Grețurile matinale extreme sunt o povară emoțională și fizică grea: utilizarea și eficacitatea tratamentelor medicamentoase

Un studiu recent desfășurat în Australia a analizat experiențele femeilor care au suferit de grețuri și vărsături severe în sarcină (hiperemezis gravidarium), concentrându-se pe tratamentele medicamentoase utilizate, eficiența percepută a acestora și impactul afecțiunii asupra calității vieții. Studiul este relevant deoarece hiperemeza gravidară rămâne o afecțiune subdiagnosticată și tratată adesea insuficient, în ciuda impactului major asupra sănătății materne și fetale.
Hiperemeza gravidară afectează până la 10% dintre sarcini și este definită prin grețuri și vărsături severe apărute înainte de 16 săptămâni de gestație, care limitează drastic alimentația, hidratarea și activitățile zilnice. Deși etiologia exactă rămâne necunoscută, se suspectează o cauzalitate multifactorială, inclusiv predispoziții genetice. Chiar și în prezent, multe femei raportează dificultăți în obținerea unui tratament eficient, iar percepțiile clinicienilor privind siguranța medicației în sarcină variază considerabil.

Despre studiu

Design și participanți

• Studiu transversal, bazat pe un chestionar online, desfășurat între iulie și septembrie 2020.
• Au participat 289 de femei din Australia care aveau sau au avut hiperemeză gravidară.
• Chestionarul a inclus secțiuni privind date demografice, simptome, utilizarea medicamentelor și impactul asupra calității vieții.

Instrumente și analiză

• Evaluarea severității prin scorul PUQE-24.
• Analiza statistică a fost realizată cu Stata 16 și reprezentări grafice cu GraphPad Prism și R.
• Au fost analizate frecvențele, combinațiile de tratamente, efectele adverse și percepțiile privind eficiența.

Rezultate

Profilul respondentelor

• Vârsta medie: 33 ani. Majoritatea au fost caucaziene (94%), căsătorite (95%) și educate (87%).
• 80% au avut două sau mai multe sarcini; 88% au născut anterior.
• 96% nu au fumat în sarcină.

Caracteristicile clinice

• Toate participantele au prezentat grețuri în primul trimestru; 75% au pierdut în greutate (medie 7 kg).
• 59% au avut NVP severă conform PUQE-24; 76% au primit diagnostic formal de hiperemeză gravidară.
• 72% au fost spitalizate pentru rehidratare intravenoasă; 98% au raportat dificultăți severe în alimentație și hidratare.
• 62% au raportat depresie sau anxietate asociate; 54% au considerat avortul, iar 90% nu mai doresc sarcini viitoare.

Impactul asupra vieții cotidiene

• Majoritatea au raportat afectări majore asupra vieții sociale, somnului, activităților domestice, capacității de muncă și relației de cuplu.

Utilizarea tratamentelor medicamentoase

• Toate participantele au utilizat cel puțin un antiemetic (media: 4,2 tratamente/pacient).
• Cel mai utilizat: ondansetron (91%), urmat de piridoxină (70%), doxilamină (70%) și metoclopramid (69%).
• Doar 7% au utilizat un singur antiemetic.

Inițierea și durata tratamentului

• Cele mai devreme inițiate: ghimbir, metoclopramid, ondansetron și piridoxină (6 săpt.).
• Cel mai târziu: corticosteroizi (12 săpt.).
• Duratele medii cele mai lungi: ondansetron (20 săpt.) și doxilamină (16 săpt.).

Experiențele legate de efectele adverse

• Cel mai frecvent raportate: constipație (ondansetron – 65%), sedare (doxilamină – 65%).
• Metoclopramidul a determinat efecte psihiatrice la 16% dintre utilizatoare.
• Metoclopramid, ghimbir și proclorperazină au fost cel mai des întrerupte din cauza reacțiilor adverse.

Eficacitatea percepută

• Cel mai eficient percepute: corticosteroizii, ondansetronul și doxilamina.
• Piridoxina și ghimbirul au fost considerate ineficiente de majoritatea utilizatoarelor.

Interpretare

Studiul evidențiază variația largă în utilizarea și eficiența tratamentelor antiemetice pentru hiperemeză gravidară în Australia. Deși ghidurile recomandă utilizarea etapizată, în practică, multe femei încep cu ondansetron din primul trimestru. De asemenea, corticosteroizii sunt frecvent utilizați înainte de 12 săptămâni, în ciuda recomandărilor de precauție. Riscurile teoretice asociate cu aceste medicamente sunt uneori percepute ca fiind mai mici decât impactul simptomelor netratate. Metoclopramidul, deși frecvent utilizat, este întrerupt mai des din cauza efectelor asupra dispoziției. Observațiile privind utilizarea scăzută a tratamentelor adjuvante precum inhibitorii de acid gastric subliniază o posibilă lacună în aplicarea completă a ghidurilor.

Concluzii

Hiperemeza gravidară continuă să aibă un impact semnificativ asupra calității vieții femeilor. Studiul subliniază necesitatea unei abordări personalizate, bazate pe severitatea simptomelor și preferințele pacientei, cu recunoașterea impactului psihosocial profund al afecțiunii. De asemenea, este imperativă generarea de dovezi suplimentare de înaltă calitate privind siguranța și eficiența tratamentelor utilizate, în special în primul trimestru. Educația medicilor privind aplicarea completă a ghidurilor și implicarea în luarea deciziilor împreună cu pacienta sunt esențiale pentru optimizarea managementului hiperemezei gravidare.