANXIETATE temporara sau generalizata (griji incontrolabile in viata de zi cu zi)

Ulterior in elaborarea planului de tratament, in functie de raspunsurile colectate, psihoterapeutul decide  asupra modalitatii de lucru in functie de problematica identificata specifica unui caz.

Specificitati ale planului psihoterapeutic si instrumente de lucru:

In cazul situatiilor in care persoanele se confrunta cu ATACURI de PANICA urmaresc primordial eliminarea unei cauze organice. Apoi ma focusez pe domeniul psihosomatic incercand sa identific simptomele de natura cognitiva. Factorii considerati importanti (repetitivitatea manifestarilor, timpul scurs intre manifestari si amplitudinea) si care intra in categoria cognitiva, ii discut cu persoana afectata, incercand sa determin tipul de categorie in care s-ar incadra: inopinate (nesemnalizate), circumscrise situaţional (semnalizate) si predispuse situaţional. In functie de categoria determinata si confirmata de persoana in interviul psihoterapeutic, trec la etapa propunerii planului de tratament. Ca modalitati de lucru (instrumente specifice) intotdeauna metoda amintirilor timpurii creioneaza directia de actiune in ceea ce priveste afectele (emotii, dispozitii emotionale si sentimente) cu care se confrunta persoana in momentul prezentarii la cabinet.

Ca apoi in aplicarea Inventarului Stilului de Viata (ISV) format in copilarie pana la varsta de 9-10-11 ani, sa se evidentieze convingerile de baza care nu au putut fi schimbate si care se constituie intr-un blocaj emotional unde este nevoie de interventie psihoterapeutica.

Pe langa aceste doua metode specifice psihoterapiei adleriene, aplicarea unei baterii de teste, scale si chestionare validate, aduc un plus-valoare in procesul de intelegere a modului in care s-a format temperamentul, personalitatea, si reactia la stres al persoanei respective.

Procesul de vindecare poate fi de scurta durata sau mai lunga, in functie de capacitatea de persoanei de a intelege si accepta un stimul declansator al unei emotii puternice din copilarie. Ulterior lucrez de regula cu indicatorii increderii in sine, personalizand anumite metode de lucru individual.